Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 13 decembrie 2024
Vizualizări: 247
Poezii din aceiaşi categorie
Din odaia mea sumbră
Mă trezesc dimineața
Cu fața la cearșaf,
Reflectăndu-mi viața,
Mă scutur de praf..
Mă -mbăiez în grabă,
Limpezindu-mi cerul
Și fața mea strâmbă,
Netezindu -mi părul.
Adulmec cafeaua,
Ce din ceașcă zâmbește;
Îndepărtez perdeaua,
Ce de beznă mă ferește.
Zarea mă inundă
Cu miresme și culori;
Privirea mea udă
Năframa de nori.
Căci mă simt o umbră,
Ce -n urma ta plânge
În odaia mea sumbră,
Unde plouă și ninge..
Îndemn de Crăciun!
În preajma Sărbătorii de Crăciun
Să arătăm mai multă bunătate,
Să mulțumim pentru ce-avem
Și-un pic să dăm și mai departe
E timpul dragostei și al iertării
Și al colindelor ce ne vestesc,
Că astăzi s-a născut Christos
Pruncul dorit, darul Ceresc
În Betleem s-a întâmplat minunea
Așa cum cei trei magi au prevestit,
Ei aur, smirnă și tămâie au adus
Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit
În peștera sărăcăcioasă s-a născut
Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,
L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle
După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat
Și cum în peșteră era destul de frig
Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,
Aici păstorii au fost trimiși de îngeri
Să se închine și oi ei au făcut cadou
El a venit pentru a noastră mântuire
Și drept răsplată, El moarte a primit,
A îndurat ocară, durere și batjocură
Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit
Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?
Am înțeles noi oare a Lui venire?
Și mai presus de ce El s-a jertfit?
Murind pe cruce pentru omenire
Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn
Să ne schimbăm, să facem fapte bune,
Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire
De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!
Tu ești dragostea
De vrei să fugi de mine,să mă alungi,
Îți voi rămâne-n amintiri așa de strâns
Căci dragostea ce ți-am trimis
Minciună nu-i ,îți jur....
E treaba ta ce vrei să crezi sau nu,
Eu prizonierul tău fiind,
Căci fără tine nu exist..!
Ohhh Vasilica vis frumos îmi ești,
Ori doar blestem și amăgire ,
Sper să nu fii așa...
Doar Dumnezeu e cel ce știe ce-a trimis,
Și-n calea mea ai apărut precum un vis...!
Dar ce-i un vis când dragostea există?
Și unde-i moartea când viața cântă?
Nu-i dragostea aici,acum ce-ți poartă chipul?
Nu tu ești cântul,frumosul,promisiunea,fericirea?
Pot exista eu fără toate acestea oare?
Nu tu ești dragostea care alungă durerea sau tristețea și tot ce moare?
(3 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Împlinire
Mi-e teamă s-ating fericirea,
Ascunsă -n aura orizontului.
Pășesc în bătaia vântului
Și îmi revin urmând gândirea.
Mă găsesc în fața unei porți,
Ezit să o trec cu emoții.
Senzația că depășesc munții
Ce au păduri cu brazi cărunți.
Sub neaua ce acoperă bradul
E viața naturii în verde,
Iar sufletul nimica nu pierde
Că dragostea o exprimă bardul.
Reiau sentimentul dorinței
De împlinire a unui vis,
Și nu consider idealul abis,
Căci mânuiesc sfera speranței.
Dorul ce arde
Când norii se-adună pe-al vieții hotar,
Și gândul aleargă spre-un vis depărtat,
E dorul ce arde, ca focul mocnit,
O flacără-n suflet ce nu s-a stins nicicând.
În șoapta tăcută a nopții târzii,
Se naște un cântec din amintiri vii,
E glasul iubirii ce-n urmă-l păstrez,
Un far luminos pe-al timpului crez.
Și chiar de mă poartă pe drumuri străine,
Dorul mă cheamă să vin iar la tine,
Cu pași nevăzuți, dar cu inima plină,
Spre clipa de-acasă, sub cerul de lumină.
