Garantat

Ce-ți poate dărui un vers de poezie?
Te face a vedea mai multe decât vezi
Sau te face-a crede altfel decât crezi
Când al țării suflet e-atins de nerozie?
...
Ce mai e poezia, ce-nsemnătate are
Pe fruntea unei țări aflată în cădere,
Mai mult decât o piatră lipsită de valoare
Ori suflul unui vânt rămas fără putere?
...
De scrieți poezie, cui mai folosește
Când țara azi e plină de analfabeți?
Lăsați deoparte versul, cine vă citește?
Trăiți pe altă lume dorind a fi poeți!
...
Ce mai e poezia? Pierdere de vreme
Când țara-i de teluric ancorată strâns
Cine mai dă bani pe-o carte cu poeme
În țara ce-a ajuns demnă doar de plâns?
...
Deși românul cică s-ar naște-a fi poet,
Altă paradigmă a prins astăzi viață,
Cu cât de mult la școală se duce și învață
Cu-atât românul este mai analfabet!
...
Așa că de poezie dați-vă-ntr-o parte
S-o mai citiți astăzi, nu mai are rost,
Când analfabeții au astăzi doctorate,
Garantat poetul rămâne cel mai prost!

Toate reacţiile:
6Sorina Hăloiu, Ilie Stănculescu şi alţi 4

Category: Philosophical poem

All author's poems: NICU HALOIU

Date of posting: 27 March 2024

Timp de citire: ~2 min.

Views: 1100

Other poems by the author

Balada frunzei de cireș

Nu destinu-i vinovat
Nici soarta nu e vinovată
Nici ploaia rece ce-a udat
Pe caldarâm, o frunză moartă!
...
Dar frunza moartă nu acuză
Vântul ce-a smuls-o din ram,
Și a izbit-o-apoi în geam
Să cadă pe caldarâm
La mijlocul aspru de drum,
S-o calce roțile trecând
Strivind nervurile pe rând,
Și moare singură, tăcută,
Frunza de cireș căzută
Și nimeni nu va întreba,
De frunza moartă ce visa
Dormind și smulsă de pe ram
De vântul ce-a izbit-o-n geam.
...
O frunză moartă și atât
Printre atâtea frunze moarte,
Supusă unui destin mut.
Și viața merge mei departe!

More ...

Voi, ăștia!

Ăștia

...

Ne sorb ăștia viața însetați

Colindându-ne cu zumzet de ispite,

De-a ne-nchina măștilor vopsite

În culori stridente, dichisite,

Sărmani vânduți și iarăși cumpărați!

...

Și dacă viața încă ne e dragă,

Au ăștia grijă să ne dreseze bine,

Pentru-a privi doar cum se cuvine,

Contactele cu lumile străine

Mai nimic să nu se nțeleagă!

...

Sărmani vânduți și iarăși cumpărați

Vopsiți în culori stridente, dichisite,

Colindându-ne cu zumzet de ispite,

Voi ăștia, posesori ai vieților finite,

V-am colindat. Ne dați ori nu ne dați?

More ...

Unui X-zecist:

Îți faci aripi din versu-ți gratuit

Și-ncerci să zbori, profitând de vânt

Iar de te-nalți nițel de la pământ

Te dai parc-ai atins spațiul nesfârșit!

...

Te crezi a fi în centrul tuturor

Și le explici ce minunat e zborul,

Dar versul tău e-un zgomot de tractor

Ce-a ieșit la desfundat ogorul!

...

Ești membru-n uniune că-i la modă

Te-ai băgat în seamă printre alți

C-ai reușit nițel să te înalți

Peste loboda prin care trece vodă!

...

Ții prelegeri de cum se scrie proză

Și iei cu tine câte-o-nsoțitoare

Să-nvețe de la tine cum să zboare,

Precum musca ce trage la veioză!

...

Mă distrează înalta-ți chipuire

De-a te enumera printre scriitori,

Ca și cum chiar ai putea să zbori,

Dar zborul tău este-o prăbușire!

More ...

Fără Eminescu

...

Simt cum moare doina-n spoiala ăstui veac,

Mi-e dor de Eminescu și divinu-i rol,

Dar pitecantropii i-au venit de hac

Și nimeni nu mai e să umple-atâta gol!

...

Mai goi ca niciodată, mai singuri ca oricând,

Pustiiți de tradiții și valoare,

Jucăm cu nonșalanță totul în picioare,

Să nu cobori în jos, luceafăr blând!

...

Popor de indolenți, du-te și votează

Pentru te miri ce pungi electorale

Ori niște mămăligă și sarmale;

Nu-ți pierde pomana. Votul nu contează

Fără Eminescu, călcați de pușlamale.

...

Veacul nostru gol seamănă cu-al tău

Și dacă harul te-a făcut divin

Vei fi eternul născut prea devreme

Nemuritorul ce-a trăit prea puțin.

Și pentru că acum te-ar fi ucis din nou,

Rămâi mai bine-n cer, printre poeme!

Toate reacţiile:

2Sorina Hăloiu şi Circiu Laura

More ...

Goarna

...

Să aibe neamul ăsta totuși șansă

Să-și revină din somnul cel de moarte?

Sau ca vrăjit, ca introdus în transă

Ca și mort, dormi-va mai departe?

...

