1  

Nelu, Elias și Mira

O cârciumă de sat. Două mese goale, o lampă care pâlpâie și un câine care doarme sub sobă.

Pe masă  o sticlă de vin, două pahare și un aer de prostie adunată.

 

 

Nelu (Primar): Mă, Elias… tu ai auzit ce se aude prin sat?

 

Elias: Ce se aude, dom’ primar?

 

Nelu (Primar): Se aude că… a murit Mira.

 

Elias: Care Mira, dom’ primar? Aia care stă lângă Mitrache?

 

Nelu (Primar): Nu, mă! Aia… vecina ta!

 

Elias: Cum, dom’ primar, că ieri am… alaltăieri am văzut-o… sau?

 

Nelu (Primar): Păi vezi ce prost ești?

 

Elias: Oi fi io prost, da’ măcar n-am trei clase ca alții.

 

Nelu (Primar): Păi vezi, de-aia sunt eu primar.

 

Elias: Observ!

 

(Pauză. Beau amândoi din vin.)

 

Nelu (Primar): Observi, dar nu pricepi. Asta-i problema omului simplu.

 

Elias: A mea sau a matale?

 

Nelu (Primar): A tuturor, dar mai mult a ta.

 

Elias: Ehee… dacă eram eu primar, mergea satul altfel!

 

Nelu (Primar): Da, pe câmp direct.

 

(Pauză. Beau din nou.)

 

Elias: Și cum ziceai… Mira a murit?

 

Nelu (Primar): Da, da, sigur! Am informație de la sursă sigură.

 

Elias: Cine ți-a zis?

 

Nelu (Primar): Ionel.

 

Elias: Ionel ăla care n-are dinți?

 

Nelu (Primar): Da.

 

Elias: Păi el n-are nici memorie, dom’ primar!

 

Nelu (Primar): Lasă, că omul, chiar fără dinți, tot poate spune adevărul!

 

Elias: Poate, da’ greu de înțeles când îl zice.

 

(Râd amândoi. Toarnă vin.)

 

Nelu (Primar): Eu zic s-o pomenim.

 

Elias: Dar dacă nu e moartă?

 

Nelu (Primar): Atunci o pomenim preventiv!

 

(Ciocnesc paharele.)

 

Elias: Să-i fie țărâna ușoară, dacă e.

 

Nelu (Primar): Amin. Și dacă nu e, să-i fie viața grea, că ne-a speriat!

 

(Se deschide ușa cârciumii. Intră Mira, udă, cu o plasă în mână.)

 

Mira: Să trăiți, băieți! Mai e loc la masă?

 

(Amândoi rămân cu paharele în aer. Elias se face alb la față.)

 

Elias: Dom’ primar… ori am băut prea mult, ori a înviat mortu’!

 

Nelu (Primar): Taci, prostule! Stai să mai beau un pahar să-mi revin, visez!

 

Mira: Ce-i cu voi, de vă uitați ca la sectorul 9?

 

Nelu (Primar): Mira… tu ești vie?!

 

Mira: Da, din câte știu, încă respir.

 

Elias: Doamne, mare ți-e grădina! Da’ cine a murit, dacă tu ești vie?

 

Nelu (Primar): Asta voiam și eu să zic! Noi am făcut deja pomenirea preventivă!

 

Mira: Ce?! M-ați pomenit?!

 

Elias: Cu tot respectul! N-am vrut să mori, dar ne-a zis Ionel!

 

Mira: Ionel?! Păi Ionel e mort de beat!

 

Nelu (Primar): Vezi, mă, Elias? Asta zic și eu, omul beat spune adevărul curat!

 

Mira: Curat-murdar adevăr, dom’ primar!

 

Elias: Ei, măcar să bem de bucurie că n-ai murit!

 

Nelu (Primar): Corect. Dublu motiv de viață: una a ta, alta a noastră!

 

(Toți râd. Cârciumarul intră din spate, ștergând un pahar.)

 

Cârciumarul: Ce e atâta gălăgie?

 

Nelu (Primar): Sărbătorim o moartă vie!

 

Cârciumarul: A, deci tot alegeri se pregătesc…

 

(Toți stau mut. Mira ridică paharul.)

 

Mira: Hai noroc, că morții n-au timp de proști, doar ăștia vii au!


Category: Prose

All author's poems: Oprea poezii.online Nelu, Elias și Mira

Date of posting: 8 November 2025

Timp de citire: ~6 min.

Views: 764

Log in and comment!

Other poems by the author

Pe-n serate

Pe-o punte de cărare,

Răsare-n zor un aer fum,

O stâncă bogată de pomi.

Prin râul lin, curge-n cet și ușor apa.

Pe marginea poteci unde-i totu’ ca-n fior.

 

Pe-o cărare abruptă,

Cad ușor mii de flori,

De frunze ruginite ce cresc și nasc orori.

Potecă adormită uitată de soare,

De furtuna ce-o străpunge cu lacrimile fiare.

 

 

Frunze verzi dense, printre pomi

se adună, se ascund printre crengi lăsate,

De vânt și furtună.

 

Din trup de apă,

Pietre grele ușor mă străpung,

Pe ale ei veacuri doruri,

Veștminte de soare, cad ușor din nori.

 

Din meleaguri străbătute,

Scriu ușor din apă,

Văzând biruința norilor și nașterea plopilor.

Risipind aer uscat pe nările mele,

Vâlvele de ani, se-adună pe spinarea mea seacă de moarte.

 

Scriu pe-o piatră de moale,

“M am nascut ca cei de rand, dar pe final am călcat strâmb”.

Liniște densă, crudă de onoare,

Îmi alină dorul și cântecul de ploaie.

Descântând partea mea cea neagră,

Cobor încet, ușor.. ca o pană căzând din zori.

Cobor spre cărarea mea de oștire,

Cu brațele amorțite de pământ și tăvălite.

 

Tei de vai, strigând spre mine

“Eu nu trăiesc, dar ai un suflet, și nu trebuie să te ferești”.

 

 

Privind în gol, privind spre lună,

Citesc tristețea ce rana mi-o sfărâmă,

Păzesc pacea din cer ce cade ușor pe trupu meu în gol.

Un cavou de pământ mă umple de bătăi în piept,

Fiind singur crezând că e doar al meu psihic,

Dar mă strigă lin și dulce

“Nu pleca, mai rămâi, cu voia ta dulce”.

 

 

More ...

Troianul boierului

Troian cârmaci,

Crezu că viața-i piatră,

Românu’ nu-i trupeț,

Nici roi de apă.

