Author Lacrimi de dor!!!
Random creations :)
Păpădii albe
Mă tot strigă: Mărie!
Caut prin ierburi, caut uitat;
Dar cântă-un bocet ce mă-încolăcește —
Și pașii mici ai păpădiei, fluieră:
Copac!
Și se pierde, și mă pierd și eu
Prin natură, printre ramuri —
Și-ntr-un glas răsună:
Primăvara cu gust de aur!
Tot îmi cântă un apus;
Dar la păpădii mă-ntorc;
Le caut, dar nu răspund —
S-au făcut puf.
Toamna aceasta...
Cum e toamna ruginie
Asa suflet am si eu
Caci nu te mai am in fata
Cum te aveam in fiecare dimineata
Să simt caldura ta in ale mele brate
Iar chipul tau frumos sa ma priveasca
Cu-n zambet cald ,placut si dulce
Ce-n inima caldura imi aduce.
Dar din pacate , toate acestea nu mai sunt
Iar sufletul meu e trist si ratacit
La fel precum plutesc frunzele in vant
Imi pierd speranta ca-o sa mai te vad râzand
Iar timpul n-o sa vindece curand
Tot ceea ce simt eu cand te am la mine in gand....
PREA OCUPAT
Prea ocupat cu truda cea pustie,
Un an se trece cât o zi – se ştie –
Un dram de sare te-înfierează-n sârg,
Ştergându-ţi sloava celor care plâng.
Pruncii se înalţă-n umbra casei tale,
Ne-mai-tânjind să vadă-un fir de soare.
Ţi-e viaţa searbădă şi mută,
Iar noaptea, fără vise, cruntă.
În zori de zi te spinteci cu ocară,
În zâmbet trist te-apleci şi te-nfioară
Povara nesfârşitelor porunci
Şi-a simţămintelor pe care-n urmă le arunci.
Căci tihna nu ţi-e zbor; spre hău te-neci,
Din care-n silă, în lacrimi, te hrăneşti.
Mocirla-ntunecată a gândurilor goale
Te-atrage spre-adâncimi demenţiale.
În cuşca descărnată-a minţii fade
Nu mai e loc de cântec, de balade,
Doar inima – călău fără blândeţe –
Mai dă semnal slăbit de bătrâneţe.
Îngenunchiat, împărtăşeşti la cine-ascultă
Tristeţea fără margini şi desculţă
A-sufletului zdrenţuit de zile grele,
Nerăbdător privind eliberarea către stele.
Prea ocupat, nevinovat, că laşi în urmă
Trup plin de viaţă-n care corbii scurmă.
Te-ai repezit spre slava celor ce te-nvaţă
Calea sfârşită a regatului fără de viaţă.
În zorii nopţii-apune-o geană-n mii de stele;
Shibalba-i steaua-poartă către ele,
Străluminându-mi drumul infernal al nopţii,
Topind din mine seva dulce a vieţii.
Sonet 2
Amurgule, a nopții dimineață
Cu tine-i ultima din soare rază...
Și taina repurcede-n lună, trează
Iar cugetu-ntrebarea mi-o învață.
Iubito, vii din stele într-o frază,
Ninsori de ieri aduci pe a ta față
Și dragostea de inimă mă-nhață
S-o scriu cât clipa-n veșnicii durează.
Pe-afară-i între beznă și lumină,
Pe ape-n constelații mateloți
Și Ra uitare-aprinsă-i să devină.
Și pier în tină vasiliștii toți...
Se-apropie zambila în grădină
Mirositor suind de nară hoți...
Anul Câinelui
Lacrimi latră mut
la lună.
Locomotiva mă înnebunește
și împușcă goluri
pe treptele laringelui meu.
Trupul tău era carne
acum un minut,
apoi s-a făcut umbră,
sărind bălțile pe peron.
Ai grijă, zic –
șoaptă crustată-n ger –
să-ți pui fularul, iubite,
că e frig în tren
și nemții-s distanți de fel,
că nu s-ar atinge-ntre ei
nici cu cenușa țigării.
Ai grijă, iubite
la ochi frumoși, la polei,
la păsările pe care nu le vei hrăni,
c-o să-ți amintești de mine.
Eu?
Am căldură,
eu sunt bine
că niște lacrimi latră mut
la lună.
Mâine
mi se pierde răsuflarea în ecoul nopților
și-mi simt corpul pe podeaua rece
mi-ai zis că mă bandajezi nopțile trecute,
dar în schimb ai numărat stropii,zece
zece clipe ce au trecut fără oprire
în simpla irizare a unor trupuri
prinse într-un viscol de murire
ce ne aruncă pe mai multe câmpuri
mi-ai scufundat gleznele în smoală
și-ai țipat până ai oprit tunetul
mi-ai aruncat sufletul într-o lună goală
doar să ascunzi divinul foșnet
la ce oare te refereai prin versuri ?
pe care tot eu le-am scris pentru tine
cu ale mele tălpi pline de arsuri
și trupul fără simpatine...
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 October
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 October
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 September
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 September
Frumos!👏
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
Marius Ene
30 September
Mulțumesc!
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
un-pahar-de-poezie
28 September
Ce frumoasa e!!!
Dorul
anca_nistor
28 September
O poezie pe care o recitesc cu drag, iar și iar. Simplitatea acestor versuri exprimă o profunzime sufletească imensă. Un contrast fascinant! Mulțumesc...
Не теряйся
myiilau
25 September
Стоическое принятие. Сильно. Зацепило.
Furtuna
Lacrimi de dor!!!
25 September
O poezie foarte tristă, sinceră, trăită in suflet, dar parcă ne regăsim cu toții in ea,felicitări pentru versurile sincere!
ÎN TIMP CE TU DORMEAI...
Lacrimi de dor!!!
24 September
Felicitări pentru versurile minunate!!!