Împăcare!
Hai să ne-mpăcăm chiar azi
Că mâine poate fi târziu,
Să credem iarăși în iubire
Iar eu prieten drag să-ți fiu.
Ne știm parcă de-o veșnicie
Și peste multe am trecut,
Doar împreună am luptat
Și rău la nimeni n-am făcut.
A fost și vânt, au fost și ploi
Ba chiar și câteva furtuni,
Dar am știut cum să trăim
În adevăr și nu-n minciuni.
Nu cred că poți uita vreodată
Trecutul când ne-am cunoscut,
Și viața noastră atât de fericită
Pentru că alții răul ni l-au vrut.
Știm amândoi destul de bine
Că-n jur avem destui dușmani,
Iar satisfacții să le dăm nu vreau
Când ne iubim de-atâția ani.
Așa că hai să lăsăm amândoi
Din tot ce e orgoliu păcătos,
Iar lumea să rămână cu ale ei
Și să uităm prostia...de-a fi gelos!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 5 septembrie
Vizualizări: 110
Poezii din aceiaşi categorie
Inimă de gheață
Tu și eu ne putem urî, iubire
Dar corpul tău și al meu nu o fac
Știi că doar cu o privire
Ușor te dezbrac
Consideri că sunt
Un demon cu inima de gheață
Nu o să te mint
Ai dreptate în această privință
Vreau să-ți demonstrez cu fapte
Că corpurile noastre se doresc
Așa că în această noapte
Cu un sărut o să te cuceresc
Corpul tău e lipsit de cerneală
Dar eu vreau să mă ocup să-ți tatuez
Mângâierile mele pe pielea ta cerească
Și tot ce pot să-ți demonstrez
Vreau să-ți arăt cum un demon
Poate fi capabil să te ducă la cer
Indiferent de loc, chiar și-n avion
De plăcere să-mi fii prizonier
De pe acum îți spun clar
Sentimentele nu sunt implicate
Acesta va fi un joc murdar
Pe care îl vom juca în șoapte
Timpul a trecut
Totul mergea bine
Până mi-ai recunoscut
Că te-ai îndrăgostit de mine
La început am fost șocată
Dar mi-am dat seama de ceva
Și eu devenisem dependentă
De nopțile cu tine cumva
Acum știu de ce nu bine
Să ai o inimă de gheață
Pentru că apar persoane ca tine
Și cu focul lor o topesc fără niciun efort, dulceață
Datorită inimii tale de foc
Am ajuns să te iubesc
Acuma sentimentul e reciproc
Sper să nu te dezamăgesc.
Pocalul iubirii
Sorb din pocalul iubirii cu sete;
Fiecare strop îmi intensifica lumina din ochi,
Fiecare picur adaugă o petala inimii mele..
Simt că mă plimb printre stele,
Sau poate chiar sunt una..
Sorb pana la fund și simt că îmi cresc aripi de fericire.
Delir sufletesc
Suflă din neant un crivăţ câinesc,
Generaţia mea se risipă pe drum,
Cortegii funebre peste tot se zăresc,
Şi mă văd recitit de nepoţi, în postum.
Uitarea îmi ţese o pânză pe creier,
Şi uit cine sunt şi unde trăiesc,
Cu privirea-mi caducă încep să cutreier,
Ceva realist, ceva omenesc.
Şi totul din jur îmi joacă o farsă,
Nevoit mă contemplu în ea,
Mi-e somnul priveghi şi pâine mi-i arsă,
Şi moartea mă aşteaptă după perdea.
Vreau somnul să-l legăn în braţele mamei,
În ochii ei nedumerit să privesc,
Să mă-nchin smerit în faţa icoanei,
Şi să cer pe vecie ajutor părintesc.
Frate
De sus din parte -a ce-a cereasca
Coboara un inger sa te nasaca
Si dupa ce i sa-n plinit
Misiunea sa de pe pamant
Nu pleaca fara ca sa-ti lase,
Lasa un dar ,lasa un frate
Lasa un sprijin si-o nadejde
O parte care i-ti lipseste
Doua finte minunate
In piept doar o lnima bate
Eram micuti o viata grea
Din casa multe ne lipsea
Putinul cel aveam fireste
Ni-l impartea mama frateste
El ma privea si suspina
A-mi lasa mié partea sa
Si nu-ti pasa de-i nor, furtuna
Te ia fratele de mana
Si un necaz de ai vre-unul
Te ia in brate trece primul
Ce ie mai greu la inima cand bate
Este atunci cand fratele-i departe
Bate cu putere si nu-n cetineste
E partea din trup care-i lipseste
Si de vrei in viata
Nu il poti uita
E fratele tau e inima ta
Deja vu
Totul a început în vis.
