Tata
Ochii tăi - soarele de mai
M-au petrecut, când am plecat
Spre- apusul cel mai depărtat,
În căutarea altui rai.
Mâinile- leagăn din crengi vii,
Mi-au dat avânt când m-am pornit
Si totodată m-au oprit,
Născându-mi dorul cel dintâi.
Tot chipul, l-am purtat mereu,
Cu mine-n drumul depărtat
L-am pomenit și l-am chemat,
Să mă ajute - tatăl meu!
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Depresia
Poem: Portret
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Poem: Suflet cu esență de trandafir
Poem: Recunoștință în Ghetele de Decembrie
10 cărţi pe care oricine ar trebui să le citească măcar o dată în viaţă
Poem: Ma voi gândi
Poem: Piatra albastra
Romanul Notre Dame de Paris a devenit cea mai căutată carte din librării