Hâd să stea pe mal de apă,

Și nici brâu, și nici dușman,

Nu-i ca hatâr,

Trăit în obște.

Și nici rânduri de alee,

Nu cârti trece iară,

Căci ei înnebunii,

Și în jurul lor se transformase

Teamă.

Iar din iar croi de rai,

Și se osândă în prisos,

Cum călău zicând răutăcios,

Că nici din viață nu-i viață,

Și nici anii de speranță,

Nu-i ca banii fără viață.

Și nici rude din rude de oștire,

De ostași purtați de plumb,

Amărât călcat trecând.

 

Și zavistie de leat,

Și boierii ce calcă

Lumea spunând că-i har,

Român trăind greu de leac,

și plecă în lume să-și găsească veac.

More ...

Uitat

Uită uitarea, uitărilor de veac,

Căci așteptă uitat, de priviri înfricoșat.

Aștepta uitat uitării înmormântat,

Căci uita să uite ceea ce l-a chemat.

Uita la el uita spre cer,

Uitară tot uitat de toți,

Uita ura, primind uitarea.

Că un ceas ședea pe ceas,

Un ceas uitat, un ceas vinovat,

Uitară timpu’, timpu’ nu-l uită,

Și uită uitat de veci..

More ...

Ramuri

Steaua mea privind de sus,

Dulce a ta port vină,

Din dragoste ce-am de spus,

De ce nu vii, Tu vină?

 

 

Să te strâng la piept în noapte,

În iubire să m-adun,

Purtând cu mine doruri oarbe,

Numai una, să-mi aduci.

 

 

Ramurile mele duse,

De prăpăd iubire mare,

Ochii tăi culori închiși,

Buzele tale calde..

 

 

Privind tremurător,

Cerul gri ca de cenușă,

În izbândă triumfător,

Palma ta ca o mănușă.

 

 

 

Și focul meu nestins,

Se aprindea mai tare,

Ca-n apa cea de mir,

Luptând cu mâinile goale…

 

 

Și-și răguși chipul,

Ca o noapte caldă,

Tu să vii să mă cunoști,

Să-ți amintesc de-o seamă..

 

 

 

Aș da orice să mai vii,

Cum veneai odată,

Aș da orice să te întorci,

Să te mai clipesc odată..

 

 

 

Și din codru gri deschis,

Voi merge în tălpi goale,

Spre cer să te revăd,

Cu iubirea mea în spate..

 

 

În ceaiul meu mai gri ca viața,

Mi-e dor să te revăd,

În sufletul tău speranța,

Nu a murit, eu încă o văd..

 

 

 

Iubirea nu-i povară,

Steaua mea de-o viață,

Dragostea mea față de tine,

O vei găsi plină de ceață..

 

 

 

Și columne de florii,

Stelele privii de-acuma,

Se coborâ din al ei somn,

Privind razele de numa.

 

 

Iar în al ei palate,

Se trezi în noapte,

Cu ochii mari și greu deschiși,

Cu părul lin și moale..

 

 

Cobori tu,

Lin de ploaie,

Privind numa una,

Căci eu sunt mort,

Iar tu ești vie,

Iar muma mea e truda..

 

 

 

Din falnici celor doi,

Eu te urmez acuma,

Să cobori pe al tău senin,

Să-mi dai o sărutare,

Numai una…

 

 

 

Și din suspin auzi frunziș,

Chemarea de acuma,

Prin iubirea mea frumoaso,

Te iubesc atât de mult.

More ...

Privighetorii

Candela neagră de prăpastii,

Îmi tace în gol vid sacru.

Orfan de sens, exil de sine,

Văd în mine un veac și acru.

Mă botez în vin a 9 a oară,

Privind sensul vieții un amar de teatru,

Ipocrizit mă nasc în neființă,

Privind în mine harul.

Idiotu flămând de lumină,

Mă astup ca o umbră pe pleoape,

În ochii mei privești toate clipele sacre.

Se târa idiotu de lumină,

Dorind spre el toată umbra,

Căci într-un veac ne naștem, iar

Într-un ceas trăim coșmaruri.

Josnic în ceață,

Idiotu mă surâde,

Dar cine este el ca el să se opună în rugă?

Văzu păscut de viață și moarte,

Mă îndrept spre viață fără patimi și aer.

Labirintul ce-l privesc în masca Idiotului,

Nu este el, ci doar un șir mare de rânduri.

Manipulez frica de aer,

Din ceață m-apun, printre noapte.

Ședeau pleoapele al toamnei gri râzând,

Pe spinare alergând în norii al nopții roșii de sânge călcând,

Prin pașii răsar sângele din trup,

Idiotu surâde spre morminte coborând.

Văd spinarea din ochii lui de ploaie,

Curgând încet arzând în foc și paie,

Râzând de moarte fără chip,

Mă uit în jur și astup cu stupoare,

Că eu sunt el, și brațele mele goale,

Sunt Idiotu din umbra peșteri negre de fum,

În fumegând visele arzând.

Mă uit și realizez că această viață,

Este a mea, iar din dată ce mă pierd spre moarte,

Rămân fără frică, și chip cioplit spre frunzele ce copacul lumini răsare. 

More ...

Zile albe

Dimineața s-a sprijinit de fereastră,

ca o pasăre care nu mai știe încotro,

O las să intre, e frig afară.

Aerul miroase a bucurie,

Și lumina își caută loc să intre.

Mă așez vorbind cu ea,

Nici nu știu cum a trecut…

Timpul a alunecat,

ca un văzduh plăpând.

Mi-e dor de ea,

Dar nu pot trăi până mâine,

Mă simt zdrobit, plin de durere.

Mă uit în gol,

Nu o mai văd,

De ce a plecat? De ce a dispărut?

A rămas doar un ecou,

Un glas ce răsună încet și ușor.

 

More ...

Poems in the same category

Campionat de strănutat în daneză

Doamnelor și domnilor, suntem astăzi organizatorii unui eveniment spectaculos, ne-am dat întâlnire toată lumea în Ulaanbaatar, cel mai frumos oraș al Mongoliei, ce și-a propus ca în acest an să găzduiască un campionat un pic cam ieșit din tipare, este vorba despre campionatul international de strănutat. S-au adunat concurenți din toate colțurile lumii pentru a arăta că pot, că au talent și știu cum să-l mai și folosească. Fără să mai așteptăm, să începem!

Concurenta cu numărul 1 se pregătește să strănute, face exerciții de inspir-expir, inspir-expir și strănută! Mămulică... da' ce strănut, s-a auzit până la jumătatea stadionului. Bravo!

