Trec anii!
Am ajuns la anii vieții
Când pot spune am de toate,
Și te rog pe Tine Doamne,
Dă-mi mai multă sănătate
Am și casă și nevastă,
Puțini bani puși deoparte,
Mândru sunt de fiu și noră,
Că au studii și știu carte.
Sigur, mai am o dorința
Să fiu bunic, s-am nepoți,
Iar de Domnul se îndura
Poate cresc și-un strănepot .
Încă sunt în câmpul muncii,
Mă îndrept spre pensionare,
Ziua o încep cu Tatăl Nostru,
Și nu uit s-aprind o lumânare.
Simt cum timpul trece iute,
Și îmi ia cu el din viață anii,
Doar câțiva am vrut să cumpăr,
Mi s-a spus...păstrează banii!
Poems in the same category
Căzut în noapte
Iubito nu înopta acum
Spune-mi cât iubești
Întoarce-mă din drum
De vrei ace și povești
Dragoste vorbește-mi cald
Șoptește-mi amorul meu
Fără de ruj ori făr de fard
De vrei nopți cu un ateu
În tine am logodna sufletului
În care țin dorința mea
Chiar de pândești în colțul patului
Te devorez în mintea ta
Bei aerul din jurul nostru
Ca un vin de-îndrăgostiți
Hainelor nu le vezi rostu
Când te lipesc eu de pereți
Vrei cerul te voi înalța la el
Dar privești în jos și-n mine marea
În buze dulci și-n gustul lor caramel
Ce adânc lovește-n noi iubirea
Extazul nu-l mai definești
Limbilor nu le ajunge vorba
Întregi țipete cerești
Cobori din rai să fumăm ţigara
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
OC
N-ai fost primul sărut
N-am fost prima ta dragoste
N-ai fost prima mea locuință
N-am fost prima ta dragoste
Și uite cum;După luni nefericite
Un mesaj a schimbat
Destinul a două inimi rupte
Care acum bat pe același ritm
Și a celor două mâini care se roagă
Zi după zi...
Ca anii sa învăluie iubire celor doi.
Oftat și mângâiere
Răsună din străfunduri,
Din suflet, din mănunchiuri,
Din eu-l meu profund,
Suferințe ce se ascund.
Oftat și mângâiere,
Și bucurii ca o refugiere,
În griji împletite,
Cu greu stăpânite.
Ti-am fost dragă... fără să-ți fiu
Ești încă gând ce nu se vrea pierdut în vânt,
Te-alung și vii, cu pas de legământ.
Ești un ecou pierdut în așteptare,
Tăcerea mea de-acum, în fiecare apus de soare...
Am sperat, dar n-ai fost îmbrățișare, nici cuvânt rostit,
Ci doar un imens dor, de nevăzut țesut
O umbră palidă de vis ce mi-a rămas
Să nu uit în viață, să mi te port cu drag...
Azi ești doar clipa care tace și învață
Să simtă ce cuvântul nu îndrăznește,
O absență ce în mine arde viață,
Mai grea, ca orice altă prezență...
Mi-e plin de tine gestul fără rost,
Mi-e dorul semn c-odată-am fost
În nopțile ce parcă înc-așteaptă
Să bați, tăcut, în liniștea nedreaptă.
Am strâns în mine tot ce n-am știut,
Te port cu o tandrețe fără scut,
Cu sete de-a atinge cu-nțeles
Fără să te mai cer, fără vreun interes...
Poate-ai simțit și tu, și totuși ai tăcut,
Poate-ai rămas acolo, suspendat
Între ce-ar fi și ce s-a petrecut
Dar eu te simt.... mereu... neîncetat.
Căci acel ceva ce-n mine-ai încolțit
Azi nu mai strigă, nu revendică nimic
E rugă-n gând, e ploaie-n infinit,
Și e tăcerea ce apasă pe sufletu-mi
obosit..
Și de vreodată ai să-ntelegi cât te-am purtat cu drag
Să nu regreți... că nu mai sunt "să-mi dai"...
Îți scriu ultima dată...și nu să primesc vreun răspuns,
Doar ca să știi că mi-a fost drag să-ți fiu, chiar și așa... tăcut, ascuns....
