Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: T.A.D.
Data postării: 15 ianuarie
Vizualizări: 123
Poezii din aceiaşi categorie
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
de-ar fi
de-ar fi aşa să nu m-amăgeşti,
Acum aveam o iubire ca în poveşti
Uneori reuşeşti să mă calmezi,
Alteori doar să răneşti.
Ştiu mă deteşti,
Nici eu nu mă cred
Mi-am terminat paharul de vin
Avum nu mai reuşeşti să mai aprinzi focul ce s-a stins...
"Ja, einmal ich träumte" în norvegiană
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Ja, en gang drømte
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Jeg har aldri følt meg så heldig som aldri før i mitt liv,
fordi du smiler tilbake for første gang.
Jeg tror ikke på drømmer, uansett hvor hardt jeg prøver
Men jeg håper en dag jeg bare ser deg
ved den lilla soloppgangen, når vi møtes igjen,
samme vei vil bli tatt.
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Jeg har aldri følt meg så heldig som aldri før i mitt liv,
fordi du smiler tilbake for første gang.
Jeg tror ikke på drømmer, uansett hvor hardt jeg prøver
Men jeg håper en dag jeg bare ser deg
ved den lilla soloppgangen, når vi møtes igjen,
samme vei vil bli tatt.
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Jeg har aldri følt meg så heldig som aldri før i mitt liv,
fordi du smiler tilbake for første gang.
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Drømmen går mot slutten,solen sank i havet
og da jeg våknet fant jeg deg ikke lenger.
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Adevărul credinței
Nu vreau un Dumnezeu înghesuit în doctrine,
Nici credință ce sufletul în lanțuri își ține.
Nu vreau sfinți de carton ce aruncă osânde,
Dar trăiesc fără milă, cu inimi flămânde.
Nu vreau o religie ce desparte și frânge,
Ce pune hotare și suflarea o stinge.
Vreau un Dumnezeu ce iubește, ce iartă,
Ce nu judecă omul după haina purtată.
Mă numiți păcătoasă, fiindcă nu urăsc,
Fiindcă văd în oricine chip dumnezeiesc?
Dacă iadul înseamnă să iubesc pe oricine,
Atunci focul acela e mai sfânt decât tine.
Voi, ce scuipați venin în numele Lui,
Ce faceți din rai doar un club pentru voi,
Dumnezeu nu e zid, nu e lege pustie,
El e prieten, e viață, e blândețe, e glie.
Nu trăiesc să respect un tipar prefăcut,
Nici să cânt despre har, dar să fiu un mormânt.
Eu trăiesc să iubesc, să ridic, să alin,
Nu să împart lumea în „rău” și „divin”.
Credeți ce vreți, osândiți-mă iar,
Dar știu că în cer nu-i un tron de amar.
Dumnezeu nu e religie, nici frică, nici chin,
El e prietenul meu. Și-mi e de-ajuns. Amin.
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Eram...!
Calc pe-alee în Copou, de care
multe amintiri mă leagă,
Încă de când eram student
și-am întâlnit o fată dragă.
S-a întâmplat tare demult
pe anotimp de toamnă,
Când toți eram tovarăși și
interzis cuvântul doamnă.
Eram și eu și ea atât de tineri
și fără a simți grija cotidiană,
Și nici s-avem habar, că mintea
omului este vicleană.
Îmi amintesc cu câte mreje
am fost încins de Cupidon,
Că toată ziua la ea visam,
iar noaptea n-aveam somn.
N-a fost ușor s-o cuceresc
și să-mi accepte prietenia,
Așa c-a trebuit neortodox,
să-mi folosesc și viclenia.
Dar fapta mea n-a fost ceva
de care să mă rușinez,
Și doar mici tertipuri,
s-ajung la ea și să flirtez.
Erau pe-atunci alte principii,
în perioada greu apusă,
Pe care mulți români n-o înțeleg,
decât dacă e spusă.
Aici pe-alei mi-am cunoscut aleasa
și o pereche am format,
Și simt că-n astă viața scurtă,
sunt omul și soțul...binecuvântat!
de-ar fi
de-ar fi aşa să nu m-amăgeşti,
Acum aveam o iubire ca în poveşti
Uneori reuşeşti să mă calmezi,
Alteori doar să răneşti.
Ştiu mă deteşti,
Nici eu nu mă cred
Mi-am terminat paharul de vin
Avum nu mai reuşeşti să mai aprinzi focul ce s-a stins...
"Ja, einmal ich träumte" în norvegiană
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Ja, en gang drømte
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Jeg har aldri følt meg så heldig som aldri før i mitt liv,
fordi du smiler tilbake for første gang.