Concurenta cu numărul 2 a tras pe nas piper din solnița cu capac auriu, îi curg lacrimile, presimt că va fi ceva extrem de melodios. Și strănută...! A strănutat atât de tare, că nici nu s-a auzit... până și pisicile strănută mai tare...mai trebuie exersat...

Concurentul cu numărul 3 mai este și scafandru profesionist, știe și cât timp să își țină respirația pentru a strănuta perfect. Ne pregătim să îl ascultăm. Se desfășoară. Și acesta este un strănut genial. Foarte bine! S-a auzit până și în câmpiile vecine Mongoliei...

Concurentul cu numărul 4 susține că are strănutatul în sânge. De mic copil strănuta de la ambrozie și pomi fructiferi, iar în timp a devenit expert. Acum strănută și el. Ce strănut și de această dată...l-a detectat un satelit ce oferă internet pe planeta Pământ.

Deja facem progrese!

Concurenta cu numărul 5 are studii de specialitate în așa ceva. S-a antrenat și pe cont propriu strănutând la nunți, petreceri în aer liber, zile de naștere, de Anul Nou cu prietenii și așa mai departe... Începe, se pregătește, strănută...10 perfect! De această dată, l-a recepționat un satelit de pe lună. Povestea astrofizică a lui Morgan Freeman cu moleculele de oxigen ce împiedică propagarea sunetelor în Univers nu prea are sens în cazul acestei competiții. 

Concurenții următori au reușit să ne impresioneze chiar mai mult privind intensitatea sunetelor produse. Au fost persoane care au strănutat atât de tare, încât sunetul a fost recepționat și de sateliți de pe Venus și Mercur. Asemenea profesioniști ne-ar putea încânta doar o dată în viață cu rezultatul muncii lor asidue.

Din 1000 de participanți ascultați și evaluați, doar unul a obținut premiul cel mare și anume, atât o locuință lacustră în Maldive, cât și un epilator de ultimă generație. Câștigătorul este norvegian de origine și o sursă de inspirație pentru toți cei ce plănuiesc să participe și să se antreneze pentru un asemenea campionat! Felicitări!

 

Nysemesterskab

 

Mine damer og herrer, i dag er vi arrangører af en spektakulær begivenhed, vi mødte alle i Ulaanbaatar, den smukkeste by i Mongoliet, som har besluttet at være vært for et mesterskab lidt ud over det sædvanlige i år, det handler om det internationale nys mesterskab. Konkurrenter fra hele verden var samlet for at vise, at de kan, at de har talent og ved, hvordan de skal bruge det. Uden videre, lad os komme i gang!

Deltager nr. 1 forbereder sig på at nyse, indånder-udånder, indånder-udånder og nyser! Mamulica... ja, sikke et nys, lød det halvvejs gennem stadion. Bravo!

Deltager nummer 2 tog en snert af peber fra den guldbelagte saltkar, tårerne strømmede ned af hendes næse, jeg har en fornemmelse af, at det bliver noget ekstremt melodisk. Og nys...! Han nysede så hårdt, man kunne ikke engang høre det... selv katte nyser hårdere... skal stadig øve sig...

Deltager nummer 3 er også en professionel dykker, og ved hvor længe han skal holde vejret for at nyse perfekt. Vi forbereder os på at lytte til ham. Det folder sig ud. Og dette er et genialt nys. Meget godt! Det blev hørt selv i Mongoliets nabosletter...

Deltager #4 hævder, at han har nys i blodet. Som lille nysede han fra ambrosie og frugttræer, og med tiden blev han ekspert. Nu nyser han også. Sikke et nys denne gang også...det blev opdaget af en satellit, der leverer internet på planeten Jorden.

Vi gør allerede fremskridt!

Konkurrence nummer 5 har specialiserede undersøgelser i noget. Hun øvede sig også på egen hånd ved at nyse til bryllupper, udendørs fester, fødselsdage, nytår med venner og så videre... Starter, forbereder, nyser... perfekt 10! Denne gang blev den modtaget af en satellit fra månen. Morgan Freemans astrofysiske historie med iltmolekyler, der forhindrer udbredelsen af lyde i universet, giver ikke rigtig mening i denne konkurrence.

Følgende konkurrenter formåede at imponere os endnu mere med intensiteten af de producerede lyde. Der var mennesker, der nysede så højt, at lyden også blev modtaget af satellitterne fra Venus og Merkur. Fagfolk kunne kun glæde os én gang i livet med resultatet af deres hårde arbejde.

Ud af 1.000 deltagere, der lyttede til og bedømte, vandt kun én toppræmien, nemlig både et søhus på Maldiverne og en topmoderne epilator. Vinderen er norsk af oprindelse og en inspirationskilde for alle dem, der planlægger at deltage og træne til et mesterskab! Tillykke!

More ...

Piatra albastra

Piatra albastra in cer cazut

Te-ai inorat pe dedesupt

Si ai maturat in anii grei

Frunze, oameni, zei.

 

Ai rasfatat in oglindire

Senzatii dintr-o privire

Catre launtrul redescifrat

Piatra cu praf cald

 

Picturi insangerate-n nori

Impletituri de ploi si flori

Rupturi de spirit, dedublari

O ruga catre mari si tari

 

Din piatra albastra s-a nascut

Fara concret, stele si lut

Crezand ca poate s-a pierdut

De piatra calda de mormant

 

Ce a maturat in anii grei

Frunze, oameni, zei.

More ...

Pilda celui care s-a ridicat după durere

Era odată un copil care, într-o zi, a simțit o durere puternică la picior. Pentru o clipă, lumea parcă s-a oprit. Îi era atât de rău, încât simțea că puterile îl părăsesc. Îi era frică și nu știa ce avea să se întâmple. Se uita în jur și își dorea doar ca durerea să treacă. În inima lui se auzea un singur gând: „Doamne, mi-e teamă.” Dar, în mijlocul fricii, o altă voce parcă îi răspundea: „Nu trebuie să fii fără frică pentru a fi curajos. Curajul începe atunci când îți este frică și totuși alegi să mergi mai departe.” A venit ajutorul, iar după un timp durerea s-a liniștit. Copilul a înțeles că acea zi, deși îl speriase, nu avea să fie sfârșitul drumului său. A rămas cu o amintire, dar și cu o lecție: Uneori, Dumnezeu nu ne ferește de toate durerile, dar ne poate da puterea să trecem prin ele. Și, când mai târziu își amintea de acea zi, nu mai vedea doar frica. Vedea și copilul care, deși credea că nu mai poate, a rezistat. Morala: Nu este rușinos să te temi și nici să simți că nu mai poți. Chiar și omul curajos poate tremura. Important este să nu-ți pierzi nădejdea atunci când treci prin încercare, pentru că după durere poate veni vindecarea, iar după frică poate veni pacea.

