1  

RELIGVE

Nici o pată de lumină 

Nu lucește în noaptea mea

Orce pas își pierde urma...

Obosiți ne destrămăm

Peste viacuri ce rămâne?

Doar religve...

Că am fost ,dar nunmai suntem...    


Categoria: Poezii de dragoste

Toate poeziile autorului: T.A.D. poezii.online RELIGVE

Data postării: 2 decembrie 2024

Timp de citire: ~1 min.

Vizualizări: 1155

Loghează-te si comentează!

Alte poezii ale autorului

Curioasă vacanță !

Îmi plăcea un loc mai retras,cu răcoare pe malul Dunării.

Îmi scăldam ochii pe imagini mișcătoare: vase în mers,

apa grăbită, crengi in balans, frunze în foșnet, uneori

chemările  păsărilor nocturne. Mai aveam și două undițe 

care îmi dădeau impresia, că-s acolo cu treabă și nu 

-tai frunze la câni-.Eram în concediu și am socotit că-l pot 

petrece așa.Nu nare cheltuială, aproape de casă. Aveam un 

cort mic, pentru ploaie, muzică, un aparat foto, și pe Atos

prietenul și paznicul meu.

      Dacă se mai rătăcea vreun cunoscut, mă bucuram, jucam 

șah, făcea o cafea, purtam o discuție, teme sunt destule...

     În rest, citem și am îndrăznit să creionez niște sentimente

îmbăcându-le în versuri....Vara poți să-ți permiți așa o aventură,

nu am fost în pierdere :una că nu m-am plictisit, am avut liniște,

vreme bună și chiar am mâncat pește......

  •                                                                                           

    Mai mult...

    DIALOG CU FIUL MEU

              -  prima parte-

          Ceia ce părea la început doar un zvon s-a dovedit a fi

    un  adevăr de temut: virusul COVIT -19, spune mama.Am

    fost  atenționați, sfătuiți ,apoi obligați să ne izolăm să stăm în

    case.Calendarul din perete arăta că a venit luna martie ,apoi

    aprilie,deci a venit primăvara.

         -Așa e mamă, îmi amintesc,răspune fiul.Cum ai făcut față?

         -Fiind  o  fire activă,  șitii că am o căsuță  de vară cu grădină

    mare pe malul Siretului ,am simțit nevoia să găsesc soluții și să merg

    acolo.Voi copii mei nu voiați să mă știți aclo  izolată , doar cu bătrâne-

    țea și metehnile ei A fost greu să vă conving să mă duceți  acolo.Dar

    odată ajunsă ,aveam mereu ce face Zi-lumină eram pe afară ,intrând

    în casă doar pentru odihnă.Acea mică gospodărie semâna mult  cu cea

    în care am copilărit :fără apă curentă,fără lumină electrică ,fără televizor,

    fără frigider.Acum mă duce gândul  la modul de viață al părinților mei

    Fără toate acestea nu i-am văzut supărați  pe soarta lor și eram cu toți

    fericițiAici eu mă ocupam  doar de grădina de legume și de florile care îmi

    bucurau privirea.

          -Dar ai pătrat legătura  cu noi?

          -Bine înțeles ! voi îmi făceați cumpărăturile!...știi și tu că am copii

    buni ,nu mă pot plânge dar singurătatea  se simțea !...Voi aveați serviciile

    și viața voastră.Așa că ,trăirile ,gândurile și amintirile ,le duceam singură

    Ăm început  să notez totul pe un caiet,fără retușuri ,neavând intenția să le

    public vreodară.

            -Și cum ai ajuns să le publici ?întreabă curios fiul...

            -L-am cunoscut pe ziaristul Mircea Ionescu ,căruia i-am mărturisit

    cu ce mă ocup în timpul liber.Mă pomenesc peste câteva zille cu un telefon.

