Visurile mele!
Urc un deal și valea o cobor
Și-a mea privire mi-o rotesc,
Poate te văd din întâmplare
Și inima fierbinte îmi răcoresc.
Cândva pe-aici ne întâlneam
Și te așteptam cu trandafiri,
La schimb iubirea ta primeam
Și fericirea ne curgea-n priviri
Eu tânărul din satul de sub deal
Iar tu, a mea aleasă din poveste,
Ascunși să nu ne vadă lumea rea
Făcând din întâlnire a lor...veste.
Aveam ca ani cam șapte peste zece
Iar tu o floare cu petale parfumate,
Pe care eu îndrăgostit le miroseam
Visând că-n timp vei fi a mea jumate.
Dar într-o zi povestea s-a-ncheiat
Chiar înainte de-a'ncepe cu adevarat,
Că ea a dispărut făra-rosti vreo vorbă
Și m-a lăsat pe vale, singur, abandonat.
................................... ......
Aduc și-acum pe vale multe flori
Dar, nu trandafiri și doar lalele,
Pe care le arunc și-mi zic în gând
Aici s-au năruit...visurile mele!
Poems in the same category
Medicament…
Astăzi simt ca mă descompun în mii și mii de atomi micuți
Și fiecare simte cum tu iarăși mă săruți
Molecula mea ruptă din al meu cord pribeag și trist
Mai vrea o dată ca tu să i fii artist.
Un doctor tu ai fost și vei rămâne pentru mine
Cu acele vechi și nesterile
cu foarfeca și bisturiul rece
ce mi face spaima-n măduva să urce.
Mă pui ușor pe acel pat ruginit și vechi
și mânecile neastâmpărat îți sufleci
Te pregătești de acea grea și cumplită operație
care mă va face să mi pierd ultimul strop de respirație
Plămânii mei anoști și singuri
simt cum tu inplantezi în al meu corp firav
doar niște fioroase tuburi.
Acum tu ajutat de-o asistentă
încerci să vezi dacă mai sunt măcar puțin inconștientă
să mi pui în acea perfuzie-obosită
un gram din acea substanță ponosită.
Mai vrei să mi lași doar o ultima strigare
și să mi schimbi ușor a mea stare de-agregare.
Ce n-ași da...
Ce n-aș da…
S-o pot lua iar de la capăt,
Să te pot iubi înc-odată,
Să-ți pot fura înc-un sărut,
A mea dragoste spulberată.
Ce n-aș da…
Să fiu una din lacrimile tale,
Să nasc din ochii tăi,
Să-ți pot aluneca pe obraji,
Pentru a-ți muri pe buze…
Și dacă visele ar deveni realitate,
Ne-am întoarce iar la acel început,
Cu promisiuni și săruturi pe-ndelete,
Până când timpul ar fi de nepătruns.
Dar acum, rămân doar amintirile,
Lacrimi și șoapte învăluite-n tăcere,
Sperând că iubirea, chiar și-n vis,
Ne va reuni din nou, așa cum am promis.
Eternitatea
Ce rost are eternitatea pentru tine,
Când tu nici măcar un an nu-l trăiești bine
Ce rost are eternitatea pentru noi
Dacă și o viață cu șfârșit se uită odată cu noi.
Încă mă întreb
Ce să fac cu anii rămași?
Căci deja mulți dintre ei,
Mi-au fost arși.
La final de zi
Când poate oi dormi
Mă voi tot gândi
Oare mă voi mai trezi?
,,O clipă de sinceritate" în norvegiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Et øyeblikk av oppriktighet
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel
la oss gi litt skjønnhet
denne siste timen.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi elsker hverandre.
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Urme...
Ochii mi se cufund adânc în orbite,
Când ușa întredeschisă o zăresc,
Văd pe alocuri urme prea grăbite,
Ce înspre drum deodată se opresc.
Îmi pare că te-ai risipit precum o boare,
De-a lungul drumului ce-l tot privesc,
Și parcă-mi pleacă ochii la plimbare,
Că-n lipsa ta le este teamă că orbesc.
Și nu mă pot uita acum nici îndărăt,
Nimic nu-i mai sinistru ca o casă goală,
Și mă-nspăimânt profund de tot ce văd,
În casa cum se ruină ca de o boală.