 

[Cristian Diaconița]

More ...

Simțiri

Simți și tu ce simt acum,

un val de promisiuni căzând adânc.

Simți și tu vântul care bate?

și te lasă gol pe jumătate.

 

Ploaia te spală de frământări,

iar soarele-ți aduce roșu-n bujori.

 

Nopțile de furtună ușor trec,

alegând azi să-ți iei alt tren.

Un tren cu o destinație îndepărtată,

ca să scapi de aici o dată.

 

Doar în soare mai ai speranță,

când te trezește-n fiecare dimineață.

Iar, aerul parcă nu mai e destul,

pentru al tău suflet bun.

 

Culorile devin din ce în ce mai gri,

nu mai e precum atunci când eram copii.

Leaganul se mișcă gol,

uitat, de acel prunc cat un mototol.

More ...

Rex

Acum este timpul să-ți povestesc un crâmpei din copilăria mea. Nu este o amintire dintre acelea calde și jucăușe ale copilăriei. Dar mai bine vei decide tu ce fel de amintire este: eu nu știu, nu mai știu...

Aveam vreo șaisprezece ani, când într-o bună zi, după școală, mă trezesc că taică-miu îmi înghesuie în brațe un... cățel. Era un pui mic și jigărit, o corcitură de ciobănesc german și ceva vag de câine lup. Maroniu la culoare, flocos, cu niște ochișori negri ca două mărgele zglobii, cu urechile blegi în toate direcțiile și o limbă roz foarte harnică peste toată fața mea. Maică-mea, foc și pară: că o să se pișe și o să se cace peste tot prin casă pe covoare, că o să pută a câne prin toată casa, că o să lase păr peste tot chiar și în mâncare, că o se ne țină treji noaptea, etc.

Și exact așa a și fost: nu numai toate cele de mai sus, dar câteodată chiar mai multe decât atât. Însă mie nu-mi păsa: îmi dorisem atât de mult un câine, tovarăș la toate nebuniile (că mă rog, arată-mi tu vreun băietan care să nu-și fi dorit vreodată un câne), încât Rex, fiindcă așa-l numisem, după îndelungi dezbateri în familie lăsate cu voturi pro și contra, se alesese din toată tevatura asta iscată, cu un vașnic apărător în mine: stăpânul lui.

Evident că am promis toate cele: că o să-l învăț să-și facă nevoile afară, că o să-l spăl de cel puțin două ori pe săptămână, că n-o să doarmă cu mine-n pat, că o să mănânce numai oase și resturi, că...

Dar n-a fost așa: cânelui nu-i plăcea apa decât cea a râului, unde se bălăcea cu plăcere, necum apa din cada băii. Urla ca scos din minți de ziceai că-l duci la tăiere, la abator! Se ținea disperat cu labele de canatul ușii, ca un veritabil condamnat la moarte, cu ochii bulbucați de groază, întrucât era convins că apa avea o mie de grade celsius, iar săpunul de casă cu care-l spălam, avea să-i pice blana și colții deopotrivă! Cât despre uscatul blănii cu feonul, urla ca din gură de șarpe, de baga în spaime tot blocul. Nu-ți mai spun de ruina în care rămânea baia după ce cânele își scutura blana... Îmi lua două ore să aduc baia înapoi într-o formă cât de cât umană...

Evident că știa că n-avea voie să doarmă în pat sau pe fotoliu sau canapea... Dar ispita moale a confortului era prea mare: cânele se aburca de fiecare dată pe pat, canapea sau fotoliu, orice numai podea să nu fie, deși aveam covoare... Iar când era prins și ocărât de mama, lua o mină de om jignit și deranjat, lovit în amorul propriu, încât ți se rupea inima, dar și bușeai în râsete de te țineai cu mâinile de burtă...

La masă, când mâncam... e-hei! Nu puteai să-l ții departe de bucătărie: scâncea, se fofila, te șantaja, ba era nepăsător, ca mai apoi să ți se strecoare printre picioare, ce mai... nu exista obstacol, nici măcar în făcălețul iute al mamei... În fine: ca să putem mânca liniștiți trebuia să-l acceptăm în bucătărie, unde se punea sub scaunul meu fiindcă știa că dacă nu pică atunci tot cade ceva bun de papa... Și mânca mai orice: ciorbă, murături, pâine, clătite, coji de ouă, hârtia de la pachetul de unt (care îi dădea întotdeauna mâncărimi de fund), punga de la pui (mâncărimi), paste nefierte, mămăligă, drojdie (mâncărimi, gaze verzi otrăvitoare), pepene (baltă de pipi pe hol) morcovi, mere și sâmburi de cireșe. Era haios rău când avea mâncărimi și se târâia cu fundul de covoare, atunci îi plăceau!

Dar cânele mai era și hoț câteodată: învățase să deschidă cu botul ușa cuptorului de la aragaz de-i căzuse pradă o porție zdravănă de pârjoale cu sos de roșii (gaze, plus vomă în spatele fotoliului), altădată un chec marmorat cu cacao (letargie plus dureri de burtă, zăcut două zile). Iar când aveam popcorn, dădea în mintea copiilor! Le hăpăia fără să le mestece, nimic nu-i scăpa, nici măcar o boabă, pe care le prindea din zbor!

Însă era și foarte deștept. La început în primele două-trei luni, nu dădea semne, dar de îndată ce-și îndreptase urechile-n sus, parcă și în ochișorii lui se iviseră niște scântei jucăușe, care trădau atenție și dorință de ascultare... Îl învățasem să fie ascultător, să se ceară și să facă afară, să latre la comandă, să aducă tot felul de lucruri, să dea lăbuța, să facă aport cu mingea de tenis, să joace fotbal, să meargă în lesă cu botul la gambă, să latre la pisici și bineînțeles să-și marcheze cu dăruire teritoriul... Și mai avea o tară: urla a mort când îl vedea pe Ceaușescu cuvântând la televizor, de ne gândeam că o să ne aducă Securitatea pe cap...

Apoi a venit vremea examenelor mele. Când veneam de la școală, mă simțea încă de când puneam piciorul pe ușa blocului, iar când intram în casă, trebuia să lepăd orice aveam în brațe, fiindcă îmi sarea ditamai namila în brațe - fiindcă între timp se făcuse maaare! - de mă dădea jos din picioare, gudurându-se și lingându-mă pe mâini și pe față! Apoi părinții îngrijorați că alocam prea mult timp cânelui în detrimentul învățatului pentru examene, au hotărât să-l ducem la țară pentru o lună, două... 