Noaptea indragostitilor
1.Cand noaptea se lasa
Si luna rasare,
Iar stelele-ncet
Clipesc catre zare,
2.Lumina o sting fereastra-o
Deschid, Si cerul privesc
Si ma minunez,
3.O stea de pe cer Mi te-a aratat
Iar inima bate de-atunci
Nencetat,
Mi-am pus o dorinta
Puternica srans
4.Sa vina la tine si sa o deschizi,
Acolo in ea e dornta mea
Si un mic sarut
Inima sa-ti fur,
5.Asta nu e tot luna am chiemat,
Si iam zis sa vina
La tine in zbor,
6.S-aduca incet cu lumina sa
Sarutul tau dulce la inima mea,
Sa vina la tina sa spuna in incet ,
tu vei fi mereu sufletelul meu ,
Te iuesc.
Căzut în noapte
Iubito nu înopta acum
Spune-mi cât iubești
Întoarce-mă din drum
De vrei ace și povești
Dragoste vorbește-mi cald
Șoptește-mi amorul meu
Fără de ruj ori făr de fard
De vrei nopți cu un ateu
În tine am logodna sufletului
În care țin dorința mea
Chiar de pândești în colțul patului
Te devorez în mintea ta
Bei aerul din jurul nostru
Ca un vin de-îndrăgostiți
Hainelor nu le vezi rostu
Când te lipesc eu de pereți
Vrei cerul te voi înalța la el
Dar privești în jos și-n mine marea
În buze dulci și-n gustul lor caramel
Ce adânc lovește-n noi iubirea
Extazul nu-l mai definești
Limbilor nu le ajunge vorba
Întregi țipete cerești
Cobori din rai să fumăm ţigara
Să mă suni la miezul nopții
Sa răsfoiești prin amintiri atunci când am să-ți lipsesc
Ca să vezi...
Și să-nțelegi
Ca am făcut orice, până și inima să ți-o dăruiesc.
Mi-am educat în sine pace,
În vremea ce-mi predau războaie...
Am stat cu mâna pe trăgace,
Și totuși au putut să atace...
Zilele-n șir și nopțile pierdute,
Cu minte-mea tulbure
Prin casă petrecute
Gândindu-mă la tot ce ai zis, problemele mai târziu de la elen-născute,
Toate, de tine, au fost concepute.
Nu poți face rău când ai doar dragoste în suflet...
Dar totuși tu ai făcut-o atât de simplu,
Păreai să fi perfect
Înșelându-mă complet,
Dovedindu-se că erai doar un tip cu un chip multiplu.
Nu am putut să îmi arăt că inca e posibil
Să încerc
Și să găsesc...
O cale de scăpare din gânduri ce încetu cu încetu mă termină.
Îmi arăt acum că da, este posibil
Să pierd
Să caut
Sa trăiesc,
Pierdut n-am fost, dar sunt știu sigur,
Sunt bolnavă, de iubire îmbolnăvesc.
Așadar, m-am rătăcit în drum spre mine,
În timp ce căutăm răspunsuri la întrebări,
Soarele și luna nu mă mai priveau, aceștia te priveau pe tine...
În urma acestora provocându-mi unele stări.
Las totul în trecut,
Tot ce între noi s-a petrecut
Dar te rog, în serile liniștite, când te-a cuprinde vreo voire,
Lasă garda gândurilor rele jos,
Iar misterios
Să mă suni la miezul nopții și să-mi spui despre iubire.
OC
N-ai fost primul sărut
N-am fost prima ta dragoste
N-ai fost prima mea locuință
N-am fost prima ta dragoste
Și uite cum;După luni nefericite
Un mesaj a schimbat
Destinul a două inimi rupte
Care acum bat pe același ritm
Și a celor două mâini care se roagă
Zi după zi...
Ca anii sa învăluie iubire celor doi.
Oftat și mângâiere
Răsună din străfunduri,
Din suflet, din mănunchiuri,
Din eu-l meu profund,
Suferințe ce se ascund.
Oftat și mângâiere,
Și bucurii ca o refugiere,
În griji împletite,
Cu greu stăpânite.
Ti-am fost dragă... fără să-ți fiu
Ești încă gând ce nu se vrea pierdut în vânt,
Te-alung și vii, cu pas de legământ.
