Intilnirea cu geniul
O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.
Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.
Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.
De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea
Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.
De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Daria
Data postării: 29 iunie 2016
Vizualizări: 2353
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Precum fulgerul în noapte
Poem: CÂNDVA
Cea mai veche lucrare de literatură
Poem: Epigrame VIII
Poem: Prietenei mele Alina
Premiile Nobel pentru Literatură pentru 2018 şi 2019 vor fi acordate împreună în acest an
Poem: Lacrimile ploii
Poem: Luptă am dus..!
Premiul Nobel pentru Literatură 2022