Fara muza
Roua caldă, curgătoare ce-o înșir pe fața mea,
Cînd pe foia ca mătasea, mă încrunt cuvînt să pun,
E din suflet, ca izvorul, amețit de-o stinsă stea,
Ce e mut și nu mă lasă gândurile să-mi adun.
Mă tot umple de imagini și mă face să tresar,
Dar stiloul mi se rupe și nu pot nimic a scri,
Iar creionul, undeva, e pierdut într -un sertar
Si un altu-n loc de dânsul, astăzi, nu voi mai găsi.
Vântul geme în fereastră, focu-n sobă mă mângâie,
Iar pe fruntea mea se lasă umbre slabe și pustii,
Unde zboar-a mele vise, nime-n lume, n-o să știe;
Numai ție-ți spun - de vii.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Daria
Data postării: 29 iunie 2016
Vizualizări: 2073
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Tăcere
Poem: Starea de veghe
Povestea de succes a unui scriitor în vogă. Cărțile sale au fost traduse în peste 20 de limbi
Poem: Eu nu renunț la tine
Poem: Putem revedea în mintea noastră imaginea unei persoane care ne-a inspirat în urmă cu 10 ani? în finlandeză
A implinit 85 de ani si a mai lansat o carte. Spiridon Vangheli si-a sarbatorit ziua de nastere printre pici - VIDEO
Poem: Ferestre sparte
Poem: metamorfozele unui gând/4
Scriitorul Petru Cărare a decedat