            - Am  citit tot ce si scris  și vreau să te întreb ,dacă îmi dai voie să

    le public.Bineînțeles ,am selectat  ce mi s-a părut mai bun și îmi ajunge pentru 

    o carte Când ne întânlim cu prieteni comuni, avem acum  un nou subiect de

    discuții:-Ce ai mai scris? Ce teme te inspiră?,Pe când o nouă lansare?După  un

    an a fost lansarea  cărții - Fata  bibelou- proză scurtă

             -Datorită  prieteniei  cu regretatului  publicist și omului de mare  va

    loare,am avut  bucuria să public cele două cărți.

             -Și acum ,la pensie? Cum îți  petreci timpul? întreabă fiul

             -Acum, la pensie și în mijlocul naturii,pe malul Siretului,unde peisajul

    este minunat ,sufletul meu se încarcă de seneibilitate.Nu pierd nimic din ceiace îmi tre-

    ce prin minte, și notez totul pe un caiet.Asfel ,am adunat manuscrise pentru încă o carte

    de poezii și una de proză.Eu însă încerc să te provoc la discuții mai lungi ,și să înțeleg cu

    ce îți încarci gândurile și planuri ai.Te văd adesea posomorât și mă simt datoare să-ți

    arăt că viața poate fi frumoasă dacă te bucuri de lucrurile mărunte,dacă râzi sau măcari

    zămbești în fața necazurilor și încerci din nou acolo unde ai greșit.Uneori parcă vrei să-mi

    arăți că ești distant și că ai un viitor încert,De ce oare ,te temi de vremea când și tu vei fi

    pensionar?Să știi ,că și atunci poți să te ocupi cu ceva util.Voi sunteți prea absorbiți de tele-

    vizor ,internet, telefoane. Caută alte preocupării: excursii,pescuit,grădinărit sau o mică afa-

    cere unde să ai contact cu lumea,să nu rămâii  doar cu gândurile tale. Știu că ai câțiva

    prieteni din liceu ,mai țineți legătura?

            -Da , mamă,mă bazez pe prietenia unora.Cei care au familii sunt mai ocupați și ne

    întânlim mai rar.Dar mai sunt și niște burlci ca mine ,cu care îmi face plăcere să mă întănesc.

            -A m înțeles că sunteți o generație care mai aveți câțiva ani până la pensie V-ați

    gândit ce veți face? sau nu v-ați făcut încă nici un plan?

            -Mamă , dar pe tine nu te-am auzit niciodată că te plictișești ...cum reușești?

    De câți ani ești pensionară? întreabă fiul

                               va urma                                                                                                                -

                                     

                                                                                                                      i pănă la pensie V-ați

    găndit ceveți face? 

                                                           

    Mai mult...

    BUN RĂMAS

    Draga mea fiică și dragul meu fiu

    Scumpă nepoată cu dragul tău

    Și celor ce de mai știu,

    Că a vieții văpaie se stinge

    Lumea  întreagă cu voi împreună

    La ultimul ceas rămâne în urmă

    Dar plecarea mea e împăcată

    Poteca ce-o las de voi e umblată,

    Și fața-mi cu lacrima voastră spălată.

    Un semn tot voi trimite din alba cetate

    Din cerul înalt când vântul va bate.

    Și rugămintea  mea de pe urmă:

    Nu mă jeliți la ultimul ceas;

    Eu  doar vă spun: BUN RĂMAS     

     

    Mai mult...

    ÎNGERI ȘI DEMONI

    Nu pot crede ,privindu-i mai bine 

    Atent ,iscoditor așa cum se cuvine.

    Ce bine semănăm oamenii , unii cu alții

    Aceiași ochi, aceiași frunte înaltă 

    Acelaș sânge,acelaș mers bipet

    Și nu pot înțelege ,cum sufletul,simțirea

    Pe oameni îi împarte

    În îngeri și în demoni

    Pot jura că am întânlit 

    Asemenea oameni...

    Mai mult...

    O familie mare! partea a patra.

    Am plecat în grup mare la pescuit, pe brațul Dunării, zis Dunărea Veche

    Ne-am instalat corturile, cu tot ce trebuie, am luat masa de seară, la foc 

    de tabără, muzică în surdină, povești pescărești și nu numai. Fetițele 

    Costina și Claudia au ales să doarmă în mașină. Aproape de miezul 

    nopții, a început o furtună din senin, Ne temeam că vor fi smulse corturile

    și duse de vânt...a început apoi o ploaie torențială în plină noapte...