Mă mistuie un foc pe dinăuntru,
Iar flacăra se-ntinde încet spre ușă,
Și-ai să auzi cândva, că înăuntru,
În urma ta lăsată e altă urmă de cenușă.
Medicament…
Astăzi simt ca mă descompun în mii și mii de atomi micuți
Și fiecare simte cum tu iarăși mă săruți
Molecula mea ruptă din al meu cord pribeag și trist
Mai vrea o dată ca tu să i fii artist.
Un doctor tu ai fost și vei rămâne pentru mine
Cu acele vechi și nesterile
cu foarfeca și bisturiul rece
ce mi face spaima-n măduva să urce.
Mă pui ușor pe acel pat ruginit și vechi
și mânecile neastâmpărat îți sufleci
Te pregătești de acea grea și cumplită operație
care mă va face să mi pierd ultimul strop de respirație
Plămânii mei anoști și singuri
simt cum tu inplantezi în al meu corp firav
doar niște fioroase tuburi.
Acum tu ajutat de-o asistentă
încerci să vezi dacă mai sunt măcar puțin inconștientă
să mi pui în acea perfuzie-obosită
un gram din acea substanță ponosită.
Mai vrei să mi lași doar o ultima strigare
și să mi schimbi ușor a mea stare de-agregare.
Ce n-ași da...
Ce n-aș da…
S-o pot lua iar de la capăt,
Să te pot iubi înc-odată,
Să-ți pot fura înc-un sărut,
A mea dragoste spulberată.
Ce n-aș da…
Să fiu una din lacrimile tale,
Să nasc din ochii tăi,
Să-ți pot aluneca pe obraji,
Pentru a-ți muri pe buze…
Și dacă visele ar deveni realitate,
Ne-am întoarce iar la acel început,
Cu promisiuni și săruturi pe-ndelete,
Până când timpul ar fi de nepătruns.
Dar acum, rămân doar amintirile,
Lacrimi și șoapte învăluite-n tăcere,
Sperând că iubirea, chiar și-n vis,
Ne va reuni din nou, așa cum am promis.
Eternitatea
Ce rost are eternitatea pentru tine,
Când tu nici măcar un an nu-l trăiești bine
Ce rost are eternitatea pentru noi
Dacă și o viață cu șfârșit se uită odată cu noi.
Încă mă întreb
Ce să fac cu anii rămași?
Căci deja mulți dintre ei,
Mi-au fost arși.
La final de zi
Când poate oi dormi
Mă voi tot gândi
Oare mă voi mai trezi?
,,O clipă de sinceritate" în norvegiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Et øyeblikk av oppriktighet
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel
la oss gi litt skjønnhet
denne siste timen.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi elsker hverandre.
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
vi har ikke endret oss
det er bare en mening
Ikke ta et ord for gitt
eller en ubetydelig gest.
Nei, vi har ikke endret oss
det er bare en tilfeldighet
Det ville vi vært uansett
og hva vi enn snakker om
vi er ikke to fremmede
Min kjærlighet.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Et øyeblikk av oppriktighet
det ville være en sublim gest
vi har mot til å innrømme det
at vi fortsatt elsker hverandre
Et øyeblikk av oppriktighet
de ville huske oss
av våre gode år
vil minne oss på denne siste timen
Et øyeblikk av oppriktighet
i stedet for farvel.
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Urme...
Ochii mi se cufund adânc în orbite,
Când ușa întredeschisă o zăresc,
Văd pe alocuri urme prea grăbite,
Ce înspre drum deodată se opresc.
Îmi pare că te-ai risipit precum o boare,
De-a lungul drumului ce-l tot privesc,
Și parcă-mi pleacă ochii la plimbare,
Că-n lipsa ta le este teamă că orbesc.
Și nu mă pot uita acum nici îndărăt,
Nimic nu-i mai sinistru ca o casă goală,
Și mă-nspăimânt profund de tot ce văd,
În casa cum se ruină ca de o boală.
Mă mistuie un foc pe dinăuntru,
Iar flacăra se-ntinde încet spre ușă,
Și-ai să auzi cândva, că înăuntru,
În urma ta lăsată e altă urmă de cenușă.
Other poems by the author
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
Oglinda!