Și totuși
Aproape și totuși departe
În suflet și totuși e noapte
Nu-i cale și totuși se zbate
Grea inima totuși mai bate
Speranțe și totuși deșarte
Curg lacrimi și totuși uscate
În brațe și totuși visate
Și totuși te simt zi și noapte
Perfectă și totuși povară
Iubire și totuși otravă
În flăcări și totuși zăpadă
Și totusi mă arde degrabă
Vorbește și totuși nu spune
Ascultă și totuși n-aude
Prezenta și totuși nici-unde
Și totuși o simt chiar de nu e
Deschisă și totuși nu-i poartă
Nu-s aripi și totuși te-nalță
Iubire și totuși mă-ngheață
Și totuși aștept fără șansă
Din odaia mea sumbră
Mă trezesc dimineața
Cu fața la cearșaf,
Reflectăndu-mi viața,
Mă scutur de praf..
Mă -mbăiez în grabă,
Limpezindu-mi cerul
Și fața mea strâmbă,
Netezindu -mi părul.
Adulmec cafeaua,
Ce din ceașcă zâmbește;
Îndepărtez perdeaua,
Ce de beznă mă ferește.
Zarea mă inundă
Cu miresme și culori;
Privirea mea udă
Năframa de nori.
Căci mă simt o umbră,
Ce -n urma ta plânge
În odaia mea sumbră,
Unde plouă și ninge..
Îndemn de Crăciun!
În preajma Sărbătorii de Crăciun
Să arătăm mai multă bunătate,
Să mulțumim pentru ce-avem
Și-un pic să dăm și mai departe
E timpul dragostei și al iertării
Și al colindelor ce ne vestesc,
Că astăzi s-a născut Christos
Pruncul dorit, darul Ceresc
În Betleem s-a întâmplat minunea
Așa cum cei trei magi au prevestit,
Ei aur, smirnă și tămâie au adus
Urmând lumina stelei ce i-a călăuzit
În peștera sărăcăcioasă s-a născut
Apoi Fecioara în scutece l-a înfășat,
L-ambrățișat și l-a culcat ușor în iesle
După ce mai întâi pe Prunc l-a alăptat
Și cum în peșteră era destul de frig
Cu abur l-a încălzit asinul și un bou,
Aici păstorii au fost trimiși de îngeri
Să se închine și oi ei au făcut cadou
El a venit pentru a noastră mântuire
Și drept răsplată, El moarte a primit,
A îndurat ocară, durere și batjocură
Ca ce e scris în Carte, să fie împlinit
Mă-ntreb acum pe mine și pe tine?
Am înțeles noi oare a Lui venire?
Și mai presus de ce El s-a jertfit?
Murind pe cruce pentru omenire
Acum în ajun de Crăciun vă-ndemn
Să ne schimbăm, să facem fapte bune,
Iar cu iubire, să dăruim în jur iubire
De vrem în Carte, să fie scris..al nostru Nume!
Tu ești dragostea
De vrei să fugi de mine,să mă alungi,
Îți voi rămâne-n amintiri așa de strâns
Căci dragostea ce ți-am trimis
Minciună nu-i ,îți jur....
E treaba ta ce vrei să crezi sau nu,
Eu prizonierul tău fiind,
Căci fără tine nu exist..!
Ohhh Vasilica vis frumos îmi ești,
Ori doar blestem și amăgire ,
Sper să nu fii așa...
Doar Dumnezeu e cel ce știe ce-a trimis,
Și-n calea mea ai apărut precum un vis...!
Dar ce-i un vis când dragostea există?
Și unde-i moartea când viața cântă?
Nu-i dragostea aici,acum ce-ți poartă chipul?
Nu tu ești cântul,frumosul,promisiunea,fericirea?
Pot exista eu fără toate acestea oare?
Nu tu ești dragostea care alungă durerea sau tristețea și tot ce moare?
(3 ian 2024 Vasilica dragostea mea)
Împlinire
Mi-e teamă s-ating fericirea,
Ascunsă -n aura orizontului.
Pășesc în bătaia vântului
Și îmi revin urmând gândirea.
Mă găsesc în fața unei porți,
Ezit să o trec cu emoții.
Senzația că depășesc munții
Ce au păduri cu brazi cărunți.
Sub neaua ce acoperă bradul
E viața naturii în verde,
Iar sufletul nimica nu pierde
Că dragostea o exprimă bardul.
Reiau sentimentul dorinței
De împlinire a unui vis,
Și nu consider idealul abis,
Căci mânuiesc sfera speranței.
