Wasted love
You taught me how to be my fear
From the first knife I received
I waited and still did not complain
Of all the lives you had to waste
My bruises were all mine to be
Maybe I wanted to be healed
The blood is on your hands
And the gun was never mine
Maybe Try again next time
Guilt is easy to give than to receive
Strong as I could ever be
Without the lessons I was taught
To fall again in love
But thats the thing youve ever done
You taught me the first steps of how run
But I learned my lesson now
Ive danced with the devil once
And I stayed while he set the fire to my heart
Category: Love poems
All author's poems: Andreea Florentina
Engleza
Date of posting: 7 сентября 2023
Views: 810
Poems in the same category
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Poveste
Sub mângâierea ta mă gudur,
Și-n ochii-ți negri rătăcesc,
Și zbor năuc precum un flutur,
Iar aripi tot mai lungi îmi cresc.
Pe pielea ta mă pierd în alb,
Și mă înalț, și punct devin,
Și-mi pari o boabă de smarald,
Crescută-n poala unui crin.
În ochii tăi îmi caut leac,
Amorul meu e numai rană,
Subit în lacrimi mi te-mbrac,
Ca să îmi stai în colț de geană.
Ne este visul pur și-nalt,
Și goi ne tăvălim prin iarbă,
Și ne privim cu ochii celuilalt,
În lumea noastră oarbă...
Să nu te temi
Să nu te temi, căci eu veghez,
Din umbre dorul ți-l păstrez,
Și dacă viața-i doar un vis,
În el rămân, de neînvins.
Mă tem eu pentru pașii tăi,
Să nu te pierzi pe drumuri grei,
Dar chiar de noaptea-i fără stea,
În vis mă cheamă, voi veghea.
Și dacă zorii-s prea străini,
De mine-n gând să te alini,
Căci nici tăcerea nu desparte
Ce sufletul pe veci împarte.
Introspecție
Am obosit să stau și să vorbesc șoptit,
Cu același om străin, cu chip plin de păcate,
Ce, cu privirea-i rece și sufletul spoit,
Mi-aruncă printre dinți mii de cuțite-n spate.
Și vreau să te privesc doar ca pe o amintire,
Ca pe-un ecou difuz ce piere în fundal,
Dar împletim trecutul, și-acum o despărțire
Ar fi, pentru noi doi, un epilog fatal.
Și iar îmi stai alături, acum, în ceas târziu,
Rânjești morbid și-n silă arunci vorbe deșarte,
Iar eu, plin de venin, cu sufletul pustiu,
Zâmbesc, știind că, totuși, oglinda ne desparte.
Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
Îți mai aduci aminte...
Văl de aripi frânte
Împânzi a mea fereastră;
Îți mai aduci aminte
Iubire,de idila noastră?...
Doare sufletul în taină.
De când plouă -n urma ta;
Amar inima suspină,
Că mi -e pustie bolta.
Îți trimit mesaje -n șir,
Te sun fără răgaz;
Curg șiroaie, în delir
Lacrimi pe obraz...
Cum să mă rup de tine,
Când ești al meu tipar;
Ești impregnat în mine,
Tu, iubitul meu hoinar...
Speranța
Deși acum suntem departe
Inima îți aparține,
Ți-o las ție pe toată
Să o tratezi așa cum se cuvine.
Mi-e dor de glasul, ochii și zâmbetul tău,
Mi-e dor de tot ce făceai și păream alt om,
Mi-e dor de liniștea ce doar tu mi-ai oferit-o,
Mi-e dor acum de noi.
In haosul ce l-am creat
Doar tu îmi ești liniștea,
Gândul că v-a fi bine
Îmi dă speranță să nu închid ușa.
Ne-am greșit de multe ori, recunosc
Am inceput sa stricăm tot ce-a fost frumos,
Dar inima mea te simte mereu și-mi spune:
Tu ești al meu "acasă" și chiar ești pe bune.
Poveste
Sub mângâierea ta mă gudur,
Și-n ochii-ți negri rătăcesc,
Și zbor năuc precum un flutur,
Iar aripi tot mai lungi îmi cresc.
Pe pielea ta mă pierd în alb,
Și mă înalț, și punct devin,
Și-mi pari o boabă de smarald,
Crescută-n poala unui crin.
În ochii tăi îmi caut leac,
Amorul meu e numai rană,
Subit în lacrimi mi te-mbrac,
Ca să îmi stai în colț de geană.
Ne este visul pur și-nalt,
Și goi ne tăvălim prin iarbă,
Și ne privim cu ochii celuilalt,
În lumea noastră oarbă...
Să nu te temi
Să nu te temi, căci eu veghez,
Din umbre dorul ți-l păstrez,
Și dacă viața-i doar un vis,
În el rămân, de neînvins.
Mă tem eu pentru pașii tăi,
Să nu te pierzi pe drumuri grei,
Dar chiar de noaptea-i fără stea,
În vis mă cheamă, voi veghea.
Și dacă zorii-s prea străini,
De mine-n gând să te alini,
Căci nici tăcerea nu desparte
Ce sufletul pe veci împarte.
Introspecție
Am obosit să stau și să vorbesc șoptit,
Cu același om străin, cu chip plin de păcate,
Ce, cu privirea-i rece și sufletul spoit,
Mi-aruncă printre dinți mii de cuțite-n spate.
Și vreau să te privesc doar ca pe o amintire,
Ca pe-un ecou difuz ce piere în fundal,
Dar împletim trecutul, și-acum o despărțire
Ar fi, pentru noi doi, un epilog fatal.
