MĂ ÎNTREB ȘI-MI RĂSPUND
Nu știu să strig
De ce?
Știu doar să plâng
cuvintele în mine se răsfrâng.
Nu știu să cer
De ce ?
Știu să-mi doresc frumosul
în tot și-n toate să-l iubesc.
Nu pot să văd
De ce?
Pot să privesc
lumina-n suflet s-o primesc.
Nu știu să plec
De ce?
Aș suferi încă o dată că rămân
și totuși sunt în mine
veșnicul stăpân.
Nu știu să iert
De ce?
E mult,prea mult că tolerez
convingerile mi le păstrez.
De ce?
Știu și pot și vreau
Alături de mine să m-așez
Îmbrățișându-mă cu drag…
Eu, niciodată nu m-am trădat.
Category: Philosophical poem
All author's poems: Silvia Mihalachi
Date of posting: 5 января
Comments: 1
Views: 355
Comments
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Frunză trecătoare!
Poem: Necrologul
Ai dori şi tu să faci parte din echipa noastră?
Poem: O altă zi
Poem: În vis, natura
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Poem: Aveam doar 16 ani....
Poem: Trezire
Compozitorul Eugen Doga își sărbătorește cea de-a 82-a aniversare
Gabriela Chihaia