         Îngijorați și nu prea am ocupat locurile de culcare în corturi

    Deodată am simțit că sub noi pământul clocotește...ondulațiile erau așa mari

    încât trupurile noastre se rostogoleau. Mașina în care dormeau fetele, făceau salturi 

    când pe roțile din stânga, când pe roțile din dreapta...Un vuiet puternic și prelung se 

    înstalase peste malul lacului. Apoi s-a făcut liniște...Am ieșit din corturi, am aprins 

    lanterne, am comentat și am rămas pe gânduri. Am avut ocazia, să vedem natura 

    deslănțuită. În zori totul era la locul lor, soarele se ridică parcă din lac, ne-am 

    băut cafeaua, amatorii de pescuit își iau undițile,lopețile și-și treg bărcile lângă 

    stufăriș. Încă o zi petrecută în natură...La bac, lumea întânlită părea supărată,

    era efectul cutremului din noaptea trecută, de care uitasem, dar făcuse dărămături 

    în oraș.Abia când au  intrat in casă, au văzut mobila răsturnată .

         Daniel își mobilizează famlia să facă ordine în casă și găsește în textura fotoliilor

    un microfon înșurubat... mare surpriză ...

         -Mamă, Liliana, veniți în sufragerie să vă arăt ce-am găsit...

    Mi se pare că visez, spune  Petrina.Toți din casă au rămas nedumeriți, la serviciu 

    totul părea în ordine. Acum, nu era cazul să sufle nici-o vorbă nimănui, 

    despre cele descoperite la el acasă.

          Mergând înr-o vizită, îl găsim pe Daniel în concediu medical, se plângea de 

    o stare de oboseală, de apatie.

        -Nu-mi vine să fac nimic, parcă nu sunt eu...sunt irascibil fără motiv, aștept să 

    treacă sărbătorile de iarnă și o să mă internez în spital să fac un control serios.

         Bucuria sărbătorilor este umbrită de starea de sănătate a lui Daniel. Ba ar fi o 

    răceală puternică,la plămâni, ar fi o complicație greu de explicat. Se recomandă 

    o internare la specialist la Bucuteși 

                                                       va urma                                                     

    Mai mult...

    PACE

    S-a înserat,vântul mai bate,

    Se aude un glas de clopot

    Ce vine de departe...

    Focul în căsuța mică arde

    Fumul se destramă în vănt

    Cade pacea pe pământ...

    Mai mult...

    Poezii din aceiaşi categorie

    IMPOSIBILA IUBIRE

    TE IUBESC ATAT DE MULT,

               IUBIREA MEA IMPOSIBILA 

    SI LACRIMILE-MI CAD IN VANT 

                       SI UNEI PIETRE I SE FACE MILA 

    PASII MEI GREI MERG PE PAMANT 

    SUFERINTA GREA DEVINE CULT.

     

     

    ACUM PE DRUM SUNT SINGUR IAR 

    CU INTUNERICUL DIN NOU TOVARAS 

    SA TE SARUT AS VREA MACAR 

    SI APOI SA FUG CA UN BANDIT IN NOAPTE,

     

     

    DAR NU TE POT AVEA CI DOAR,

    IN VISUL MEU CEL NEGRU DEVENIT  COSMAR 

    TE VAD ZAMBIND SI ALERGAND SPRE MINE 

    DAR MA TREZESC SI VAD CA TOTU-I IN ZADAR 

     

    IUBITA MEA,FRUMOASA MEA ,

                INGERUL MEU CEL DULCE,

    MAI MULT DE ATAT SUFLETUL MEU 

                            NU POATE DUCE 

    ESTI TOT CE AM MAI SCUMP PE ACEST PAMANT ,

    DOAR TU NU POTI A MA VEDEA PLANGAND.

     

     

    NU VREAU SA-TI SPUN DE A MEA IUBIRE 

    A ALTUIA ESTI  TU ACUM,ZEITO 

    DAR TE IUBESC IN SUFLET CA O FLOARE 

    SI LACRIMA,SI LIPSA,NEPUTINTA DOARE.