Jeg tror ikke på drømmer, uansett hvor hardt jeg prøver
Men jeg håper en dag jeg bare ser deg
ved den lilla soloppgangen, når vi møtes igjen,
samme vei vil bli tatt.
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Jeg har aldri følt meg så heldig som aldri før i mitt liv,
fordi du smiler tilbake for første gang.
Jeg tror ikke på drømmer, uansett hvor hardt jeg prøver
Men jeg håper en dag jeg bare ser deg
ved den lilla soloppgangen, når vi møtes igjen,
samme vei vil bli tatt.
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Jeg har aldri følt meg så heldig som aldri før i mitt liv,
fordi du smiler tilbake for første gang.
Ja, en gang drømte jeg om en solstråle,
der vi møttes, et sted i verdensrommet.
Drømmen går mot slutten,solen sank i havet
og da jeg våknet fant jeg deg ikke lenger.
Dorul dintre noi
Și gara e pustie
Și trenul n o sa vie
Și n ai sa vii nici tu
Căci ți ai găsit pe altu
Ești curcubeu după furtuna
Ești cer înstelat cu luna
Ești liniștea ce o aștept
Te port cu drag în piept
Zile multe au trecut
De când noi doi ne am pierdut
A trecut aproape un an
De când în brațe nu te am..
Adevărul credinței
Nu vreau un Dumnezeu înghesuit în doctrine,
Nici credință ce sufletul în lanțuri își ține.
Nu vreau sfinți de carton ce aruncă osânde,
Dar trăiesc fără milă, cu inimi flămânde.
Nu vreau o religie ce desparte și frânge,
Ce pune hotare și suflarea o stinge.
Vreau un Dumnezeu ce iubește, ce iartă,
Ce nu judecă omul după haina purtată.
Mă numiți păcătoasă, fiindcă nu urăsc,
Fiindcă văd în oricine chip dumnezeiesc?
Dacă iadul înseamnă să iubesc pe oricine,
Atunci focul acela e mai sfânt decât tine.
Voi, ce scuipați venin în numele Lui,
Ce faceți din rai doar un club pentru voi,
Dumnezeu nu e zid, nu e lege pustie,
El e prieten, e viață, e blândețe, e glie.
Nu trăiesc să respect un tipar prefăcut,
Nici să cânt despre har, dar să fiu un mormânt.
Eu trăiesc să iubesc, să ridic, să alin,
Nu să împart lumea în „rău” și „divin”.
Credeți ce vreți, osândiți-mă iar,
Dar știu că în cer nu-i un tron de amar.
Dumnezeu nu e religie, nici frică, nici chin,
El e prietenul meu. Și-mi e de-ajuns. Amin.
Altul
Dar trecînd ades şi azi, ca şi odinioară,
Văzu eu sau poate nu, fiind mai amară.
Privesc lung şi fară lacrimi, răsăritul, zarea,
Nu amîn, dar toata ziua, ocolesc schimbarea.
Nefiind acel străin în tăcerea iernii,
Mă ascund printre frunziş, alb ca prin troiene.
Fiind conştient că tu, singura suflare,
Preferi ades a zilei, lacrimi mai amare.
Alte poezii ale autorului
TRISTEȚE
Sunt un fir târziu de floare
Bucuroasă de culoare
Albă, galbenă și creață
Zilei de toamnă îi dau viață...
Toate florile-n grădină
Au pierit stinse de brumă,
Și-i așa multă tristețe
Când pământul stă să înghețe.
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
ATÂT TE-AM AȘTEPTAT
La ceas târziu ,când
Focul în vatră geme ,
Și dorul meu din suflet
Plecat e să te cheme,
Trimit în depărtare inima-mi solie
Pe vânt ,pe nor ,pe raza cea zblobie.
La capăt de lume , cu doru-mi drept toiag
Spre soare răsare ,eu vin copilul meu drag
Dorul de tine-i mai greu ca depărtarea
Nu-mi pasă că-în cale
Îmi stă munții și marea.
Mi-e teamă că am să plec la drum
Spre moarte și cum nu sper să-mi fii la căpătâi,
De vii citește-mi gândurile mai întâi
Pe care le aștern cu dor, într-un caiet curat
Copile drag , ce mult te-am așteptat.
CODRUL PLÂNGE
S-au vorbit toamna și vântul
Să cutreere pământul
Să se asundă în pădure
Și tot farmecul să-i fure.