Și iar îmi stai alături, acum, în ceas târziu,
Rânjești morbid și-n silă arunci vorbe deșarte,
Iar eu, plin de venin, cu sufletul pustiu,
Zâmbesc, știind că, totuși, oglinda ne desparte.
Am încercat
Am tot încercat să clădesc un suflet de piatră
Dar în ochii mei umiditatea era prea înaltă
Și tot adunând de ici, de colo câte un pic
Azi mi-e mult prea greu să pot să-| mai ridic.
Și chiar și-așa am continuat să te aştept
Chiar dacă înțelegeam prea bine
Că trebuie să-mi sting luminile din piept
Și să-mi continui drumul vieții fără tine.
Aș fi naivă să cred că te mai schimbi,
Nu mai găsesc motive pentru a rămâne.
Și chiar de sufletul mi-e plin de ghimpi
Încerc cu greu să mă despart de tine.
Am irosit prea mult timp pe speranțe
Ce in final s-au dovedit a fi deșarte.
Întinse mi-au rămas ambele brațe
Când fără regrete m-ai lăsat în spate.
Am învățat căin zadar te strig mai tare
C-atunci mai tare tu nu mă auzi...
Și-am decăzut cu fiecare încercare
Doar să nu-mi rămână ochii vesnic uzi.
Ți-am fost deschisă ca o carte
Dar nu ai vrut să mă citești!
Și din senin m-ai lăsat în uitare
Fără să-ncerci măcar să mă-ntelegi.
P.S
Te-aș căuta la fundul sticlelor de vin
Am nevoie de tine mai mult de cât crezi!
Mi-e dorul de tine un rosu sangvin
Atat de mult pentru mine...contezi.
Îți mai aduci aminte...
Văl de aripi frânte
Împânzi a mea fereastră;
Îți mai aduci aminte
Iubire,de idila noastră?...
Doare sufletul în taină.
De când plouă -n urma ta;
Amar inima suspină,
Că mi -e pustie bolta.
Îți trimit mesaje -n șir,
Te sun fără răgaz;
Curg șiroaie, în delir
Lacrimi pe obraz...
Cum să mă rup de tine,
Când ești al meu tipar;
Ești impregnat în mine,
Tu, iubitul meu hoinar...
Other poems by the author
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis
Gandul meu esti tu
Prin zile nopti am tot trait,
Gandul tot la tine-l tin
Si iti cer un mic favor
Intr-un fapt decent de dor:
Cauta-ma in miez de noapte
Doar cand gandul ti-e strivit,
Cauta-ma in mii de fapte
Fiindca nu-i nepotrivit,
Pentru ca te-am cautat in gand
Si esti de nevazut,
Pentru ca am stat cantand
Tu te strecori tacut,
Si te-as cauta in nori
Dar esti raul din apus.
In binele tau sunt eu
Tu un nimic pierdut.
Fiindca tot ce-am construit
Tu tot ai nimicit
Dar te-astept prin gand, prin dor
Pentru mine esti viitor.
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis
Gandul meu esti tu
Prin zile nopti am tot trait,
Gandul tot la tine-l tin
Si iti cer un mic favor
Intr-un fapt decent de dor:
Cauta-ma in miez de noapte
Doar cand gandul ti-e strivit,
Cauta-ma in mii de fapte
Fiindca nu-i nepotrivit,
Pentru ca te-am cautat in gand
Si esti de nevazut,
Pentru ca am stat cantand
Tu te strecori tacut,
Si te-as cauta in nori
Dar esti raul din apus.
In binele tau sunt eu
Tu un nimic pierdut.
Fiindca tot ce-am construit
Tu tot ai nimicit
Dar te-astept prin gand, prin dor
Pentru mine esti viitor.
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis
Gandul meu esti tu
Prin zile nopti am tot trait,
Gandul tot la tine-l tin
Si iti cer un mic favor
Intr-un fapt decent de dor:
Cauta-ma in miez de noapte
Doar cand gandul ti-e strivit,
Cauta-ma in mii de fapte
Fiindca nu-i nepotrivit,
Pentru ca te-am cautat in gand
Si esti de nevazut,
Pentru ca am stat cantand
Tu te strecori tacut,
Si te-as cauta in nori
Dar esti raul din apus.
In binele tau sunt eu
Tu un nimic pierdut.
Fiindca tot ce-am construit
Tu tot ai nimicit
Dar te-astept prin gand, prin dor
Pentru mine esti viitor.
Omenire…
Singuratatea e pentru cine crede-n dor
Oameni, si avem sentimente toti
Inzestrati cu dar sau fara, golul este tot acolo.
Cu negare devenim mai pacatosi
Si fara, ne lasam pentru cei rai
Invinovatim pe cei dragi pentru plecare
Poate ne iese orgoliul-n cale
Dar fara nici un ignorant motiv:
Ii iubim pe cei iubiti
Fiindca singuri nu avem nimic de zis
Gandul meu esti tu
Prin zile nopti am tot trait,
Gandul tot la tine-l tin
Si iti cer un mic favor
Intr-un fapt decent de dor:
Cauta-ma in miez de noapte
Doar cand gandul ti-e strivit,
Cauta-ma in mii de fapte
Fiindca nu-i nepotrivit,
Pentru ca te-am cautat in gand
Si esti de nevazut,
Pentru ca am stat cantand
Tu te strecori tacut,
Si te-as cauta in nori
Dar esti raul din apus.
In binele tau sunt eu
Tu un nimic pierdut.
Fiindca tot ce-am construit
Tu tot ai nimicit
Dar te-astept prin gand, prin dor
Pentru mine esti viitor.