Soarele meu care nu mai strălucește
Despre tine, nu mai scriu
Am scris mult și m-a durut și mai mult
Vreau sa tac acum și pentru totdeauna
Sa te las in urma cu tot ce ai avut
M-ai inspirat întotdeauna
Când la tine ma gândeam
Scriam versuri de durere
Le citeam, si iar plângeam
Dar totul se oprește aici
Cu tine, cu mine, dar fără noi
Nu mai pot sa sufăr și sa văd
Cum strălucești și mai tare printre nori
Vreau sa trec mai departe și sa uit de tine
Sa fug in depărtare și sa privesc in urma
Și sa te văd uitându-te la mine
Privind cum îți dispare a cerului Luna
Poems in the same category
O nouă șansă
Cuvinte nerostite,vibrație și nonsens
Dorinta arzătoare de a nu fi totul șters,
M-au îngenuncheat umil,
Dar la fel m-au înălțat,
Caci ceea ce te înfrânge,
Te lasă luminat,
Doar arta condusă de un suflet pur,
Se poate transforma în cel mai bun augur.
Focul
În vatră arde focul,
Privesc afară cum bate vântul,
În minte îmi fuge gândul
Cum mi a fost mie norocul
Să mi întâlnesc băiatul,
Târziu dar așa mi a fost destinul.
Dar oare? Va veni și pruncul?
Ce mi zgândărește sufletul.
În vatră arde focul
Dar și în inimă unde i locul
Pentru că îmi iubesc soțul.
La umbra ta!
La umbra ta aș vrea să stau
Cand soarele arde fierbinte,
Si inima de vrei ție ți-o dau
Că bate pentru tine și ea nu minte.
Aș vrea să îți sărut obrazul,
Și să îți mângâi ale tale pleoape,
Să pot să-ndepărtez necazul
Și să te simt cât mai aproape.
Tristețea se simte pe chipul tău
Și am aflat acum de unde vine,
Și văd că între voi este un hău
Așa că te invit să vii spre mine.
Să-l uiți pe cel ce amăgirea ți-a adus
Nu pare pe moment să fie prea ușor,
Eu mâna ți-o întind și-aș vrea nespus
De ea să te agăți și să pornim în zbor.
Sper să plutim și să uităm de lume
De vorba și răutatea fără seamăn,
Să-ți vindeci sufletul ce-a fost rănit
Iar eu să-ți fiu în zbor..al tău leagăn.
Dacă acum socoți că nu se poate
Să fii cu omul ce iubire-ți poartă,
Să știi că eu voi fi mereu pe-aproape
Să-ți dăruiesc ce altul..n-o să poată.
Nu îți dau voie ca să pleci
Nu îți dau voie ca să pleci,
Atâta timp cât brațul te mai știe,
Cât umbra ta pe drumuri reci,
Al greierului cânt învie.
Te strig aiurea printre ploi,
Dar nu m-asculți, și stai sfioasă,
Iar cerul frânt sub pașii-ți moi,
Își fulgeră lumina păcătoasă.
Arunci ocheade înspre stele,
Să fiu gelos, să plec acasă,
Sclipirea lor ți-o faci mărgele,
Și-mi pari aievea de frumoasă.
Dar n-am nici cal ca să te fur,
Și nici palat cu împărăție,
Am doar un vis măreț și pur,
Ca tu să-mi fii pe veci soție.
Averi nu am îndeajuns,
De fapt sunt lefter în chimire,
Eu, însă țin în piept ascuns,
Un munte de iubire…
Dorință
Să-mi fii muzeu, eu să-ți fiu muză,
Și să-mi faci degetul mai greu.
Să-mi cunoști gustul de pe buză,
Să fiu a ta, iar tu al meu.
Să-ți fiu culoare în pictură,
Să te iubesc cum îmi e felul.
Să-mi fii cuvânt de legătură,
Și să-mi ștergi rujul, nu rimelul.
Să-ți fiu liniște, siguranță,
Tu să-mi fii barcă de salvare.
Să-ți fiu fărâmă de speranță,
Tu să-mi fii zi de sărbătoare.
Doar lasă-mă să-ți fiu mireasă,
Să fiu a ta, să fii al meu.
Să-ți fiu într-un cuvânt ,,acasă",
Ca să fim ,,noi" și nu doar ,,eu".
Fără titlu...