L-am dus, cu inima grea. Nici cânele nu înțelesese cu ce greșise de primise așa o pedeapsă de mare. 

...Înainte de a pleca, bunicul, i-a schimbat lesa cu lanțul, iar eu cu lacrimi în ochi l-am mângâiat și îmbrățișat încă odată în timp ce cânele scheuna a jale...

Am plecat și i-am aruncat cânelui meu o ultimă privire pe luneta din spate a mașinii, în timp ce el se zbătea să rupă lanțul... 

Ne-am depărtat, cale de vreo sută de metri, iar cânele a rupt lanțul urmându-ne și alergând din răsputeri paralel cu mașina... N-a izbutit să țină pasul... Ne-a urmat cât a putut până la marginea satului, până când ne-a pierdut în norul de praf iscat pe drumul neasfaltat de țară. 

Apoi am aflat mai târziu de la bunicul, că nu a vrut să mănânce sau să bea apă vreo trei zile, că obișnuia să iasă dimineața din curte pe sub gard și că mergea până la marginea satului, acolo unde ne pierduse din vedere...

Între timp, eu aveam să-mi fi dat examenele și în ajun de Crăciun, după tăierea porcului, aveam să ne întoarcem după el. Când am ajuns, cu inima tresărindu-mi de emoția revederii cu tovarășul meu Rex, m-am repezit în curte cercetând-ul peste tot cu privirea. 

...Cu lacrimi în ochi, bunicul mi-a povestit că Rex, după tăierea porcului, s-a pus paznic la ușa magaziei unde fusese pregătit porcul pentru afumătoare. L-a găsit a doua zi dimineață, mort, pasă-mi-te, otrăvit cu mămăligă de niște derbedei puși pe furat din vinul bătrânului... Îl îngropase chiar el la rădăcina salcâmului din curte. 

N-am putut să mai ascult restul poveștii: cu inima frântă am ieșit afară. Gerul iernii îmi înghețase lacrimile arzându-mi obrajii. Cerul plumburiu, fără soare, plângea și el cu lacrimi înghețate. Ningea. Ningea peste rădăcinile noduroase ale salcâmului din ogradă.

Și acum mai am pe undeva, pe fundul vreunui sertar, mingea de tenis pe care cânele mi-o aducea la aport. 

More ...

Calendarul Săvulescu

I. Introducere — O nouă identitate calendaristică

 

Calendarul Săvulescu reprezintă un proiect calendaristic, conceput de Cristian Diaconița, prin care se urmărește dezvoltarea unei noi identități de reprezentare a timpului, inspirată de calendarul gregorian și îmbogățită printr-o semnificație familială și simbolică aparte. Acest calendar poartă numele Săvulescu, ales în cinstea străbunicii autorului, devenind astfel un simbol al continuității familiale, al respectului față de generațiile trecute și al dorinței de a crea o lucrare care să păstreze vie memoria celor care au precedat prezentul.

 

Timpul este una dintre cele mai importante dimensiuni ale existenței umane. El reprezintă succesiunea permanentă a evenimentelor, desfășurarea vieții și legătura dintre trecut, prezent și viitor. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să organizeze timpul prin observarea fenomenelor naturale, a mișcării Soarelui, a Lunii și a stelelor. Astfel au apărut calendarele, instrumente esențiale pentru organizarea societăților, pentru agricultură, pentru viața religioasă și pentru desfășurarea activităților cotidiene.

 

Calendarul Săvulescu se înscrie în această tradiție a organizării timpului, însă propune o identitate proprie. El păstrează structura calendarului gregorian, cu cele douăsprezece luni, cu numărul tradițional de zile și cu succesiunea obișnuită a săptămânilor, dar introduce o particularitate distinctivă: numerotarea anilor este stabilită cu un an înainte față de calendarul gregorian.

 

Prin această regulă, anul 2027 al Calendarului Săvulescu corespunde anului 2026 al calendarului gregorian. Anul 2028 Săvulescu corespunde anului 2027 gregorian, iar anul 2029 Săvulescu corespunde anului 2028 gregorian. Această diferență de numerotare reprezintă fundamentul sistemului și elementul care îi conferă o identitate distinctă.

 

Calendarul Săvulescu nu urmărește să elimine calendarul gregorian și nici să modifice ordinea astronomică a timpului. El constituie o creație personală, cu o denumire proprie, cu o semnificație familială și cu o structură calendaristică bine definită. Prin această inițiativă, Cristian Diaconița își propune să unească organizarea rațională a timpului cu respectul față de tradiție și față de moștenirea familială.

 

II. Originea și semnificația numelui Săvulescu

 

Denumirea Calendarului Săvulescu are o valoare simbolică deosebită.Prin această alegere, calendarul devine o formă de omagiu și de recunoștință față de familia din care provine această moștenire.

 

În istoria fiecărei familii există persoane care au o importanță aparte. Străbunicii reprezintă legătura cu generațiile îndepărtate, cu experiențele trecutului și cu valorile transmise de-a lungul timpului. Prin păstrarea numelui Săvulescu în titlul calendarului, autorul își exprimă respectul față de această legătură și dorința de a transforma un nume familial într-un simbol al continuității.

 

Calendarul Săvulescu nu este, prin urmare, doar o organizare a zilelor și lunilor. El este și o creație cu valoare personală, care amintește că timpul nu este alcătuit exclusiv din date și cifre, ci și din amintiri, experiențe, tradiții și oameni.

 

Numele Săvulescu devine astfel o parte fundamentală a identității calendarului. El reprezintă trecutul familiei, dar și aspirația autorului de a crea ceva care să poarte această denumire în viitor.

 

Prin această alegere, Calendarul Săvulescu poate fi privit ca un simbol al legăturii dintre generații, al respectului față de strămoși și al dorinței de a păstra vie memoria familială.

 

III. Fundamentul calendaristic

 

Calendarul Săvulescu este inspirat de calendarul gregorian, sistemul calendaristic folosit în prezent în România și în cea mai mare parte a lumii.

 

Calendarul gregorian a fost introdus în anul 1582, în timpul pontificatului Papei Grigore al XIII-lea. Reforma sa a urmărit corectarea diferențelor acumulate de calendarul iulian în raport cu anul astronomic și păstrarea unei legături cât mai precise între datele calendaristice și succesiunea anotimpurilor.