Sus în vârf de rămurele
Cântă în coruri păsărele,
Simfonie de culori
Te vrăjește până-n zori.
Dar un zvon de brumă rece
Fac ca frunzele,florile să plece,
Cântăreții triști se adună
Au plecat, ne fac din mână!...
Codrul plânge după ele
Noaptea-i neagră fără stele
Doar pustiul se așterne
Norii grei zăpadă cerne.
OMUL CE-I?
U n gând îmi muncește mintea fragilă,
Îmi pune întebări, n-am un răspuns ,
Îmi dă răgaz o vreme ,
Apoi din nou întrebarea
Mai mult un ultimatum răstit :
Spune-mi de știi : ce-i omul ?
OM SAU FIARĂ ?
E ,o întrebare la care toți ,
Toți vrem un RĂSPUNS!...
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Nici mie nu-um place ce se întâmplă azi în cluburi. Am apucat și eu perioada când se
mergea în discoteci , la baluri ,unde tineretul se distra , de obicei sâmbăta seara .Astea a ră-
mas doar amintiri.Tehnologia a făcut salturi uriașe , parcă iadul și-a deschis porțile și toate re-
lele au zburat în lume.Poate că pământul nu era pregătit să suporte atâta omenire ?...
Se fac războaie ,se pierd vieți,se moare de foame pe glob,dar numărul locuitorilor explo-
dează .Poate de aceia mai apare câte un COVIT -19.Oare cum va arăta lumea peste o 100 de
ani ?...Dar peste o 1000?...
-Eu sunt mulțumită cu epoca în care am trăit, spune mama.Evenimentele importante petre-
cute în lume nu mi-a afectat viața.Am prins o perioadă de liniște și pace, țara s-a dezvoltat,iar con-
dițile de viață s-au îmbnătățit mult pentru oamenii amărâți .Dezvoltarea indrustiei a făcut ca țăranul
să devină muncitor la oraș.S-au ridicat cartiere de locuințe ca ciupercile,iar ,școlile cu internat gra-
tuit au pregătit cadrele necesare pentru indrustia ce înflorea.Salariații nu mai locuiau în case cu
chirii insalubre; aveau apartamente noi,cu bucătării,băi și apă caldă cum nu mai văzuse niciodată.
Găseai înțelegere și rezolvarea tuturor problemelor ce se iviau. Dreptatea era literă de lege.
-Sună bine,dar nu era greu?...
-A fost o perioadă grea de refacere a țării,care rămăsese cu răni adânci după război.Se muncea
cu entuziasm și dăruire ,mai ales tineretul pleca pe șantiere făcând muncă voluntară a fi muncitor aclo
era o mândrie .Muncind pe șantiere au învățat o meserie ,o calificare care i-a folosit apoi în viață.
Se uitase de cuvinte ca:slugă, argat, sclav, rob, cerșetor, excroc , hoț și altele.Cum atunci s a putut și
acum ,românii noștri, mai ales tineretul ,sunt sclavi în țări străine.....Au rămas satele goale,copii au rămas
ai nimănui iar toate relele ,sunt luate de bune
-Ce vrei să spui ,mama?
-Sunt multe de spus,dar n-ai cui!...Tinerii de azi nu au nici un viitor.Le plâng de milă....se pierd mulți
pe drum...Sunt atâtea tentații nesănătoase,locuri de muncă prost plătite,condiții de muncă neadecvate
Pleacă și ei peste hotare,fac cele mai grele munci și capătă vicii noi,dintre care cea mai distrugătoare este
consumul de droguri ,pentru care nu este tratament.Fetele tinere trăiesc cea mai întunecată perioadă din
viața lor: pornografia și prostituția aduc venituri imense celor ce patronează astfel de afaceri.
TRISTEȚE
Sunt un fir târziu de floare
Bucuroasă de culoare
Albă, galbenă și creață
Zilei de toamnă îi dau viață...
Toate florile-n grădină
Au pierit stinse de brumă,
Și-i așa multă tristețe
Când pământul stă să înghețe.
T0amnă târzie
S-a tras o cortină groasă,
Peste culme peate casă
Fumul suie tremurat
Zilele s-au micșorat.
Dimineața-i fără soare
Floarea din grădină moare
Norii cern o apă deasă
Ce-i pe afară cui îi pasă?
Cerru-în zare-i plumburiu
Doar un vânt bate zglobiu,
Însă toamna e bogată
În ruginiu îmbrăcată.
ATÂT TE-AM AȘTEPTAT
La ceas târziu ,când
Focul în vatră geme ,
Și dorul meu din suflet
Plecat e să te cheme,
Trimit în depărtare inima-mi solie
Pe vânt ,pe nor ,pe raza cea zblobie.