Nu te cunoșteam încă.
Dar...
a făcut timpul o pauză
și privirile noastre s-au îmbrățișat
într-o infinitate de emoții.
Poate din altă viață te cunoașteam.
Am descoperit în calmul timid al ochilor tăi
o viață, poate, trăită deja.
O viață în care viața mea
era și viața ta.
... și atunci am știut
că în acea clipă infinită,
pe care timpul a strâns-o sub pleoapele tale,
că inima mea te-a recunoscut.
"I love Paris" în română
Every time I look down
on this timeless town
Whether blue or gray be her skies
Whether loud be her cheers
or whether soft be her tears
More and more do I realize that
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
I love Paris in the spring time
I love Paris in the fall
I love Paris in the winter when it drizzles
I love Paris in the summer when it sizzles
I love Paris every moment
Every moment of the year
I love Paris, why oh, why do I love Paris?
Because my love is near
Iubesc Parisul
De fiecare dată când privesc în jos,
La acest oraș etern,
Fie că cerul lui e albastru sau cenușiu,
Fie că-i sunt zgomotoase uralele
Sau liniștite lacrimile lui,
Din ce în ce mai mult îmi dau seama că...
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc Parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape
Iubesc Parisul primăvara,
Iubesc Parisul toamna,
Iubesc Parisul iarna, când burnițează,
Iubesc Parisul vara, când e caniculă.
Iubesc Parisul în orice moment,
Orice moment al anului.
Iubesc parisul, de ce oh, de ce iubesc Parisul?
Pentru că iubirea mea e aproape.
Alte poezii ale autorului
De ce?
De ce e frig și inima mă doare,
Iar tu nu simți răceala dintre noi,
Stăm amândoi tăcuți în așteptare,
Și știm că pe-năuntru suntem goi
Ne punem tot mai des o întrebare,
De ce noi nu mai suntem ca-nainte,
Când știm că-n viața totu-i încercare,
Și uneori călcăm pe jar fierbinte
Și știm cu siguranța amândoi,
Că drumul nostru n-a fost un vis,
Am stat în vânt, bătuți de ploi,
Și nimeni și nimic nu ne-învins
A fost și greu, dar am trecut,
Peste necazuri, ce au durut,
A fost ușor și ne-a plăcut,
De mână tot timpul ne-am ținut
Pe calea vieții am evitat,
Să-ne-acuzăm unul pe altul,
Și am știut să ne purtăm,
Și-n spate să ne ducem sacul
Și anii ni s-au adunat cu plus,
Riduri adânci lăsând pe chipuri,
Și tinerețea ni s-a dus pe-ascuns,
La fel cum fură apa din nisipuri
..................................
În tinerețe totul ți se cuvine,
Nu știi să scazi și doar sa-aduni,
Iar când timpul bătrâneții vine,
Spui rugăciuni, speri în minuni ..............................
Un sfat aș da acum eu tuturor,
Trăieste, dar nu cu viața la pariu,
Și toate să le faci la timpul lor,
Ca nu cumva să fie...prea târziu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Ana, Ioachim, Maria și Iisus!