 

Calendarul gregorian a devenit, în timp, principalul sistem de organizare a timpului civil. El este folosit pentru stabilirea datelor, pentru activitățile economice, pentru educație, pentru administrație și pentru numeroase alte domenii ale vieții.

 

Calendarul Săvulescu păstrează această structură fundamentală. Cele douăsprezece luni rămân neschimbate, iar fiecare lună își păstrează numărul tradițional de zile. Săptămânile continuă să aibă șapte zile, iar ordinea acestora rămâne aceeași.

 

Principala diferență este reprezentată de numerotarea anilor.

 

Regula fundamentală a Calendarului Săvulescu este următoarea:

 

Anul Săvulescu = anul gregorian corespunzător + 1.

 

Astfel:

 

- 2026 gregorian = 2027 Săvulescu;

- 2027 gregorian = 2028 Săvulescu;

- 2028 gregorian = 2029 Săvulescu;

- 2029 gregorian = 2030 Săvulescu;

- 2030 gregorian = 2031 Săvulescu.

 

Această regulă este simplă, ușor de reținut și permite stabilirea corespondenței dintre cele două sisteme.

 

Calendarul Săvulescu păstrează, așadar, aceeași succesiune a zilelor, dar oferă anilor o numerotare proprie.

 

IV. Structura Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu este alcătuit din douăsprezece luni, care păstrează denumirile tradiționale ale calendarului gregorian.

 

Luna| Numărul zilelor

Ianuarie| 31

Februarie| 28 sau 29

Martie| 31

Aprilie| 30

Mai| 31

Iunie| 30

Iulie| 31

August| 31

Septembrie| 30

Octombrie| 31

Noiembrie| 30

Decembrie| 31

 

Un an obișnuit al Calendarului Săvulescu are 365 de zile, iar un an bisect are 366 de zile.

 

Luna februarie este singura lună care își modifică numărul zilelor în funcție de caracterul bisect al anului. Într-un an obișnuit, aceasta are 28 de zile, iar într-un an bisect are 29 de zile.

 

Păstrarea acestei structuri permite utilizarea calendarului într-un mod familiar. Nu este necesară învățarea unor luni noi, a unor denumiri diferite sau a unor reguli complicate de organizare a săptămânilor.

 

Calendarul Săvulescu este conceput astfel încât să poată fi înțeles și utilizat cu ușurință, păstrând ordinea calendaristică tradițională.

 

V. Cele patru anotimpuri

 

Calendarul Săvulescu păstrează succesiunea celor patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna și iarna.

 

Primăvara reprezintă renașterea naturii, revenirea luminii și începutul unui nou ciclu al vieții. Este perioada în care natura se trezește, plantele înfloresc, iar zilele devin treptat mai lungi.

 

Vara este anotimpul căldurii, al luminii și al maturizării roadelor. Ea simbolizează dezvoltarea, energia și împlinirea.

 

Toamna este perioada recoltelor, a schimbărilor de culoare ale naturii și a pregătirii pentru sezonul rece. Ea reprezintă împlinirea unui ciclu și începutul unei perioade de reflecție.

 

Iarna este anotimpul liniștii, al sărbătorilor și al încheierii unui an calendaristic. Ea simbolizează odihna, continuitatea și pregătirea pentru un nou început.

 

Calendarul Săvulescu păstrează aceste perioade în aceeași succesiune ca sistemul gregorian. Prin urmare, anotimpurile nu sunt modificate, iar datele lor calendaristice rămân aceleași.

 

VI. Regula anilor bisecți

 

Unul dintre cele mai importante aspecte ale oricărui calendar solar este modul în care sunt organizați anii bisecți.

 

Pământul nu parcurge un ciclu sezonier complet în exact 365 de zile. Durata medie a anului tropic este de aproximativ 365,2422 zile. Din această cauză, un calendar care ar avea permanent 365 de zile s-ar îndepărta treptat de succesiunea anotimpurilor.

 

Pentru a corecta această diferență, calendarul gregorian utilizează o regulă specială a anilor bisecți. Calendarul Săvulescu păstrează aceeași regulă, aplicată anului gregorian corespunzător.

 

Regulile sunt următoarele:

 

1. Un an este bisect dacă anul gregorian corespunzător este divizibil cu 4.

2. Dacă anul gregorian corespunzător este divizibil cu 100, acesta nu este bisect.

3. Dacă anul gregorian corespunzător este divizibil cu 400, acesta este bisect.

 

Prin această regulă, calendarul gregorian are 97 de ani bisecți într-un ciclu de 400 de ani.

 

Calendarul Săvulescu păstrează aceeași organizare, deoarece este construit pe structura calendarului gregorian.

 

De exemplu, anul 2027 Săvulescu corespunde anului 2026 gregorian, care este un an obișnuit. În schimb, anul 2029 Săvulescu corespunde anului 2028 gregorian, care este un an bisect.

 

Astfel, luna februarie a anului 2029 Săvulescu va avea 29 de zile.

 

VII. Diferențele dintre Calendarul Gregorian și Calendarul Săvulescu

 

Calendarul gregorian și Calendarul Săvulescu sunt asemănătoare prin structura lor, dar se deosebesc prin identitatea și numerotarea anilor.

 

Calendarul gregorian este un sistem calendaristic oficial, utilizat în întreaga lume pentru organizarea timpului civil. Calendarul Săvulescu este o creație concepută de Cristian Diaconița, care păstrează structura gregoriană, dar oferă anilor o numerotare cu un an înainte.

 

Comparație generală

 

Caracteristică| Calendarul Gregorian| Calendarul Săvulescu

Denumire| Gregorian| Săvulescu

Origine| Reforma din 1582| Proiect conceput de Cristian Diaconița

Număr de luni| 12| 12

Denumirea lunilor| Tradițională| Tradițională

Numărul zilelor| 365 sau 366| 365 sau 366

Regula anilor bisecți| Gregoriană| Aceeași regulă

Succesiunea zilelor săptămânii| Luni–duminică| Aceeași

Anotimpurile| Patru| Aceleași patru

Numerotarea anilor| Numerotare gregoriană| Cu un an înainte

Anul 2027| Anul 2027| Anul 2027 corespunde lui 2026 gregorian

Precizie astronomică| Foarte bună| Aceeași precizie

Statut| Calendar civil oficial| Îmbunătățită

 

Diferența principală: numerotarea anilor

 

Calendarul Săvulescu utilizează o numerotare distinctă, cu un an înainte față de calendarul gregorian.

 

Această diferență nu schimbă durata anului, numărul zilelor sau ordinea săptămânilor. Ea modifică doar numărul atribuit anului respectiv.