La capăt de lume , cu doru-mi drept toiag
Spre soare răsare ,eu vin copilul meu drag
Dorul de tine-i mai greu ca depărtarea
Nu-mi pasă că-în cale
Îmi stă munții și marea.
Mi-e teamă că am să plec la drum
Spre moarte și cum nu sper să-mi fii la căpătâi,
De vii citește-mi gândurile mai întâi
Pe care le aștern cu dor, într-un caiet curat
Copile drag , ce mult te-am așteptat.
CODRUL PLÂNGE
S-au vorbit toamna și vântul
Să cutreere pământul
Să se asundă în pădure
Și tot farmecul să-i fure.
Sus în vârf de rămurele
Cântă în coruri păsărele,
Simfonie de culori
Te vrăjește până-n zori.
Dar un zvon de brumă rece
Fac ca frunzele,florile să plece,
Cântăreții triști se adună
Au plecat, ne fac din mână!...
Codrul plânge după ele
Noaptea-i neagră fără stele
Doar pustiul se așterne
Norii grei zăpadă cerne.
OMUL CE-I?
U n gând îmi muncește mintea fragilă,
Îmi pune întebări, n-am un răspuns ,
Îmi dă răgaz o vreme ,
Apoi din nou întrebarea
Mai mult un ultimatum răstit :
Spune-mi de știi : ce-i omul ?
OM SAU FIARĂ ?
E ,o întrebare la care toți ,
Toți vrem un RĂSPUNS!...
DIALOG CU FIUL MEU - continuare-
-Nici mie nu-um place ce se întâmplă azi în cluburi. Am apucat și eu perioada când se
mergea în discoteci , la baluri ,unde tineretul se distra , de obicei sâmbăta seara .Astea a ră-
mas doar amintiri.Tehnologia a făcut salturi uriașe , parcă iadul și-a deschis porțile și toate re-
lele au zburat în lume.Poate că pământul nu era pregătit să suporte atâta omenire ?...
Se fac războaie ,se pierd vieți,se moare de foame pe glob,dar numărul locuitorilor explo-
dează .Poate de aceia mai apare câte un COVIT -19.Oare cum va arăta lumea peste o 100 de
ani ?...Dar peste o 1000?...
-Eu sunt mulțumită cu epoca în care am trăit, spune mama.Evenimentele importante petre-
cute în lume nu mi-a afectat viața.Am prins o perioadă de liniște și pace, țara s-a dezvoltat,iar con-
dițile de viață s-au îmbnătățit mult pentru oamenii amărâți .Dezvoltarea indrustiei a făcut ca țăranul
să devină muncitor la oraș.S-au ridicat cartiere de locuințe ca ciupercile,iar ,școlile cu internat gra-
tuit au pregătit cadrele necesare pentru indrustia ce înflorea.Salariații nu mai locuiau în case cu
chirii insalubre; aveau apartamente noi,cu bucătării,băi și apă caldă cum nu mai văzuse niciodată.
Găseai înțelegere și rezolvarea tuturor problemelor ce se iviau. Dreptatea era literă de lege.
-Sună bine,dar nu era greu?...
-A fost o perioadă grea de refacere a țării,care rămăsese cu răni adânci după război.Se muncea
cu entuziasm și dăruire ,mai ales tineretul pleca pe șantiere făcând muncă voluntară a fi muncitor aclo
era o mândrie .Muncind pe șantiere au învățat o meserie ,o calificare care i-a folosit apoi în viață.
Se uitase de cuvinte ca:slugă, argat, sclav, rob, cerșetor, excroc , hoț și altele.Cum atunci s a putut și
acum ,românii noștri, mai ales tineretul ,sunt sclavi în țări străine.....Au rămas satele goale,copii au rămas
ai nimănui iar toate relele ,sunt luate de bune
-Ce vrei să spui ,mama?
-Sunt multe de spus,dar n-ai cui!...Tinerii de azi nu au nici un viitor.Le plâng de milă....se pierd mulți
pe drum...Sunt atâtea tentații nesănătoase,locuri de muncă prost plătite,condiții de muncă neadecvate
Pleacă și ei peste hotare,fac cele mai grele munci și capătă vicii noi,dintre care cea mai distrugătoare este
consumul de droguri ,pentru care nu este tratament.Fetele tinere trăiesc cea mai întunecată perioadă din
viața lor: pornografia și prostituția aduc venituri imense celor ce patronează astfel de afaceri.