1  
poezii.online Daria
Inregistrat pe: 28 iunie 2016 55 creaţii Autor popular 11 3

Total

55 creaţii
1,480 25 august 2023
2 1,505 25 august 2023
1,846 25 august 2023
1 2,410 24 martie 2021
2,475 14 iulie 2020
1 3,752 29 octombrie 2016
3,785 29 octombrie 2016
1 3,791 29 octombrie 2016
3,840 5 octombrie 2016
3,714 13 iulie 2016
3,453 13 iulie 2016
5,270 29 iunie 2016
3,350 29 iunie 2016
3,530 29 iunie 2016
1 3,345 29 iunie 2016
4,280 29 iunie 2016
977 29 iunie 2016
3,340 29 iunie 2016
3,410 29 iunie 2016
3,364 29 iunie 2016
1 5,846 29 iunie 2016
1 3,370 29 iunie 2016
3,976 29 iunie 2016
3,194 29 iunie 2016
1 3,556 28 iunie 2016
1 3,602 28 iunie 2016
3,575 28 iunie 2016
3,376 28 iunie 2016
3,640 28 iunie 2016
3,505 28 iunie 2016
3,901 28 iunie 2016
3,368 28 iunie 2016
3,480 28 iunie 2016
3,201 28 iunie 2016
3,395 28 iunie 2016
3,448 28 iunie 2016
4,083 28 iunie 2016
3,269 28 iunie 2016
2,502 28 iunie 2016
1 3,261 28 iunie 2016
3,569 28 iunie 2016
3,572 28 iunie 2016
970 28 iunie 2016
3,531 28 iunie 2016
1 3,201 28 iunie 2016
3,288 28 iunie 2016
3,191 28 iunie 2016
3,473 28 iunie 2016
3,313 28 iunie 2016
3,606 28 iunie 2016
1 7,029 28 iunie 2016

Creaţii aleatorii :)

Când sufletele nu se pierd

Te-am întâlnit când sufletul meu tăcea,

și-ai pus lumină-n locuri fără nume,

de parcă inima mea te știa,

dintr-o poveste rătăcită-n lume.

 

N-ai promis eternul și poate de-asta

te-am crezut mai mult decât pe oricine,

că uneori iubirea nu cere „rămâi”,

ci doar o clipă-n care să fie bine

 

Ai fost fereastra mea spre dimineață,

când nopțile păreau fără sfârșit,

și încă îți aud pașii prin viață,

deși, de mult, în urmă ai pornit.

 

Iar dacă într-o zi ne vom uita,

să nu regreți că ne-am iubit prea tare,

că unele suflete nu se pierd,

ci doar învață să se poarte-n depărtare.

Mai mult...

La Casa Irina

Aseară, mă gândeam cum luna, deplină, luminează lumea

Și-n armonia de poveste, o bufniţă se răzvrătește,

La țârâiala ce cosește un repertoriu-n firul ierbii,

Și-un câine care latră-n poartă fără veste.

 

Acum în revărsarea soarelui de dimineață,

Când zorii zilei despletesc a nopții vrajă,

Mă regăsesc hipnotic pe terasă

Ín fortul munților de pe acasă.

 

Muntele Păr mă reazemă solemn,

Cu mantia-i de verde și mister,

Desfătător cu triluri, zumzet și forfotă ierboasă,

Își bate veseli pintenii în Bistrița idilică și răcoroasă.

 

De dincolo de feeria lacustră și duioasă,

Goșmanul, geamăn, parcă-ntr-o rână, își desfată

Splendoarea-i crudă, păduroasă, acoperindu-și coapsa c-o pătură noroasă

Jonglând în susul cerului valea soroasă.

 

O bună dimineața,

  din Pângărați,

      pe coastă.

Mai mult...

Adio

În sala de clasă, tăcută și pustie,

Stă singură doamna, cu ochii în pământ.

Pe tabla goală, cu cretă albă scrie,

Cuvinte de dor, în limba ei plângând.

 

Și vântul poartă-al meu strigăt departe,

Prin ramuri, frunze, peste mări și țări .

"Adieu", e doar un ecou ce nu pleacă,

Din caietul meu plin de însemnări. 

Mai mult...

Toamna

Cu relief șerpuit între cărări ce duc la cetate

Și misterioasa natură ce lasă umbre de ceață

Toamna își culege frunzele, ei căzute

Le pune într-un album cu amintiri

Copacii dezbrăcați de verde

Își pierd ultimele frunze palide

Le îngroapă,

într-un cimitir al frunzelor.

Mai mult...

Noi, rătăciți în vânt.

Am vrut mereu să-ți spun

că mi-a fost dor –

de tine, de noi,

de inimile noastre cusute din aceeași tăcere.

 

Am vrut mereu să-ți arăt

cât de desăvârșită era viața

când ochii tăi luminau apusurile,

când sufletul tău, fragil și nestins,

mă îmbrățișa fără cuvinte.

 

Ți-am scris odată o scrisoare,

dar vântul, nemilos și rătăcitor,

a furat-o în zbor spre nicăieri.

Cum să-l învinovățesc pe el?

Când noi înșine am fost doar vânt

rătăcind unul pe

lângă celălalt.

Mai mult...

Veghe

În noaptea

rece

 

suspendată-n

nemișcare

 

a răspunsului

tăcere

Mai mult...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live