 

De exemplu, data de 1 ianuarie 2026 în calendarul gregorian este reprezentată ca 1 ianuarie 2027 în Calendarul Săvulescu.

 

În mod similar, data de 15 august 2026 în calendarul gregorian corespunde datei de 15 august 2027 în Calendarul Săvulescu.

 

Prin urmare, cele două calendare pot fi considerate echivalente în ceea ce privește organizarea zilelor, dar distincte prin numerotarea anilor.

 

Diferența de identitate

 

Calendarul gregorian poartă numele Papei Grigore al XIII-lea, cel care a introdus reforma calendaristică din 1582.

 

Calendarul Săvulescu poartă numele străbunicii autorului, reprezentând un omagiu personal și familial.

 

Această diferență conferă Calendarului Săvulescu o valoare simbolică aparte. El nu este doar o reprezentare a timpului, ci și o creație care exprimă respectul față de familie și față de trecut.

 

Diferența de organizare conceptuală

 

Calendarul gregorian este un sistem calendaristic stabilit pentru utilizarea civilă la nivel internațional.

 

Calendarul Săvulescu este un sistem personal de reprezentare a anilor, conceput pentru a păstra aceeași structură calendaristică, dar pentru a introduce o nouă identitate simbolică.

 

Prin această particularitate, Calendarul Săvulescu oferă o perspectivă personală asupra timpului, fără să modifice regulile astronomice ale calendarului gregorian.

 

VIII. În ce constă îmbunătățirea Calendarului Săvulescu?

 

Calendarul Săvulescu poate fi considerat îmbunătățit din punct de vedere al identității, al prezentării și al semnificației personale.

 

În primul rând, acesta oferă o denumire proprie. Calendarul nu mai este reprezentat doar prin numele sistemului gregorian, ci printr-un nume familial, cu o valoare simbolică aparte.

 

În al doilea rând, numerotarea anilor cu un an înainte creează o particularitate distinctă, ușor de identificat și de reținut.

 

În al treilea rând, Calendarul Săvulescu poate fi dezvoltat într-o formă vizuală proprie, cu un design distinct, cu simboluri, cu elemente grafice și cu o prezentare oficială.

 

În al patrulea rând, proiectul poate fi folosit ca un instrument personal de organizare a timpului, de evidențiere a datelor importante și de păstrare a unor tradiții familiale.

 

Totuși, este important să se precizeze că Calendarul Săvulescu nu este mai precis din punct de vedere astronomic decât calendarul gregorian, deoarece păstrează aceleași reguli. Îmbunătățirea sa este una de identitate, de organizare conceptuală și de valoare simbolică.

 

Această distincție este importantă pentru ca proiectul să fie prezentat corect și să nu atribuie calendarului proprietăți matematice pe care nu le are.

 

IX. Precizia și relația cu timpul astronomic

 

Calendarul Săvulescu păstrează precizia calendarului gregorian, care este unul dintre cele mai precise sisteme calendaristice solare utilizate în prezent.

 

Calendarul gregorian are o durată medie de 365,2425 zile. Această valoare este foarte apropiată de durata medie a anului tropic, care este de aproximativ 365,2422 zile.

 

Diferența dintre cele două valori este foarte mică, însă nu este nulă. Din acest motiv, nici calendarul gregorian și nici Calendarul Săvulescu nu pot fi considerate absolut perfecte pentru toate epocile.

 

Calendarul Săvulescu păstrează aceeași precizie, deoarece nu modifică regula anilor bisecți și nici durata lunilor.

 

Prin urmare, calendarul este stabil, ușor de utilizat și compatibil cu structura gregoriană.

 

X. Importanța Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu are o importanță deosebită pentru autorul său, deoarece reprezintă o creație personală, concepută pentru a uni timpul cu memoria familială.

 

Prin această lucrare, Cristian Diaconița își exprimă dorința de a crea un sistem care să poarte o denumire distinctă și să păstreze o legătură simbolică cu trecutul familiei.

 

Calendarul poate deveni un instrument de organizare a zilelor, de evidențiere a evenimentelor importante și de păstrare a unor tradiții personale.

 

El poate fi utilizat pentru stabilirea datelor aniversare, pentru organizarea activităților cotidiene și pentru reprezentarea simbolică a anilor.

 

În același timp, Calendarul Săvulescu poate fi dezvoltat într-o lucrare vizuală, cu o prezentare elegantă, cu elemente grafice și cu o structură clară.

 

Prin această dezvoltare, calendarul poate dobândi o identitate proprie, care să îl diferențieze de sistemul gregorian, fără să modifice organizarea astronomică a timpului.

 

XI. Concluzie — Calendarul Săvulescu, o creație pentru viitor

 

Calendarul Săvulescu reprezintă o creație personală concepută de Cristian Diaconița, inspirată de calendarul gregorian și caracterizată printr-o numerotare distinctă a anilor.

 

Păstrând cele douăsprezece luni, succesiunea zilelor, regulile anilor bisecți și organizarea anotimpurilor, Calendarul Săvulescu oferă o nouă identitate simbolică timpului.

 

Diferența principală dintre cele două sisteme constă în numerotarea anilor: Calendarul Săvulescu este stabilit cu un an înainte față de calendarul gregorian.

 

Prin această particularitate, calendarul devine o creație originală, cu valoare personală și familială.

 

Calendarul Săvulescu nu urmărește să înlocuiască sistemul gregorian, ci să ofere o reprezentare proprie a timpului, păstrând în același timp ordinea calendaristică tradițională.

 

El demonstrează că timpul poate fi privit nu doar ca o succesiune de zile și ani, ci și ca o expresie a identității, a memoriei și a continuității.

 

Prin această inițiativă, Cristian Diaconița creează un proiect care unește tradiția cu prezentul și care poate fi dezvoltat în viitor ca o lucrare personală, cu o semnificație aparte.

 

Calendarul Săvulescu — conceput de Cristian Diaconița

 

Un calendar al identității, al continuității și al respectului față de timp.    DESCRIEREA OFICIALĂ A CALENDARULUI SĂVULESCU

 

Un sistem calendaristic perfecționat, conceput de Cristian Diaconița

 

1. Prezentarea generală

 

Calendarul Săvulescu este un sistem calendaristic, conceput de Cristian Diaconița, care își propune să ofere o reprezentare modernă, clară și îmbunătățită a timpului. Inspirat de calendarul gregorian, acesta păstrează organizarea tradițională a anului, dar introduce o identitate proprie, o nouă numerotare a anilor și un concept calendaristic distinct.

