Când clopotele tac

La noi astăzi artă, pentru cine?
Poezie, proză, muzică, pictură
Când la modă-i kitsch-ul
Și maneaua urlă în boxele vecine
De-ai zice că nu-i țară, ci ospiciu
Iar clopotele tac, interzise-n turlă?
...
Și pe artă azi, cine mai dă banii
Când la noi s-au înmulțit sărmanii?
Arta nu mai are azi nicio valoare,
În plin proces de-analfabetizare!
...
Astăzi arta nici nu se mai poartă,
Când clopotele tac, interzise-n turlă,
Poate-un idealist să ia vreo pictură,
De mai faceți artă, lăsați-o pentru artă!
...
Frumosul astăzi nu se mai cultivă,
La modă sunt grătarul și maneaua.
Țara noastră-i parcă tot mai primitivă.
Când clopotele tac, s-aude cucuveaua!

Category: Philosophical poem

All author's poems: NICU HALOIU

Date of posting: 27 марта 2024

Timp de citire: ~2 min.

Views: 996

Other poems by the author

Lucifobul

...

Se pierde-n van a omului speranță

Dacă la ușă-i bate bezna ce-l ucide,

Iar el se duce și apăsând pe clanță

Știind cine-i, nerăbdător, deschide,

Biet rătăcit, zâmbind cu nonșalanță.

...

Bezna intră și iute-i pune jugul,

Dar nu-l ucide, căci și-l face rob

Și-apoi își folosește vicleșugul

Să-l preschimbe iute-n lucifob.

More ...

Trenurile cu lemne

În țara caracterelor nedemne,
Țara ciocoilor îmbogățiți pe șest,
Țara escrocilor aleși prin vot,
Aleșii ce vând trenuri lungi cu lemne
Și au pentru români un rol funest,
Și-au pus în cap să vândă tot!
...
Șiruri nesfârșite de vagoane
Îndopate cu cadavre de copaci,
Ies din țara înglodată-n ghinioane
Încăpută sub cizme de rapaci!
...
Într-o veselie pădurile se taie
Nimeni nu oprește-n țară jaful,
Nu oprește barbarele convoaie
Iar de România se alege praful!

More ...

De m-ai întreba vreodată

...

De m-ai întreba vreodată,

ți-aș răspunde-ntr-o clipită

da, m-aș întoarce-n timp

să-ți dăruiesc viața toată

de tine inima să-mi bată

să simți cât ești de iubită.

și să te văd fericită.

...

Nimic nu mi-aș dori mai mult

decât să rămân cu tine,

să am timp o viață-ntreagă

să-ți spun cât îmi ești de dragă

și să simți cum lângă mine

îți este bine,-așa de bine

cum nu ți-a mai fost în trecut.

...

Dacă timpul este-o roată

iar ce-a fost va să mai fie,

la cum ești de minunată,

Dumnezeu, de-această dată,

să mi te dea o veșnicie!

More ...

Mulțumesc, Bătrâne!

Mulțumesc, Bătrâne!
...
Dar va veni și clipa când fi-voi față-n față
Cu cel de-a cărui voie, m-am trezit la viață,
Și am să spun atunci, mulțumesc, Bătrâne
Că m-ai făcut părtaș la tainica-ți minune!
...
Iar de mi-ai dat durerea spre-a mă frânge,
Din Duhul tău să-mi pui un strop în sânge
Și pentru-această cruce, să mă dumiresc
Și pentru atâtea alte, Bătrâne, mulțumesc!

More ...

Lângă tine îngerul meu

Lângă tine
...
Lângă tine uit
Grijile soartei incerte.
Lângă tine simt
Liniștea armoniei perfecte!
..
Lângă tine-s viu,
Pătruns de natura-ți divină.
Lângă tine știu
Că toate ne duc spre lumină!
...
Lângă tine sunt
Mai mult decât aș fi putut eu visa,
Acel amănunt
Fără de care nimic n-ar conta!
...
Lângă tine-s eu,
Un eu ce se simte-mplinit
C-același etern Dumnezeu,
Să-l găsesc, te-a găsit!

More ...

La noi

La noi
...
Goliciunea astei lumi este-atât de evidentă,
Că nimic din ce se face nu-i spre-a omului zidire,
Totu-i pierdere de vreme, măști și doar închipuire,
Zbatere pentru avere și pentru falsă strălucire!
...
Lumea se supune oarbă teluricului excrescent,
Jugul simțurilor crește peste-al omului grumaz,
Mult prea plin de sine omul nu e niciodată treaz
Și-n goana după plăceri, va pieri, concupiscent!
...
Nici copiii nu-s lăsați să crească în legea firii,
Somnambuli rătăcitori departe de-a vieții cale,
Fiind tăvăliți de mici prin poftele primordiale,
Ratând și ei precum părinții, cărările mântuirii!
...
Toată lumea se închină unor Dumnezei scorniți,
Omul dorind a fi sclavul propriilor închipuiri,
Idoli falși slujiți de preoți împărțitori de amăgiri
Amăgitori de omenire, la rându-le orbi rătăciți!
...
Asta-i lumea noastră azi, o corabie-n derivă,
Împărțită între demoni ce în umbră se ascund
Și în timp ce omul doarme până nu se știe când,
La noi popii-ngrașă porcii cu prescure și colivă!