Spune-mi te rog de ce încă te iubesc
Spune-mi te rog de ce încă te doresc
Spune-mi te rog că totul va fi bine
Spune-mi că pot să trăiesc și fără tine
Spune-mi asta până când am să te cred
Spune-mi că și singur pot să fiu întreg
Spune-mi că nu contează cea ce pierd
Spune-mi te rog ce ar trebui să aleg
Spune-mi tu te rog ce ar trebui să fac
Spune-mi tu te rog cum aș putea să tac
Spune-mi tu cum să-i găsesc inimi leac
Spune-mi tu cum aș putea să mă prefac
Cum aș putea spune că sunt bine
Când eu mereu mă gândesc la tine
Cum aș putea pe alta s-o iubesc
Când eu doar pe tine te doresc
Cum aș putea să mă gândesc la alta
Când simt că pe noi ne leagă soarta
Cum aș putea să te înlocuiesc
Când fără tine simt că înebunesc
O nouă șansă
Cuvinte nerostite,vibrație și nonsens
Dorinta arzătoare de a nu fi totul șters,
M-au îngenuncheat umil,
Dar la fel m-au înălțat,
Caci ceea ce te înfrânge,
Te lasă luminat,
Doar arta condusă de un suflet pur,
Se poate transforma în cel mai bun augur.
Focul
În vatră arde focul,
Privesc afară cum bate vântul,
În minte îmi fuge gândul
Cum mi a fost mie norocul
Să mi întâlnesc băiatul,
Târziu dar așa mi a fost destinul.
Dar oare? Va veni și pruncul?
Ce mi zgândărește sufletul.
În vatră arde focul
Dar și în inimă unde i locul
Pentru că îmi iubesc soțul.
La umbra ta!
La umbra ta aș vrea să stau
Cand soarele arde fierbinte,
Si inima de vrei ție ți-o dau
Că bate pentru tine și ea nu minte.
Aș vrea să îți sărut obrazul,
Și să îți mângâi ale tale pleoape,
Să pot să-ndepărtez necazul
Și să te simt cât mai aproape.
Tristețea se simte pe chipul tău
Și am aflat acum de unde vine,
Și văd că între voi este un hău
Așa că te invit să vii spre mine.
Să-l uiți pe cel ce amăgirea ți-a adus
Nu pare pe moment să fie prea ușor,
Eu mâna ți-o întind și-aș vrea nespus
De ea să te agăți și să pornim în zbor.
Sper să plutim și să uităm de lume
De vorba și răutatea fără seamăn,
Să-ți vindeci sufletul ce-a fost rănit
Iar eu să-ți fiu în zbor..al tău leagăn.
Dacă acum socoți că nu se poate
Să fii cu omul ce iubire-ți poartă,
Să știi că eu voi fi mereu pe-aproape
Să-ți dăruiesc ce altul..n-o să poată.
Nu îți dau voie ca să pleci
Nu îți dau voie ca să pleci,
Atâta timp cât brațul te mai știe,
Cât umbra ta pe drumuri reci,
Al greierului cânt învie.
Te strig aiurea printre ploi,
Dar nu m-asculți, și stai sfioasă,
Iar cerul frânt sub pașii-ți moi,
Își fulgeră lumina păcătoasă.
Arunci ocheade înspre stele,
Să fiu gelos, să plec acasă,
Sclipirea lor ți-o faci mărgele,
Și-mi pari aievea de frumoasă.
Dar n-am nici cal ca să te fur,
Și nici palat cu împărăție,
Am doar un vis măreț și pur,
Ca tu să-mi fii pe veci soție.
Averi nu am îndeajuns,
De fapt sunt lefter în chimire,
Eu, însă țin în piept ascuns,
Un munte de iubire…
Dorință
Să-mi fii muzeu, eu să-ți fiu muză,
Și să-mi faci degetul mai greu.
Să-mi cunoști gustul de pe buză,
Să fiu a ta, iar tu al meu.
Să-ți fiu culoare în pictură,
Să te iubesc cum îmi e felul.
Să-mi fii cuvânt de legătură,
Și să-mi ștergi rujul, nu rimelul.
Să-ți fiu liniște, siguranță,
Tu să-mi fii barcă de salvare.
Să-ți fiu fărâmă de speranță,
Tu să-mi fii zi de sărbătoare.
Doar lasă-mă să-ți fiu mireasă,
Să fiu a ta, să fii al meu.
Să-ți fiu într-un cuvânt ,,acasă",
Ca să fim ,,noi" și nu doar ,,eu".
Fără titlu...