Dorul ce arde
Când norii se-adună pe-al vieții hotar,
Și gândul aleargă spre-un vis depărtat,
E dorul ce arde, ca focul mocnit,
O flacără-n suflet ce nu s-a stins nicicând.
În șoapta tăcută a nopții târzii,
Se naște un cântec din amintiri vii,
E glasul iubirii ce-n urmă-l păstrez,
Un far luminos pe-al timpului crez.
Și chiar de mă poartă pe drumuri străine,
Dorul mă cheamă să vin iar la tine,
Cu pași nevăzuți, dar cu inima plină,
Spre clipa de-acasă, sub cerul de lumină.
Și totuși
Aproape și totuși departe
În suflet și totuși e noapte
Nu-i cale și totuși se zbate
Grea inima totuși mai bate
Speranțe și totuși deșarte
Curg lacrimi și totuși uscate
În brațe și totuși visate
Și totuși te simt zi și noapte
Perfectă și totuși povară
Iubire și totuși otravă
În flăcări și totuși zăpadă
Și totusi mă arde degrabă
Vorbește și totuși nu spune
Ascultă și totuși n-aude
Prezenta și totuși nici-unde
Și totuși o simt chiar de nu e
Deschisă și totuși nu-i poartă
Nu-s aripi și totuși te-nalță
Iubire și totuși mă-ngheață
Și totuși aștept fără șansă
Alte poezii ale autorului
MĂ DOARE
Mă doare geana ce cuprinde
Atăta gol și disperare
În negura ce se întinde
Din cei carpați ,până la mare.
Mă doare gustul amar de fiere
Al omeniei care piere
Și-și flutură aripa neagră
Pe vatra mea și - a cea dragă.
Mă doare, dar o spun în gând
Ca ca râul în vale spumegând
Ca un torent deslănțuit
Din mii de suflete pornit.
Mă doare faptul că nu știu
Să bat în porți când e pustiu
Și glasul slab cum să ajungă
Intligent în țara junglă.
Mă doare și ce dacă doare
Și ce dacă țara moare?
Și ce dacă floarea-i seacă?
Dragii noștri ,fug și pleacă
Ducând traiul vinețiu
Suflet gol și dor pustiu.
S-AU STINS SPERANȚE
Deschide fereastra și ușa și cerul ,
În casă e frig , e și gheață și plânge
Fccul în vatră .
S-au stins și speranțe și drepturi ,
Sărăcia-i stăpână pe cămări și pe beciuri ,
Lumina-i puțină și pâlpâie stins ,
Suspină gândul cu ochii afară ,
De-i zi cu soare sau crivățul zboară ,
Căldura-i afară în casă e gerul .
Plâng ochii pe geamuri ,
E multă tăcere , e boală , e frig și pâine nu este ,
E multă , mai multă tristețe și , ca-n poveste ,
Căldura chibritului nu ostroieste
Durerea din oase .
De vrei , nu vrei , privesti înapoi ,
Când om te credeai printre oameni
Și-ai vrea să-ți dai ziua de azi pe ziua de ieri,
Să nu mai stai cu mâna întinsă ,
Cu mâna întinsă și gură stăină să ceri .
T.A.D.
RĂTĂCIRE
Bună ziua măi străine
Ce drum lung am străbătut
Dar pe nimeni n-am întânlit ,
Am crezut că m-am pierdut ,
Că te văd sunt fericit ;
Nu știu unde vrei să ajungi
Pe ce cărare să apuci ,
Dar dacă întri în pădure
Frumuseța-i o să te fure ,
Rătăcește-te prin ea ,
Gânduri bune îți va da!...
ACEASTĂ MINUNE
Ce mic î-mi pare pământul ...
Din răsărit până in vest ,
Doar îl cutreeri cu gândul .
Din văzduh îi văd apa și munții ,
Păduri întinse si câmpii mănoase ,
Enorme orașe și sate .
Omul e stăpân peste toate ...
Cu mintea îl duce ... și poate ,
Vrea în univers să înoate ..
Pământul pore prea mic ,
Cu arme nimicitoare
Această minune va dispare ? .
ȘOAPTE!