Acum în preajma de Ajun
Încerc smerit eu să vă spun,
Despre un Om adevărat
Care pe cruce l-au urcat
Motive multe i-au adus
Celui ce este chiar Iisus,
Născut din fecioara Maria
Ce ne-a adus și bucuria
Prin îngeri s-a vestit minunea
Lui Ioachim și Anei soția,
Că vor avea-o pe Maria
Ce îl va naște pe Mesia,
O viață-ntreagă s-au rugat
Să aibă un urmaș lăsat,
Și chiar la bătrânețea lor
Maria s-a născut cu dor
Minune mare s-a-ntâmplat
Lui Ioachim, păstor adevărat,
Și Anei a lui soție stearpă
De lumea toată acuzată,
Că ea un prunc nu are-ncasă
Și e rușine pentru castă
Dar iată!!..Maria a venit
Cum îngerii au prevestit,
Și Ana cu Ioachim au mulțumit
Și daruri multe au împărțit
De bucurie au dus la templu
Drept jertfă Domnului,
Zece mioare/ doisprezece viței
Și zece capre pentru ei (popor)
Părinții ei au înțeles
Că ea va naște pe Ales,
Și numele Iisus va fi
Pe noi El ne va mântui
În ieslea rece s-a născut
Copil dorit și mult plăcut,
Iar magii smirnă i-au adus
Copilului numit Iisus
Și vestea imediat s-a dus
Către acei aflați mai ,,sus",
Și ca poporul să nu creadă
Pe dată au gândit să-l piardă
Atunci Iisus după Născare
De magi a fost pus în mișcare,
Ascuns de cei ce l-ar fi vrut ucis
Și niciodată, circumcis
Pecând El cu Maria prin pustie
În timp s-a săvârșit călătorie,
Și s-a întors în a lui țară
Crescând ca sfânt, dar cu ocară
Și multe a avut a trage
De la cei mari fără de lege,
Care simțind puterea Lui
Au vrut să-l dea pământului
Iisus cu ucenicii săi
I-a pedepdit pe toți cei răi,
Și tuturor le-a arătat
Calea cea dreaptă de urmat
Minuni și fapte a făcut
Cât pe pământ El a stătut,
Dar cei mișei au hotărât
Să fie El chiar omorât
Pe cruce a fost răstignit
Și-n cuie groase pironit,
Să bea..nu apă..Lui i-au dat
Și doar oțet pe buze aplicat
Pe cap i-au pus ramuri de spin
Rănindu-L și trăind un mare chin,
Cuvinte de ocară i-au adus
Spunându-i...salvează-te Iisus
Poporul a fost întrebat
Pe cine vrea eliberat,
În cor atunci ei toți au spus
Barnaba..hoț..nu pe Iisus
La moarte fie condamnat
Și chiar așa s-a întâmplat,
Și-n peșteră înmormântat
Și-a treia zi a Înviat..ce minunat!
Și s-a-nălțat cu slavă mare
Pentru a noastră grea iertare,
La dreapta Tatălui El este
Și ne aduce nouă veste,
Să facem fapte pe pământ
Și legământ cu Domnul sfânt
Păcatele ne vor fi iertate
Dar fără să mai fie repetate
Acum la Nașterea cea sfântă
Așa cum îngerii cuvântă,
Să fim mai buni și cu iertare
Ca să primim cu toții..binecuvântare!
De la Cel ce-a pătimit
Domnul fie proslăvit
Cu toții Lui să ne-nchinăm,
Și rugăciuni să înălțam,
Să mulțumim neîncetat
Că El pe noi..nu ne-a uitat!
În ajun de Crăciun!
Venim astăzi să colindăm
Pe bunici să-i bucurăm,
Sănătate multă le dorim
Iubire, dragoste le oferim
Seara asta suntem cu voi
Și știm c-aveți unele boli,
Bunicul are dureri de oase
Bunica ceva grăsimi pe vase
Noi știm că ei se-mpacă bine
Precum un pisoi c-un câine,
Când cățelul latră tare
Pisicuța-si scoate gheare
Dar acum când e Craciun
Bunicul e omul bun,
Și bunica-i mulțumește
Și pe loc îl răsplătește,
Cu bucate pe alese
Puse frumos pe mese,
De copii cu drag aduse
Care astăzi le-au făcut,
Pentru cei ce i-au născut
Acum să cântăm în prag
Un colind frumos și drag,
Despre Nașterea lui IIsus
Pruncul sfânt ce șade Sus
Colindăm, colindăm pe seară
Vouă vă aducem veste bună,
Că s-a născut în ieslea goală
Pruncul ce poartă azi cunună
La oameni El din înalt a venit
Să ne ierte pe toți de păcate,
Iar drept răsplată El a primit
Trădare, batjocură si multa răutate
În seara asta de Craciun
Noi toți cântăm cu veselie,
Și colindăm la omul bun
Și vrem s-aducem bucurie
Dar an de an mai rar se-aude
De Nasterea Pruncului drag,
Se pierd și obiceiuri și colinde
Și tot mai puțini copii in prag
Cu umilinta noi ne rugam la Tine
Ca omenirea s-o schimbi în bine,
Iar noi să nu uităm in veci vreodată
Că Tu ești viată, adevăr și calea dreaptă!