Ești un ecou pierdut în așteptare,
Tăcerea mea de-acum, în fiecare apus de soare...
Am sperat, dar n-ai fost îmbrățișare, nici cuvânt rostit,
Ci doar un imens dor, de nevăzut țesut
O umbră palidă de vis ce mi-a rămas
Să nu uit în viață, să mi te port cu drag...
Azi ești doar clipa care tace și învață
Să simtă ce cuvântul nu îndrăznește,
O absență ce în mine arde viață,
Mai grea, ca orice altă prezență...
Mi-e plin de tine gestul fără rost,
Mi-e dorul semn c-odată-am fost
În nopțile ce parcă înc-așteaptă
Să bați, tăcut, în liniștea nedreaptă.
Am strâns în mine tot ce n-am știut,
Te port cu o tandrețe fără scut,
Cu sete de-a atinge cu-nțeles
Fără să te mai cer, fără vreun interes...
Poate-ai simțit și tu, și totuși ai tăcut,
Poate-ai rămas acolo, suspendat
Între ce-ar fi și ce s-a petrecut
Dar eu te simt.... mereu... neîncetat.
Căci acel ceva ce-n mine-ai încolțit
Azi nu mai strigă, nu revendică nimic
E rugă-n gând, e ploaie-n infinit,
Și e tăcerea ce apasă pe sufletu-mi
obosit..
Și de vreodată ai să-ntelegi cât te-am purtat cu drag
Să nu regreți... că nu mai sunt "să-mi dai"...
Îți scriu ultima dată...și nu să primesc vreun răspuns,
Doar ca să știi că mi-a fost drag să-ți fiu, chiar și așa... tăcut, ascuns....
Noaptea indragostitilor
1.Cand noaptea se lasa
Si luna rasare,
Iar stelele-ncet
Clipesc catre zare,
2.Lumina o sting fereastra-o
Deschid, Si cerul privesc
Si ma minunez,
3.O stea de pe cer Mi te-a aratat
Iar inima bate de-atunci
Nencetat,
Mi-am pus o dorinta
Puternica srans
4.Sa vina la tine si sa o deschizi,
Acolo in ea e dornta mea
Si un mic sarut
Inima sa-ti fur,
5.Asta nu e tot luna am chiemat,
Si iam zis sa vina
La tine in zbor,
6.S-aduca incet cu lumina sa
Sarutul tau dulce la inima mea,
Sa vina la tina sa spuna in incet ,
tu vei fi mereu sufletelul meu ,
Te iuesc.
Other poems by the author
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
Cine?
Cine să-mi spună astăzi mie
Dacă în viața am ales corect?
Iar celor ce mâna mi-au întins
Eu am avut cuvinte de respect?
Cine n-a fost odată mic copil
Căzând pe jos, mergând târâș?
Plângând că nimeni nu-l ajută
Motiv de-a se uita la ei chiorâș?
Cine n-a fost la grădi și la școală
Purtând ghiozdanul plin de cărți?
Iar la final să trecă prin examen
Să poată-n viitor deschide porți?
Cine nu și-a făcut rost pe pământ
Și pentru care a luptat din greu?
Să aibă pentru el și cei apropiați
O pâine albă și-n buzunar un leu?
Cine iubirea n-a încercat s-o afle
Și-n doi să treacă valurile vieții?
Să construiască și copii la masă
Și-n timpul liber o bere cu băieții?
Cine necazuri și eșecuri n-a avut
Și peste care cu greu el a trecut?
Și cât de mulțumit și fericit a fost
C-a izbândit, luptând cum a putut?
Cine nu s-a bucurat de împliniri
Și de prieteni buni, adevărați?
Care să-i stea tot timpu' aproape
Și la nevoie să sară ca niște frați?
Cine n-a fost mințit și înșelat
De cei la care el nu se-aștepta?
Și cât a îndurat pâna-putut uita
Minciuna dovedită și a o accepta?
Cine nu a greșit vreodat' în viață
Cu voie sau obligat de soartă?
Și cine ar putea s-arunce piatra
În cineva care îi spune...mă iartă?
Și cine fericirea o are pe pământ
Și dă ceea ce e de dat Cezarului?
Sigur e omul cel iubit și va primi
Răsplată după faptă..din partea Domnului?
În orașul...unde plouă!