ȘOAPT,A NOPȚII MĂ ÎNCONJOARĂ
CU ADIERI DE PRIMĂVARĂ ,
ȘOAPTA NOPȚII MĂ MÂNGÂIE
CU CHEMĂRI TRIMISE ȚIE .
NORII FUG , APARE LUNA ;
ȘI PE RAZA EI SFIOASĂ
ÎȚI TRIMIT O SĂRUTARE
C-O ZVÂGNIRE DE DURERE ,
CARE-N NOAPTEA CALMĂ PIERE
IUBESC
Iubesc adierea,foșnetul și floarea,
Iubesc gingășia,fiorul și zarea
Iubesc văzduhul albastru
Cu cerul senin,
Iubesc învierea,nemurirea...
Prin toate acestea
A-și vrea să rămân
Când ultimul pas îl leg de destin!...
MĂ DOARE
Mă doare geana ce cuprinde
Atăta gol și disperare
În negura ce se întinde
Din cei carpați ,până la mare.
Mă doare gustul amar de fiere
Al omeniei care piere
Și-și flutură aripa neagră
Pe vatra mea și - a cea dragă.
Mă doare, dar o spun în gând
Ca ca râul în vale spumegând
Ca un torent deslănțuit
Din mii de suflete pornit.
Mă doare faptul că nu știu
Să bat în porți când e pustiu
Și glasul slab cum să ajungă
Intligent în țara junglă.
Mă doare și ce dacă doare
Și ce dacă țara moare?
Și ce dacă floarea-i seacă?
Dragii noștri ,fug și pleacă
Ducând traiul vinețiu
Suflet gol și dor pustiu.
S-AU STINS SPERANȚE
Deschide fereastra și ușa și cerul ,
În casă e frig , e și gheață și plânge
Fccul în vatră .
S-au stins și speranțe și drepturi ,
Sărăcia-i stăpână pe cămări și pe beciuri ,
Lumina-i puțină și pâlpâie stins ,
Suspină gândul cu ochii afară ,
De-i zi cu soare sau crivățul zboară ,
Căldura-i afară în casă e gerul .
Plâng ochii pe geamuri ,
E multă tăcere , e boală , e frig și pâine nu este ,
E multă , mai multă tristețe și , ca-n poveste ,
Căldura chibritului nu ostroieste
Durerea din oase .
De vrei , nu vrei , privesti înapoi ,
Când om te credeai printre oameni
Și-ai vrea să-ți dai ziua de azi pe ziua de ieri,
Să nu mai stai cu mâna întinsă ,
Cu mâna întinsă și gură stăină să ceri .
T.A.D.
RĂTĂCIRE
Bună ziua măi străine
Ce drum lung am străbătut
Dar pe nimeni n-am întânlit ,
Am crezut că m-am pierdut ,
Că te văd sunt fericit ;
Nu știu unde vrei să ajungi
Pe ce cărare să apuci ,
Dar dacă întri în pădure
Frumuseța-i o să te fure ,
Rătăcește-te prin ea ,
Gânduri bune îți va da!...
ACEASTĂ MINUNE
Ce mic î-mi pare pământul ...
Din răsărit până in vest ,
Doar îl cutreeri cu gândul .
Din văzduh îi văd apa și munții ,
Păduri întinse si câmpii mănoase ,
Enorme orașe și sate .
Omul e stăpân peste toate ...
Cu mintea îl duce ... și poate ,
Vrea în univers să înoate ..
Pământul pore prea mic ,
Cu arme nimicitoare
Această minune va dispare ? .
ȘOAPTE!
ȘOAPT,A NOPȚII MĂ ÎNCONJOARĂ
CU ADIERI DE PRIMĂVARĂ ,
ȘOAPTA NOPȚII MĂ MÂNGÂIE
CU CHEMĂRI TRIMISE ȚIE .
NORII FUG , APARE LUNA ;
ȘI PE RAZA EI SFIOASĂ
ÎȚI TRIMIT O SĂRUTARE
C-O ZVÂGNIRE DE DURERE ,
CARE-N NOAPTEA CALMĂ PIERE
IUBESC
Iubesc adierea,foșnetul și floarea,
Iubesc gingășia,fiorul și zarea
Iubesc văzduhul albastru
Cu cerul senin,
Iubesc învierea,nemurirea...
Prin toate acestea
A-și vrea să rămân
Când ultimul pas îl leg de destin!...