    AH,DUMNEZEULE,CAT TE IUBESC FETITO.

     

    HOTEL TRAIAN ,BRAILA-10.01.2023

                                                                                      AUTOR:CRISTIAN CIOBOTARU 

    Mai mult...

    Nu te iubesc cu vorbe, ci cu flăcări

    Nu te iubesc cu vorbe, ci cu flăcări,

    cu nopți în care pieptul mi-e cuptor,

    te scriu în mine-n alfabet de patimi,

    cu sângele topit în fiecare dor.

     

    Te vreau în toate sensurile lumii,

    în aer, în tăceri, în ce nu spui,

    ești focul ce nu mistuie, dar arde,

    și mă topește-n timp, și nu se-ncheie, nu-i.

     

    Nu-mi ești femeie, îmi ești poezie,

    răspunsul unui vers nespus, dar viu,

    și dacă-ntr-o zi taci sau dispari în umbră,

    rămân cu tine-n mine… și nu mai știu.

    Mai mult...

    Destul, tare, îndeajuns și neîncetat

    Te-am iubit destul cât să-ți las ție o bucată din inima mea.

    Te-am iubit destul cât să-ți las ochii tăi, fii ai mării, să-mi vadă fiece defect.

    Te-am iubit destul cât să-ți las mâinile de titan să-mi atingă talia și corpul imperfect.

    Te-am iubit destul cât să-mi las fiecare om ce-mi era drag să nu te ajungă pe al vieții mele, piedestal.

     

    Te-am iubit tare cu straturi de păcate putrezite pe-al meu suflet.

    Te-am iubit tare când trupul îmi era fierbinte și sufletul gheață.

    Te-am iubit tare când în a mea minte erau nelipsitele războaie.

    Te-am iubit îndeajuns încât să-ți dedic ție fiecare vers din ale mele poezii. 

     

    Te-am iubit destul, tare, îndeajuns și neîncetat...

    Mai mult...

    Doi ochi de ciocolată

    Cu o privire de mă atingi mă topesc în dor

    Îmbrățișată cu plăcere-n a lor dulceață,

    Și-ncerc să mă opun, da n-aș putea să nu-i ador

    Ochii tăi a mea prăjitură preferată

     

    Ochi căprui ce-au gustu’ atât de dulce

    Ce ascund în ei, dorințe neîmplinite,

    O viață și puțin mai mult doar zahăr ți-aș aduce

    Și tot n-ar fi de ajuns nici dulciuri infinite

     

    Că nici mierea nu-ndulcește ceaiul negru

    Cum mă îndulcesc ai tăi ochi de ciocolată

    Mi-ai pus în suflet zahăr vanilat integru

    Cu un iz de cafea caramelizată

     

    Ești frumos si dulce, al meu gust preferat

    Respir cu tine aer de bezea catifelată,

    Ai ochi de zahăr și zâmbet glazurat

    Ca un mousse din ciocolată vinovată,

     

    N-aș gusta din ochii tăi, dar mi-ai pus pe masă

    Ca un miez de gem pe buzele mele coapte

    În cuptorul încins de vanilie caldă

    Ești pofta mea învelit în cremă de noapte.

    Mai mult...

    Mi-e frică să te uit

    Mi-e frică să te uit, nu dintr-o dată,

    Ci încet, ca sângele dintr-o rană,

    Să-ți șterg privirea, caldă, vinovată,

    Din mine… fără zgomot, fără teamă.

     

    „Te-am iubit”... ce rece sună-acum,

    Ca un cuvânt rostit de altă gură,

    Când tu erai și foc, și adăpost, și drum,

    Iar eu doar rătăcire fără urmă.

     

    Mi-e frică să nu-ți pierd exact zâmbirea,

    Nu chipul  ci felul cum mă dureai,

    Căci dacă uit durerea și iubirea,

    Înseamnă că nici tu… nu mai erai.

    Mai mult...

    Susține Poezii Online

    Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

    Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