Spune-mi te rog de ce încă te iubesc
Spune-mi te rog de ce încă te doresc
Spune-mi te rog că totul va fi bine
Spune-mi că pot să trăiesc și fără tine
Spune-mi asta până când am să te cred
Spune-mi că și singur pot să fiu întreg
Spune-mi că nu contează cea ce pierd
Spune-mi te rog ce ar trebui să aleg
Spune-mi tu te rog ce ar trebui să fac
Spune-mi tu te rog cum aș putea să tac
Spune-mi tu cum să-i găsesc inimi leac
Spune-mi tu cum aș putea să mă prefac
Cum aș putea spune că sunt bine
Când eu mereu mă gândesc la tine
Cum aș putea pe alta s-o iubesc
Când eu doar pe tine te doresc
Cum aș putea să mă gândesc la alta
Când simt că pe noi ne leagă soarta
Cum aș putea să te înlocuiesc
Când fără tine simt că înebunesc
Other poems by the author
Povestea sufletului
Uneori în suflet ploua,și lacrima cade,
Alteori sunt raze de soare, și zâmbim,
Tristeti și fericiri scriu povestea vieții noastre,
Ne ridicăm privirea spre astre
Și dam contur viselor,
Ștergem din amintiri clipele fade,
Prin cele frumoase,magic strălucim..
Mii de trăiri ne inunda
Când speram,visam,iubim.
Suntem ființe cu aripi de gând
Si-atatea simtiri adanci
Povestea sufletului nostru o scriu
Atât cât trăim..
Uitându-mă la ploaie...
Uitându-mă la ploaie,
Simțind un vânt plăpând,
Remarcat-am o schimbare,
A caldei vremi de până când!
Și stând așa, spre cer privind,
Spre norii falnici, grămădiți,
Un stol de păsări văd pornind,
Spre un loc mai cald și mai senin.
E anotimpul grandios...
Ba chiar – misterios,
Îl privesc ca pe un dar,
E toamnă-n gând și-n calendar!
Dincolo de priviri..
Mă gândesc la clipa-n care
Noi în ochi ne vom privi,
Iar dincolo de culoare
Amintiri vom retrăi.
În ochii mei tu de vei vrea
Pământul să îl vezi
În care, iarăși, ai sădit
Sămânța ochilor tăi verzi.
O îngrijesc mereu,
Dar ea nu încolțește,
Căci lacrimile mele-s reci
Si inima-i tot rece.
Cândva ea poate va înflori,
De vei fi langă mine.
Ochi în ochi să ne privim
Pentru o veșnicie.
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.
Povestea sufletului
Uneori în suflet ploua,și lacrima cade,
Alteori sunt raze de soare, și zâmbim,
Tristeti și fericiri scriu povestea vieții noastre,
Ne ridicăm privirea spre astre
Și dam contur viselor,
Ștergem din amintiri clipele fade,
Prin cele frumoase,magic strălucim..
Mii de trăiri ne inunda
Când speram,visam,iubim.
Suntem ființe cu aripi de gând
Si-atatea simtiri adanci
Povestea sufletului nostru o scriu
Atât cât trăim..
Uitându-mă la ploaie...
Uitându-mă la ploaie,
Simțind un vânt plăpând,
Remarcat-am o schimbare,
A caldei vremi de până când!
Și stând așa, spre cer privind,
Spre norii falnici, grămădiți,
Un stol de păsări văd pornind,
Spre un loc mai cald și mai senin.
E anotimpul grandios...
Ba chiar – misterios,
Îl privesc ca pe un dar,
E toamnă-n gând și-n calendar!
Dincolo de priviri..
Mă gândesc la clipa-n care
Noi în ochi ne vom privi,
Iar dincolo de culoare
Amintiri vom retrăi.
În ochii mei tu de vei vrea
Pământul să îl vezi
În care, iarăși, ai sădit
Sămânța ochilor tăi verzi.
O îngrijesc mereu,
Dar ea nu încolțește,
Căci lacrimile mele-s reci
Si inima-i tot rece.
Cândva ea poate va înflori,
De vei fi langă mine.
Ochi în ochi să ne privim
Pentru o veșnicie.
Trezeste-te din vis
Ecoul inimii mele te cheama in fervoarea visului
ce il tinem cuprinsi sub un cer de stele,
dar ratacirea ta e nebunia mea.
Sa ma detasez e tot ce am nevoie sa te tin aproape,
visul sa mi-l cuprind de al tau, din doi se face unul, si din unul trei.
Visam in pereche,
dar ceva ne tine intr-o vraja,
atunci cand ne pierdem adevarul acelui Unul din noi toti.
Toti e doar tot nemarginit, vraja se rupe cand lumina trezeste fiinta.