 

Calendarul Săvulescu este conceput ca o evoluție conceptuală a sistemului gregorian, urmărind păstrarea avantajelor acestuia și dezvoltarea unei organizări mai clare, mai ușor de înțeles și mai bine definite. Prin această inițiativă, autorul urmărește să creeze un calendar care să unească precizia, simplitatea, tradiția și identitatea personală.Astfel, calendarul dobândește o semnificație familială deosebită, devenind nu doar un instrument de măsurare a timpului, ci și o expresie a respectului față de generațiile trecute.

 

Calendarul Săvulescu este conceput pentru a păstra ordinea naturală a timpului și pentru a oferi o structură calendaristică familiară, dar cu o identitate proprie.

 

2. Principiul fundamental al Calendarului Săvulescu

 

Principiul de bază al Calendarului Săvulescu este păstrarea structurii calendaristice gregoriene, însoțită de o numerotare a anilor cu un an înainte.

 

Această regulă reprezintă elementul central al sistemului.

 

Conform principiului său:

 

Anul Săvulescu = Anul Gregorian + 1

 

Prin urmare, anul 2027 al Calendarului Săvulescu corespunde anului 2026 al calendarului gregorian. Anul 2028 Săvulescu corespunde anului 2027 gregorian, iar anul 2029 Săvulescu corespunde anului 2028 gregorian.

 

Această particularitate conferă calendarului o identitate distinctă și permite o corespondență simplă între cele două sisteme.

 

Calendarul Săvulescu păstrează cele douăsprezece luni, succesiunea zilelor săptămânii și regulile anilor bisecți, astfel încât utilizarea sa să fie ușoară și familiară.

 

3. Caracterul îmbunătățit al Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu este conceput ca un proiect calendaristic îmbunătățit prin organizare, identitate și prezentare. Scopul său este de a păstra structura eficientă a calendarului gregorian și de a o integra într-un sistem cu o denumire proprie și cu reguli de identificare clare.

 

Îmbunătățirile propuse se bazează pe următoarele principii:

 

Claritatea calendaristică

 

Calendarul Săvulescu urmărește să ofere o reprezentare clară a anilor, lunilor și zilelor. Prin păstrarea structurii tradiționale, utilizatorul poate înțelege cu ușurință organizarea calendarului, fără să fie nevoit să învețe un sistem complet diferit.

 

Identitatea proprie

 

Calendarul Săvulescu se diferențiază prin denumirea sa, prin numerotarea anilor și prin semnificația familială. Aceste elemente îi conferă o identitate distinctă față de calendarul gregorian.

 

Păstrarea preciziei calendaristice

 

Calendarul Săvulescu păstrează regulile gregoriene de organizare a anilor bisecți, care asigură o bună apropiere între calendar și succesiunea anotimpurilor. Prin această alegere, sistemul rămâne stabil și compatibil cu organizarea calendaristică tradițională.

 

Simplitatea utilizării

 

Calendarul Săvulescu păstrează lunile și zilele cunoscute, ceea ce îl face ușor de utilizat. Diferența de numerotare a anilor este simplă și poate fi aplicată fără calcule complicate.

 

Continuitatea

 

Calendarul Săvulescu urmărește să păstreze continuitatea între trecut, prezent și viitor. Prin denumirea sa, acesta reprezintă o legătură simbolică între generații și o formă de respect față de familia Săvulescu.

 

4. Structura Calendarului Săvulescu

 

Calendarul Săvulescu este alcătuit din douăsprezece luni:

 

Ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie.

 

Numărul zilelor fiecărei luni este păstrat după structura gregoriană. Un an obișnuit are 365 de zile, iar un an bisect are 366 de zile.

 

Calendarul Săvulescu păstrează cele patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna și iarna. Succesiunea acestora nu este modificată, iar organizarea calendaristică rămâne în concordanță cu sistemul gregorian.

 

5. Diferențele dintre Calendarul Gregorian și Calendarul Săvulescu

 

Calendarul Gregorian este un sistem calendaristic oficial, utilizat la nivel internațional pentru organizarea timpului civil. Calendarul Săvulescu este un proiect, conceput de Cristian Diaconița, care păstrează structura gregoriană, dar introduce o identitate proprie.

 

Caracteristică| Calendarul Gregorian| Calendarul Săvulescu

Denumire| Gregorian| Săvulescu

Origine| Reforma calendaristică din 1582| Proiect personal conceput de Cristian Diaconița

Număr de luni| 12| 12

Numărul zilelor| 365 sau 366| 365 sau 366

Regula anilor bisecți| Gregoriană| Aceeași regulă

Succesiunea zilelor| Tradițională| Aceeași

Anotimpurile| Patru| Aceleași patru

Numerotarea anilor| Gregoriană| Cu un an înainte

Identitate| Sistem internațional| Sistem personal și familial

Statut| Calendar civil oficial| Proiect calendaristic personal

 

Principala diferență este reprezentată de numerotarea anilor și de identitatea proprie a Calendarului Săvulescu.

 

6. Precizia și perfecționarea calendarului

 

Calendarul Săvulescu urmărește să păstreze precizia calendaristică a sistemului gregorian și să ofere o organizare clară a timpului. Prin păstrarea regulilor anilor bisecți și a structurii lunilor, acesta rămâne apropiat de succesiunea astronomică a anotimpurilor.

 

În concepția sa, perfecționarea Calendarului Săvulescu se referă la organizarea, identitatea și prezentarea sistemului, precum și la dezvoltarea unei noi forme de reprezentare a anilor.

 

Pentru a deveni mai precis din punct de vedere astronomic decât calendarul gregorian, Calendarul Săvulescu ar necesita o regulă suplimentară de corectare a anilor bisecți. Această posibilitate poate reprezenta o direcție de dezvoltare ulterioară a proiectului.

 

7. Concluzie

 

Calendarul Săvulescu reprezintă o creație calendaristică, concepută de Cristian Diaconița, care îmbină structura tradițională a calendarului gregorian cu o identitate proprie și cu o semnificație familială deosebită.

 

Prin păstrarea celor douăsprezece luni, a succesiunii zilelor și a regulilor calendaristice tradiționale, Calendarul Săvulescu urmărește să ofere un sistem clar, familiar și ușor de utilizat.

 

Prin numerotarea anilor cu un an înainte și prin denumirea sa distinctă, calendarul dobândește o identitate proprie, devenind o expresie a continuității, a respectului față de familie și a dorinței de a crea o lucrare cu valoare personală.

 

Calendarul Săvulescu — conceput de Cristian Diaconița

 

Un calendar al tradiției, al identității și al viitorului.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