Mă uit din nou într-o oglindă
Și ea continuă să îmi arate,
Că nu mai sunt așa de tânăr
Și-am pus ani buni în spate
Pentru moment m-am îndoit
Că asta poate fi figura mea,
Dar imediat m-am resemnat
Ridu-i un semn că viața-i grea
Am părăsit oglinda întristat
Cu gândul dus spre tinerețe,
Iar ochiul minții m-a informat
Că am ajuns deja la bătrânețe
Afară, mi-am aruncat privirea
Și am văzut și tineri și bătrâni,
Cu toții se bucurau de viață
Zâmbind, ținându-se de mâini
...................................
Ușor, ușor încep să înțeleg
Că nimeni nu întoarce anii,
Sarac, bogat ne vine vremea
Nimic nu iei...degeaba banii!
Oare merităm?
Din cer cad picături de apă
Pe care toți le așteptăm,
Este o mare binecuvântare
Dar nu știu dacă o merităm
Suntem atât de plini de ură
Și am uitat să dăruim iubire,
În jur este multă minciună
Dar toți sperăm la mântuire
Ne ducem zilnic la biserici
Și ne rugăm la Domnul Sfânt,
Dar amânăm să facem fapte
Cât mai trăim pe-acest pământ
Pe mulți ne doare adevărul
Când cineva ni-l spune-n față,
Îl dușmănim pentru-ndrăzneală
Și mai apoi îl ținem la distanță
Ne vine tare greu ca să iertăm
Pe cei ce fără vină ne-au rănit,
Cu ușurință acuzăm și judecăm
De parcă niciodată n-am greșit
Iată de ce mă-ntreb de merităm
Să cadă peste noi picuri de apă,
Dar cine-s eu să judec, când știu
Că-n groapă cade..cel ce sapă!
Am fost copil!
Am fost și eu copil cândva
Într-un sătuc pe mal de râu,
Cu oameni iuți și gospodari
Ce cultivau cartof, porumb și grâu
De mic am fost trimis cu vaca
Și-a trebuit să dau cu sapa,
Iar mama tot mereu mi-a spus
Doar cine-nvață poartă mapa
Abecedarul l-am citit cu mama
La flacăra plăpândă de la lampă,
Și niciodată nu treceam de nouă
Gazul fiind o sursă foarte scumpă
Abia când am ajuns în clasa-patra
Noi am avut curentul tras în casă,
Și învățam cu mama pân' la zece
Apoi ea la război mergea să țeasă
Așa am învățat eu a citi și scrie
Cu multe greutăți și neajunsuri,
Și-n minte am o mie de întrebări
La care din pacate..nu am răspunsuri!
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Bucuria vieții!
Ce bine e că sunt copil,
În trup și chip de-adult,
Și lacrima nu mi-o rețin,
Când simt să plâng
Ce mult îmi place să vorbesc,
De dulcea mea copilărie,
De satu-n care m-am născut,
Și unde am primit un nume,
Ce mândru sunt unde-am ajuns,
Trecând prin școli și greutăți,
Și că nu m-am lăsat învins,
De cei ce ura o sădesc
Ce fericit mă simt că mă alinți,
Și permanent ești lângă mine,
Cum aș putea vreodat' să uit,
Iubirea ta...soția mea cea bună
............................
Nu sunt vreun mare menestrel
Și doar un novice,
Și nici nu-mi doresc să fiu model,
Și doar un om ce crede-n vise
...................................
Vouă mă-nclin și mulțumesc,
Că versurile scrise le citiți,
Făr' a vă ști, vă prețuiesc,
Și-n viața mea sunteți...bine veniți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Mesagerul iernii!
Un fulg am vrut să prind
Ce se-ndrepta spre mine,
Era întâiul mesager al iernii
Ce veste aducea, că frigul vine
Privirea mi s-a dus în sus
La dansul fulgilor de nea,
Purtați de vântul ce nu-i lăsa
Să graviteze înspre palma mea
Și am văzut o feerie în văzduh
De stele de zăpadă mișunând,
Toate spre mine se-ndreptau
Și-n palmă se puneau pe rând
Un cor am auzit venind din cer
Fulgul să-l las să cadă pe pământ,
Că el aduce apa binecuvântată
Ce este pentru omenire...darul sfânt
Atunci în palmă m-am uitat
Fără să văd vreun fulg în ele,
Și rușinat pe loc am renunțat
Să prind frumoșii fulgi..cu stele!
Oglinda!