More ...

Poems in the same category

Simbol convențional

Într-o lume plină de dileme

Oare suntem robii concepțiilor,

Victimele tuturor decepțiilor,

Afișând nepăsători embleme?

Așteptăm cu nerăbdare timpul

Să ne indice drumul de parcurs,

Ca și când viața ni s-a scurs

Precum din clepsidră nisipul.

Evadăm din răcoarea gândului

În îmbrățișarea caldă a inimii,

Exclamând cuvinte-n acronimii

Și acceptăm ideea fondului.

Ne frământă adânci tradiții

Perpetuu în viața noastră,

Ca cerul de culoare albastră,

Urcând spre culmi în noi condiții.

More ...

Offf,tu suflet palid...

Of,tu suflet palid

Înmărmurit pe scaun,

Ciuguleai din blid

În fumăraia de tutun...

Radioul gălbejit

Pălpăie dintr-un ungher ,

Murmurănd răgușit

O melodie,stingher.

Umbra din odaie

De ici colo se perindă

În formă de strigoaie

Pe a ta grimasă Suferindă.

Ticăie n surdină

Din holul cenușiu

Pendula bătrână

A timpului pustiu.

Din brazdă mai plouă

Pe a ta făptură ștearsă

Pan se miji de ziuă

Pe fața ta ștearsă...

More ...

,,Murdar''

Masive înalte ,pasive înălțimi ,

Cât de mult se poate înălța lumea ta ?

Acolo unde se începe cerul și se termină viața

Vei fi așteptat de către zeul Ra.

Un apus de soare se poate termina cu ploaie

Iar un apus frumos cu viața ta

Ești efemer precum dragostea

Strălucește mai tare și vei dispărea.

Fiecare din noi poate sfârși subit

Ajungând la infinite altercații,

Prefer să rămân aici precum Carl Schmidt,

Vă las chestii frumoase precum Bernardazzi.

Iar silueta ta se estompează în ceață

De parcă nici nu ai existat,

Efemeră e viața precum dimineața

În care se poate bucura un stat sărac.

Poți fi sărac având și multe bancnote,

Te rezolvă soarta și pe tine,

Povestea ta poate finisa pe orice note

Precum narcomanii aidoma ție.

More ...

In memoriam poet Octavian Mihalcea

Ce este cuvântul

Cuvântul este piatra rară, aleasă,
Din tăcerea originară desprinsă,
Idee pură, din cer coborâtă,
În versul poetului atent încrustată.

Nu este umbră pe zid trecătoare,
Ci chip al adevărului neclintit,
O formă eternă ce caută rostire
Și-n sunet se face, paradoxal, finit.

Dar în limbaj nu rămâne visare,
Ci capătă formă, materie, act:
În cuvânt, ființa primește hotare,
Iar gândul devine concret și exact.

Șlefuit cu măsură, cu gest calculat,
Cuvântul devine giuvaer rar,
Nu strigă, nu domină, ci face loc
Sensului care se cere chemat.

Scrisul e meșteșug de bijutier,
Răbdare, lege și har,
Fiecare literă– tăietură precisă,
Fiecare vers– montură-n hotar.

Iar limba nu este simplu instrument,
Ci spațiul în care Ființa apare,
Căci logosul, spus cu discernământ,
Lasă lucrurile să fie, nu doar să pară.

Astfel, cuvântul rămâne punte vie
Între idee, materie și adevăr,
O piatră de sens, în timp șlefuită,
Ce ține lumea în logos și mister.

Octavian Mihalcea

More ...

Uneori

Uneori nu realizez cât de grea e povara pe care o duc în spate ca pe un ghiozdan

Uneori nu vreau sa îmi amintesc de momente pe care nu o să le mai am

Uneori vreau doar liniște și nici un nor pe cer

Uneori vreau sa fiu singur, dar acasă-n patul meu

Uneori ma termină sentimentul de tristețe

Uneori ma gandesc la mii și mii de fețe

Uneori nu ma pot simți decat judecat

Uneori îmi dau seama cât de mult am uitat, iar alteori realizez ca timpul trece și le pun pe toate înapoi în ghiozdan.

More ...

Iluzia din Zori

În zori de zi, când soarele răsare,
Și când briza dă culoare în aer,
Natura-ntreagă parcă prinde viață,
După al nopții repaus, ea se trezește la viață.

Florile-și deschid petalele spre cer,
Zâmbește primordial frumosul giuvaer.
În fiecare colț, o nouă poveste se țese,
Fior de-ocean și valuri de cuvinte bine-alese.

Lumina zilei șoptește secrete nespuse,
Ecou îndepărtat de note în curcubeu ascunse.
Iar noi, martori tăcuți la spectacolul divin,
Croim drum prin iluzii, imagini în declin.

Purtați de valurile-nalte cu ritmul ancestral,
Jonglăm cu vise de spumă într-un dans existențial.
În complexitatea vieții, de valuri suntem duși,
De misterul naturii trădați, trădăm și-n lupte suntem prinși.

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.