Autorul Daria
Total
55 creaţiiCreaţii aleatorii :)
De la ploaie
Știi de ce iubesc eu ploaia?
pentru că te iubesc pe tine și mi se pare
că ochii tăi albaștri s-au albăstrit de la ploaie.
Și oricum, cum stau în patul ăsta apatic,
mi-aș dori să fiu în ploaie, să fiu dincolo de fereastră,
aprind lumina și văd că de dorul tău
m-am făcut albastră.
Nu știu dacă ție îți plac oamenii albaștri somnambuli,
dar o să ies așa în ploaie, câteva picături să îți strâng…
o să mă întorc obosită și cel mai sigur tot nu o să pot să adorm
decât dacă o să-mi imaginez ca patul e brațul tău stâng.
Tot nu știu cum aș putea să încep să-ți vorbesc în toată graba asta a lumii,
mă gândesc că dacă te strâng în brațe
inimile noastre o să fie aproape și o să înceapă să-și vorbească singure.
Cum să te smulg…
Cum să te smulg din mine, când în carne,
Ai încolțit ca dorul din pustie?
Ești scrisă-n mii de pagini subterane,
Ce izbucnesc în cânt și poezie.
Și dacă-mi tai adânc din piept răbdarea,
Te voi găsi zvâcnind, mereu, în rană,
Căci tu-mi ești umbra, sângele, chemarea,
Și focul ce mă arde de sub haină.
Te port ca pe-un blestem de frumusețe,
Ca pe un cântec vechi, de neuitat,
Cu trupu-încimentat etern în tinerețe,
Ești înger, demon… Slavă și păcat.
În tine-mi cresc și vântul, și furtuna,
Și liniștea ce-mi cade peste pleoape,
Cu tine pot îmbrățișa chiar luna,
Și pot împarte zorii, în rouă și în ape.
Mi-e teamă să te strig, căci te-ai ascunde,
Ori te-ai preface a florilor tulpină,
Și-n drumul meu, ce duce orișiunde,
Aievea înflorești din rană și lumină.
Aș vrea să fug, dar pașii mă refuză,
Căci tu ești calea, eu sunt rătăcirea,
Și-n pieptul meu, în inima confuză,
Ai răsădit speranța și iubirea…
Dincolo de cuvinte
Dincolo de-atâtea cuvinte, rămâne tăcerea...
Aceea care doare... fără glas,
Un pas pierdut ce-şi caută alinarea
În visul unei clipe de bun rămas.
Am scris cum am știut căci am simţit prea mult,
În zeci de rânduri fără nume,
Dar dorul nu se stinge când doar scriu
Ce-a fost odată viu, acum... pierdut în lume.
Și dacă într-o zi auzi că nu mai sunt,
Păstrează-mă în gând, fără regrete,
Căci tot ce n-am putut să-ți spun,
Ți-am lăsat scris în poezii...de dor, de sete..
Târziu
Târziu înțeleg, dar prea greu să rostesc,
Ce-a fost adevăr și ce-a fost nefiresc.
Cuvintele toate rămân suspendate,
În spații pierdute de timp și de fapte.
Atât de târziu, încât n-are rost
Să spun ce-am ascuns și ce-am adăpost.
Un ceas fără glas a trecut în tăcere,
Lăsând doar priviri pierdute-n durere.
Întrebări fără răspuns, regrete-n declin,
Când inima-i gata, trecutul e strin.
Cine-a fost vinovat? Cine-a vrut să înțeleagă?
Târziul răspunde: „E doar o etapă.”
Prea târziu să repar, dar destul să învăț,
Din pașii greșiți, din focul ce-ngheț.
Începuturi mă-ndrumă din umbre spre zare,
Și las un ecou în lumea-n schimbare.
Noapte bună!/3
de după munte,
intr-o caleașcă strălucitoare
apare
luna-fecioară.
roiuri de stele-i
dansează-n juru-i.
un iepure uimit de-atâta frumusețe
nu-și amintește numele prințesei...
în sunetele goarnelor,
atât poate să spună:
noapte bună!
M-am regăsit,
M-am regăsit pe mine pe un drum denivelat,
Mi-am regăsit curajul, forța,
Când nici nu mai speram,
În mine sunt acum, eu doar le-am activat.
M-am regăsit pe mine în lacrimi, frici și vină,
Eram acoperită sub trista umilință,
Protecția umbrită de măști cu lovituri,
Și siguranță ascunsă în critici și minciuni.
M-am regăsit pe mine în oameni ce răneau,
Sub măști de bunătate, naivă îi credeam.
M-am regăsit în oameni ce duri se afișau,
Cu corpul tremurând, cu vocea îi linișteam.
M-am regăsit pe mine în timp ce m-am uitat,
O forță neștiută, simțită, auzită,
Era acea prezență ce tot mă ridica
De jos, din lovituri, oricât am sângerat.
Intervenea profund, în suflet și în gând,
Știa cum, ce să facă, ce oameni să trimită,
La suflet ajungea și tot îmi vindeca.
M-am regăsit pe mine și nu am fost pierdută,
Fiică-n Univers, iubită și văzută,
În palma uriașă mereu am fost ținută
Și nu m-am rătăcit, mereu m-am regăsit prin tot ce am trăit, simțit și auzit.
Noutăți literare, poezii și ecouri culturale direct pe telefonul tău.
Urmărește canalul
Yin-Yang
anca_nistor
25 octombrie
"Și moartea însăși naște o iubire"- atât de frumos descrisă speranța în continuitatea vieții. 🙏
Străin în sinele său
anca_nistor
24 octombrie
Ai descris perfect omul zilelor noastre, îndepărtat de sinele său autentic, rătăcit în plăcerile și cerințele deșarte ale lumii exterioare. Frumoase v...
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Gabriel Trofin
23 octombrie
Mulțumesc frumos pentru apreciere!
Eu cred că-s lacrima lui Dumnezeu
Silvia Mihalachi
23 octombrie
Și eu cred că sunteți ,,lacrima lui Dumnezeu,,… Dovadă sunt frumoasele , creștine motivații în versurile poeziei, o poezie binecuvântată de Biblie...
Caut un om
Gabriel Trofin
22 octombrie
Mulțumesc frumos Anca... Mă bucur că îți plac versurile mele!
Caut un om
anca_nistor
22 octombrie
Ai un talent desăvârșit! Mulțumesc pentru toate stările pe care reușești să le transpui in vers🙏
Poem
Deea
21 octombrie
Mulțumesc
Sunt singur
anca_nistor
21 octombrie
Profund și răscolitor de frumos descrisă însingurarea .Felicitări!
Catastrofa din mine
Monica P
20 octombrie
Profund și frumos,felicitări!!!💌
Un lup printre oi
Irina Alexandra
18 octombrie
Superb!!!