Gorniști sunt să sune deșteptarea,

Năimiți sau nu, aceștia sună tare,

Dar goarna-i tinichea fără valoare

Și prea ușor din coate-și face calea!

...

Aceștia-s toți, stegari de operetă

Ce-și zic emfatic vocea din popor,

În care se vede doar o marionetă

Ce-așterne-n vorbe altora covor!

...

Se umflă-n pene a toate împotrivă

Și tot apar, de parca-ar fi pereni,

Sunt cam aceiași, primii la pomeni,

Plătiți să pună bomboana pe colivă

...

Acestei țări ce nu-și mai aparține,

Vândută toată, cu popor cu tot,

Popor ce doarme așa cum se cuvine,

Trezindu-se când e chemat la vot!

More ...

Noi

Noi? Lăsăm în urmă, cuib de stele

Semne c-am trecut pe-aici,

Și-am luat cu noi zări efemere

Și vise lungi duse-n tăcere

Iar dintr ele-o adiere,

Ca singura noastră avere

Și multe răni și cicatrici!

...

O și câte vise ne rămân

Câte dorințe refuzate

Nici n-avem multe în comun

Cu lumea asta cu de toate

Cu cei ce știu a da din coate,

Dar noi avem doar un stăpân,

Și generos și blând și bun,

Pe care-l purtăm în sân

În inima ce-n taină bate!

...

Și vom pleca în lumea noastră

Exact așa cum am venit,

Tăcuți, ținându-ne de mână,

Un singur vis, fără sfârșit

De a fi veșnic împreună,

Eu, noaptea ta albastră,

Tu, ciobul meu de lună!

More ...

Poems in the same category

🎦 ,,Memorii eterne" partea 1.

More ...

Urletul angelic

În noaptea rece, dintr-o dată mută,

Singurătatea-și lasă amprenta,

Iar liniștea, de nimeni pricepută,

Apasă greu, mărindu-și violența.

Dar când tăcerea devine presiune,

Din cerul mut o ruptură se cască,

Iar din furtună, cu sfântă tărie,

Urletul ăsta începe să nască.

Se frânge noaptea-n cioburi de lumină,

Iar tunetul prin bezna orbilor trece,

E un protest al minții fără vină,

Un freamăt sfânt ce sparge piatra rece.

Rămâne tăcerea să spele pământul,

Când tot ce-a fost greu începe să cadă.

Prin noapte se stinge treptat numai vântul,

Lăsând doar un urlet angelic să ardă.

More ...

NU-S DOAR CUVINTE...

Nu-s doar cuvinte,
ci şi momente-n care-am privit,
apa, cum rupe-n solzi lumina...
Nu-s doar cuvinte,
ci şi clipe-n care mi-am urlat,
în faţa lumii întregi, neputinţa,
sau durerea, sau ura, sau iubirea
nu mai ştiam nici eu, ce era,
în sufletul meu zdrenţuit de şamani...

Pe toate, le-am păstrat aici,
pe toate, în mine le simt,
uneori ca pe-o povară,
ce n-o mai pot duce,
câteodată şi eu mă gândesc,
de unde atâta îndârjire,
şi, mai ales, pentru ce ?,
la ce bun, atâta chin,
la ce bun, această povară,
care oricum, la nimic nu-mi mai foloseşte...

More ...

Latitudini de suflet

Am răscolit nădejdi în tremuri slabe,

hrănind dezamăgiri cu teamă.

Am descompus eșecurile obscure,

dizolvate în latitudini de suflet.

Mult am negat profunde pierderi,

smerit gustând bucate din pelin.

Am jupuit plăpânde versuri de sens,

de viață și dor în minor.

Am traversat deșerturi prin tăcere,

amânând salvarea prin iluzii.

Am decojit ființa-mi de putere,

aruncând-o la răscruce fără ecou.

Am evitat o viață-ntreagă, viața,

și-am negat multiple șanse în tenor.

Nu am cruțat și nu cred că-o fac o dată

— o firavă nădejde spre un viitor.

More ...

Durere Demisec

Dacă corpul tău n ar mai simți durere,

ce ai face prima oară?

Ai dormi într-un pat de ace,te ai înjunghia de plăcere?

Te ai lăsa s‐a iubești, fără să doară?

Ce e prețios fără lacrimi?

Dacă n ai simți suferință,spune mi ce păcate ai iubi,

ce temeri ai,unde te vrei să-ți găsești cenușa,

mă uit la clanță, deși am încuiat ușa.

Să mi se înghețe tot corpul,

sângele să-și ia o pauză,

inimă să și audă scopul,

fără să blameze o cauză.

Să am tot corpul amorțit,

plutind pe o mare înghețată,

mă învelesc cu nisipul ascuțit,

îmi pâlpâie ochii, agitată.

More ...

NOILOR MELE TĂCERI...

S-au așternut în mine atâtea primăveri,
Vestindu-mi vremea noilor mele tăceri,
Căci nu mai număr câte-or să mai fie,
Pierdute în ecou înalt de ciocârlie...

Și-n anotimpurile care-or să treacă,
Ne-om stinge tot mai mult, câte oleacă,
Căci toți suntem datori pe acest pământ,
C-un ultim vers necuvântat, un ultim cânt...

Neputincios, voi asculta tăcerea cum se lasă,
Îngreunându-mi clipele întregi din casă,
Însingurat, eu n-am crezut că noile tăceri,
Vor stinge-n mine alte primăveri...

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.