Și astăzi cerul e plin de nori
Iar soarele apare și dispare,
Mă-mbrac și-mi iau umbrela
În timp ce-nfulec o gustare.
Cobor grăbit și fug către mașină
Când ploaia a-nceput să curgă,
Dau cheie și-o țâșnesc la drum
Spunând în gând o sfântă rugă.
O nouă zi de muncă ca celelalte
Sperând că nu vor fi probleme,
Și poate voi avea puțin noroc
Șeful la ordin să nu mă cheme.
Privesc cum ploaia se-ntețește
Iar stropii cad din cer într-una,
Conduc încet prin bălțile de apă
Atent să nu-mi stropesc vecina.
De zeci de ani avem același drum
Pe care îl parcurgem împreună,
Eu mai tot timpul doar la volan
Ea la pas, pe vreme rea sau bună.
Ne salutăm cu zâmbetul pe buze
Și fiecare își continuă mișcarea,
Grăbiți să nu întârziem la muncă
Un obicei ce ne-a păstrat onoarea.
Trăim într-un oraș frumos de munte
Care pe drept este Perla Moldovei,
E Piatra Neamț sub vârful Pietricica
Unde iubesc și fericit dau drumul slovei!
Spuma mării!
Privesc cum valul scaldă plaja
Și-mi mângâie ușor piciorul,
Și simt c-ar vrea să îmi aducă
O știre de cum a eșuat vaporul.
Citesc din nou rândul din ziar
Să înțeleg ce-a fost cu nava,
De cum s-a scufundat în larg
Și cine își revendică...epava.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și valul îl întreb despre ce știe,
Nu îmi răspunde dar îmi aduce
Cu apa mării, o stranie...cutie.
Mă uit atent, o iau și o deschid
Să văd ce pot descoperi în ea,
Surprins rămân să văd o sticlă
Iar în lichidul ei, plutind o stea.
Mirat, scot dopul și vărs lichidul
Și-n mână, obiectul îmi rămâne,
Ce poartă 'nsemn frumos gravat
Gheorghe, căzut pe front..române.
Tristețea îmi cuprinde sufletul
La stea mă-nchin și gând trimit,
Către oșteanul ce-n luptă a căzut
Ca noi liberi să fim..el s-a jertfit.
Mesaju' înțeleg cu resemnare
Și valului frumos îi mulțumesc,
Nu știu de-i vis sau adevăr trăiesc
Cu spuma mării, din val... mă învelesc!
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Specialistul!
Cândva demult visul a fost s-ajung
Un asistent sau un medic veterinar,
Ca să tratez toți pacienți-n suferință
Și liniște s-aduc în casă la gospodar.
În curte-aveam tot timpul animale
Și din păcate se mai și îmbolnăveau,
Atunci plângeam și tare sufeream
Când unele din ele chiar mureau.
De timpuriu mi-am pus în gând
Să-nvăț și să urmez o facultate,
Ca să devin doctor de animale
Să le tratez și să le văd salvate.
Visul frumos în timp s-a împlinit
Și-am devenit specialist cu acte,
Ani mulți profesiei m-am dedicat
Fără a ști adesea de-i zi sau noapte.
Acum când anii mi se scurg la vale
Și-s întrebat ce-i important în viață,
Fără a ezita voi spune...învață carte
Și multă trudă de vrei ceva în străiță!
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
Cine?
Cine să-mi spună astăzi mie
Dacă în viața am ales corect?
Iar celor ce mâna mi-au întins
Eu am avut cuvinte de respect?
Cine n-a fost odată mic copil
Căzând pe jos, mergând târâș?
Plângând că nimeni nu-l ajută
Motiv de-a se uita la ei chiorâș?
Cine n-a fost la grădi și la școală
Purtând ghiozdanul plin de cărți?
Iar la final să trecă prin examen
Să poată-n viitor deschide porți?
Cine nu și-a făcut rost pe pământ
Și pentru care a luptat din greu?
Să aibă pentru el și cei apropiați
O pâine albă și-n buzunar un leu?
Cine iubirea n-a încercat s-o afle
Și-n doi să treacă valurile vieții?
Să construiască și copii la masă
Și-n timpul liber o bere cu băieții?