,,Prietenii"
Am fost pe înălțimi
..și am căzut,
Am vrut să mă ridic
..dar n-am putut
M-am pipăit dacă-s întreg
..durere am simțit,
Dar nu în trupul meu de lut
..și-n eul meu rănit
În juru-mi atent am privit
..nimic nu am văzut,
Doar răutate am simțit
..în cei ce am crezut
Erau ,,prietenii" de casă
..cu ei m-am afișat,
Am împărțit multe în viață
..dar au trișat
Nu toți, dar unii m-au împins
..meschini au fost,
Acum stau agățați pe post
..și îmi asum un cost
Am renunțat la întâlniri
..și la petreceri multe,
Și pragul casei azi îmi trec
..puțini, să mă salute
Nu e ușor să pierzi pe cineva
..apropiat ție,
Iartă, dar ține minte, nu uita
..și lecție să-ți fie
.......................
Acum îi număr pe o mână
..pe cei adevărați,
Și mă-ntristez de-ai ,,mei prieteni"
..ce milă cer, de unde-s..cocoțați!
Dorință!
Acum în zi de sărbatoare mare,
Nedumirit îmi pun o întrebare,
Oare mai sunt români adevărați,
Și nu doar oameni împovarați?
Trăim cu toții o perioadă grea,
Cu multe lipsuri și mari nevoi,
Am vrea să știm ce-i fericirea,
Și nu doar să trăim ca vai de noi
Am vrea ca azi să-ntindem masa,
Să ne aflăm cu toții strânși acasă,
Nu doar pe telefon să-neauzim,
Cum Doamne-ajută noi rostim
Dar ceea ce eu spun e doar un vis,
Pentru că știu că cei plecați afară,
În țară, nu se mai întorc precis,
Că n-au cum să trăiască cu ocară
Familii, frații noștri și-au făcut,
Peste hotare printre străini,
Copiii lor acolo sau născut,
Și-acolo vor trăi și vor îmbătrâni
Nimeni nu vrea să se întoarcă,
În țara de unde cândva au plecat,
Chiar dacă nostalgia îi încearcă,
Și au în suflet un dor înstrăinat
Patriotismul începe să dispară,
Și-a noastră limbă românească,
Străini prea mulți aflați în țară,
Pe-a noastră glie strămoșească
Dar cui în astă lume îi mai pasă,
De limbă, neam, pământul sfânt,
Si doar să ai ceva de pus pe masă,
Puține vorbe, rostite-ntr-un cuvânt
Nădejdea noastră a românilor,
Este doar la bunul Dumnezeu,
Să nu ne vindem toți străinilor,
Chiar dacă azi, ne este tare greu!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
La umbra ta!
La umbra ta aș vrea să stau
Cand soarele arde fierbinte,
Si inima de vrei ție ți-o dau
Că bate pentru tine și ea nu minte.
Aș vrea să îți sărut obrazul,
Și să îți mângâi ale tale pleoape,
Să pot să-ndepărtez necazul
Și să te simt cât mai aproape.
Tristețea se simte pe chipul tău
Și am aflat acum de unde vine,
Și văd că între voi este un hău
Așa că te invit să vii spre mine.
Să-l uiți pe cel ce amăgirea ți-a adus
Nu pare pe moment să fie prea ușor,
Eu mâna ți-o întind și-aș vrea nespus
De ea să te agăți și să pornim în zbor.
Sper să plutim și să uităm de lume
De vorba și răutatea fără seamăn,
Să-ți vindeci sufletul ce-a fost rănit
Iar eu să-ți fiu în zbor..al tău leagăn.
Dacă acum socoți că nu se poate
Să fii cu omul ce iubire-ți poartă,
Să știi că eu voi fi mereu pe-aproape
Să-ți dăruiesc ce altul..n-o să poată.