Mă uit din nou într-o oglindă
Și ea continuă să îmi arate,
Că nu mai sunt așa de tânăr
Și-am pus ani buni în spate
Pentru moment m-am îndoit
Că asta poate fi figura mea,
Dar imediat m-am resemnat
Ridu-i un semn că viața-i grea
Am părăsit oglinda întristat
Cu gândul dus spre tinerețe,
Iar ochiul minții m-a informat
Că am ajuns deja la bătrânețe
Afară, mi-am aruncat privirea
Și am văzut și tineri și bătrâni,
Cu toții se bucurau de viață
Zâmbind, ținându-se de mâini
...................................
Ușor, ușor încep să înțeleg
Că nimeni nu întoarce anii,
Sarac, bogat ne vine vremea
Nimic nu iei...degeaba banii!
Oare merităm?
Din cer cad picături de apă
Pe care toți le așteptăm,
Este o mare binecuvântare
Dar nu știu dacă o merităm
Suntem atât de plini de ură
Și am uitat să dăruim iubire,
În jur este multă minciună
Dar toți sperăm la mântuire
Ne ducem zilnic la biserici
Și ne rugăm la Domnul Sfânt,
Dar amânăm să facem fapte
Cât mai trăim pe-acest pământ
Pe mulți ne doare adevărul
Când cineva ni-l spune-n față,
Îl dușmănim pentru-ndrăzneală
Și mai apoi îl ținem la distanță
Ne vine tare greu ca să iertăm
Pe cei ce fără vină ne-au rănit,
Cu ușurință acuzăm și judecăm
De parcă niciodată n-am greșit
Iată de ce mă-ntreb de merităm
Să cadă peste noi picuri de apă,
Dar cine-s eu să judec, când știu
Că-n groapă cade..cel ce sapă!
Am fost copil!
Am fost și eu copil cândva
Într-un sătuc pe mal de râu,
Cu oameni iuți și gospodari
Ce cultivau cartof, porumb și grâu
De mic am fost trimis cu vaca
Și-a trebuit să dau cu sapa,
Iar mama tot mereu mi-a spus
Doar cine-nvață poartă mapa
Abecedarul l-am citit cu mama
La flacăra plăpândă de la lampă,
Și niciodată nu treceam de nouă
Gazul fiind o sursă foarte scumpă
Abia când am ajuns în clasa-patra
Noi am avut curentul tras în casă,
Și învățam cu mama pân' la zece
Apoi ea la război mergea să țeasă
Așa am învățat eu a citi și scrie
Cu multe greutăți și neajunsuri,
Și-n minte am o mie de întrebări
La care din pacate..nu am răspunsuri!
Simt singurătatea!
De ți-am greșit...mă iartă
Că nimeni nu-i perfect,
Dar eu mai cred în soartă
Și-n omul drept și înțelept
Nu-ți cer să dai uitării
Prin câte ai trecut,
Și doar să-ți amintești
De tot ce ne-a plăcut
Nu știu câte-or fi fost
Momentele de fericire,
Dar nici nu pot să neg
Că n-am trăit în rătăcire
Un lucru pot să spun
Că simt singurătatea,
Și doar acum eu înțeleg
Că tu-mi ești jumătatea
Speranța-mi este încă vie
Și te aștept la mine să revii,
Să fim noi fericiți ca înainte
Să ne iubim și să avem copii!
Bucuria vieții!
Ce bine e că sunt copil,
În trup și chip de-adult,
Și lacrima nu mi-o rețin,
Când simt să plâng
Ce mult îmi place să vorbesc,
De dulcea mea copilărie,
De satu-n care m-am născut,
Și unde am primit un nume,
Ce mândru sunt unde-am ajuns,
Trecând prin școli și greutăți,
Și că nu m-am lăsat învins,
De cei ce ura o sădesc
Ce fericit mă simt că mă alinți,
Și permanent ești lângă mine,
Cum aș putea vreodat' să uit,
Iubirea ta...soția mea cea bună
............................
Nu sunt vreun mare menestrel
Și doar un novice,
Și nici nu-mi doresc să fiu model,
Și doar un om ce crede-n vise
...................................
Vouă mă-nclin și mulțumesc,
Că versurile scrise le citiți,
Făr' a vă ști, vă prețuiesc,
Și-n viața mea sunteți...bine veniți!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!