Cine necazuri și eșecuri n-a avut
Și peste care cu greu el a trecut?
Și cât de mulțumit și fericit a fost
C-a izbândit, luptând cum a putut?
Cine nu s-a bucurat de împliniri
Și de prieteni buni, adevărați?
Care să-i stea tot timpu' aproape
Și la nevoie să sară ca niște frați?
Cine n-a fost mințit și înșelat
De cei la care el nu se-aștepta?
Și cât a îndurat pâna-putut uita
Minciuna dovedită și a o accepta?
Cine nu a greșit vreodat' în viață
Cu voie sau obligat de soartă?
Și cine ar putea s-arunce piatra
În cineva care îi spune...mă iartă?
Și cine fericirea o are pe pământ
Și dă ceea ce e de dat Cezarului?
Sigur e omul cel iubit și va primi
Răsplată după faptă..din partea Domnului?
În orașul...unde plouă!
Și astăzi cerul e plin de nori
Iar soarele apare și dispare,
Mă-mbrac și-mi iau umbrela
În timp ce-nfulec o gustare.
Cobor grăbit și fug către mașină
Când ploaia a-nceput să curgă,
Dau cheie și-o țâșnesc la drum
Spunând în gând o sfântă rugă.
O nouă zi de muncă ca celelalte
Sperând că nu vor fi probleme,
Și poate voi avea puțin noroc
Șeful la ordin să nu mă cheme.
Privesc cum ploaia se-ntețește
Iar stropii cad din cer într-una,
Conduc încet prin bălțile de apă
Atent să nu-mi stropesc vecina.
De zeci de ani avem același drum
Pe care îl parcurgem împreună,
Eu mai tot timpul doar la volan
Ea la pas, pe vreme rea sau bună.
Ne salutăm cu zâmbetul pe buze
Și fiecare își continuă mișcarea,
Grăbiți să nu întârziem la muncă
Un obicei ce ne-a păstrat onoarea.
Trăim într-un oraș frumos de munte
Care pe drept este Perla Moldovei,
E Piatra Neamț sub vârful Pietricica
Unde iubesc și fericit dau drumul slovei!
Spuma mării!
Privesc cum valul scaldă plaja
Și-mi mângâie ușor piciorul,
Și simt c-ar vrea să îmi aducă
O știre de cum a eșuat vaporul.
Citesc din nou rândul din ziar
Să înțeleg ce-a fost cu nava,
De cum s-a scufundat în larg
Și cine își revendică...epava.
Nu stau prea mult pe gânduri
Și valul îl întreb despre ce știe,
Nu îmi răspunde dar îmi aduce
Cu apa mării, o stranie...cutie.
Mă uit atent, o iau și o deschid
Să văd ce pot descoperi în ea,
Surprins rămân să văd o sticlă
Iar în lichidul ei, plutind o stea.
Mirat, scot dopul și vărs lichidul
Și-n mână, obiectul îmi rămâne,
Ce poartă 'nsemn frumos gravat
Gheorghe, căzut pe front..române.
Tristețea îmi cuprinde sufletul
La stea mă-nchin și gând trimit,
Către oșteanul ce-n luptă a căzut
Ca noi liberi să fim..el s-a jertfit.
Mesaju' înțeleg cu resemnare
Și valului frumos îi mulțumesc,
Nu știu de-i vis sau adevăr trăiesc
Cu spuma mării, din val... mă învelesc!
Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Specialistul!
Cândva demult visul a fost s-ajung
Un asistent sau un medic veterinar,
Ca să tratez toți pacienți-n suferință
Și liniște s-aduc în casă la gospodar.
În curte-aveam tot timpul animale
Și din păcate se mai și îmbolnăveau,
Atunci plângeam și tare sufeream
Când unele din ele chiar mureau.
De timpuriu mi-am pus în gând
Să-nvăț și să urmez o facultate,
Ca să devin doctor de animale
Să le tratez și să le văd salvate.
Visul frumos în timp s-a împlinit
Și-am devenit specialist cu acte,
Ani mulți profesiei m-am dedicat
Fără a ști adesea de-i zi sau noapte.
Acum când anii mi se scurg la vale
Și-s întrebat ce-i important în viață,
Fără a ezita voi spune...învață carte
Și multă trudă de vrei ceva în străiță!