Poemul iubirii
Poemul iubirii
Ți-l dedic doar ție, dragul meu
Cu patos, cu obsesie
Al meu vei fi mereu
Te am în posesie!
Amor nespus și nefiresc
Te simt cum mi te scurgi prin vene
Un joc cu foc copilăresc,
Iubire care lasă semne...
Ești însemnat să fii al meu
cu jar aprins,
și asa o să fii mereu,
De focul iubirii cuprins!
Nu vreau fărâme de iubire
și nici rămășițe,
Vreau să ne iubim în neștire
și focul să se atâțe.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Ilie Adelina
Data postării: 13 februarie
Vizualizări: 120
Poezii din aceiaşi categorie
Sărut
Iubita mea,
Vreau să-ți sărut privirea
Sprâncenele și gândurile toate,
Pe cele bune să ți le pot fura...
Vreau să-ți pătrund în calda-ți ființă îngerească,
Să te cunosc și recunosc cum eu aș vrea...
Să știu ce vorbe îți pot spune
Să nu greșesc rostind cuvinte rătăcite,
Să îți arăt cât te iubesc
Și să te pot avea...!
Iubita mea,mă rog să nu te lași furată
De-altcineva ce poate face asta,
Căci nimeni pe pămant nu-ți poate ține locul
Și nici să aibă frumusețea ta!
Iubito,nu alunga de la frumoasele-ți picioare
Pe cel ce vrea să ți le spele cu lacrimile curse din iubirea sa,
Pe cerșetorul și posesorul inimii rănite,
Să le sărute iubindu-te prostește
Exact așa cum el ar vrea!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Ea, doar ea
O văd,e aici !
E aproape,o simt ,
Obosit cu ochii mici,
Dar,o văd,vreau s-o ating.
Pielea catifea,
Mirosul iasomie,
Simt că mă vrea,
Intre noi simt chimie.
In ale mele brațe o iau,
Energiile se contopesc,
Mă strânge tare, drumul nu-i dau,
Oare să ii spun că o iubesc ?!
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
Străin sub privirea ta
În venele mele încă simt al tău venin
Pompat nebunesc de a mea inimă
Devenind acum un simplu străin
Lăsându-mă fără nici-o sărutare ultimă.
Tu poate-l numești un simplu destin,
Dar eu o văd precum o amplă crimă,
Căci acuma mor câte puțin în chin,
Iar tu, doar mă privești din umbră.
Văd în a ta privire senină și blândă
Cum este pierdută în al meu suspin.
Pășești ușor ,peste-a mea inimă,
Urandu-i o moarte frumoasă sublim
Dă-mi un semn, dacă chiar ești tu
Sau mintea mea fictiv te proiectează sublim.
Mă regăsesc în arta ta poetică ca un atu
Sau sunt efectele ale al tău puternic venin…
Sărut
Iubita mea,
Vreau să-ți sărut privirea
Sprâncenele și gândurile toate,
Pe cele bune să ți le pot fura...
Vreau să-ți pătrund în calda-ți ființă îngerească,
Să te cunosc și recunosc cum eu aș vrea...
Să știu ce vorbe îți pot spune
Să nu greșesc rostind cuvinte rătăcite,
Să îți arăt cât te iubesc
Și să te pot avea...!
Iubita mea,mă rog să nu te lași furată
De-altcineva ce poate face asta,
Căci nimeni pe pămant nu-ți poate ține locul
Și nici să aibă frumusețea ta!
Iubito,nu alunga de la frumoasele-ți picioare
Pe cel ce vrea să ți le spele cu lacrimile curse din iubirea sa,
Pe cerșetorul și posesorul inimii rănite,
Să le sărute iubindu-te prostește
Exact așa cum el ar vrea!
(12 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Ea, doar ea
O văd,e aici !
E aproape,o simt ,
Obosit cu ochii mici,
Dar,o văd,vreau s-o ating.
Pielea catifea,
Mirosul iasomie,
Simt că mă vrea,
Intre noi simt chimie.
In ale mele brațe o iau,
Energiile se contopesc,
Mă strânge tare, drumul nu-i dau,
Oare să ii spun că o iubesc ?!
Rămas-bun
Ne luarăm rămas-bun
Cu aceleași cuvinte pe care mi le șopteai
Noaptea, când amorțeam împreună,
Iar dragostea era îndeajuns.
Ai plecat pe același drum
Pe care ne plimbam de mână
Strâns lipiți, cu foc în suflet
Nestins nici de cea mai aprigă furtună
Sau de gelozia lunii solitare.
Spun cuvinte pe care nu le poți auzi
Și nu pentru că nu mai ești aici,
Ci pentru că niciodată nu ai ascultat atent
Bătăile inimii care ți le strigau în față
Sau ecoul lor muribund, ajuns până în ai mei ochi.
Când m-ai părăsit, ai uitat să îți iei și umbra,
Pentru că încă o găsesc în patul
În care îmi încălzeai trupul cu ardoare
Și dintr-un oarecare motiv inexprimabil
Evit să o alung.
Cu timpul, va pleca și ea,
La fel ca tine.
Voi pleca și eu
De fapt, am plecat deodată
Însă nu îmi dau seama unde am dispărut.
Când dormi...
Când dormi acum, și te alintă visul,
Iar luna te îmbracă-n argintiu,
Aș vrea să-ți spun că paradisul,
Pe lângă tine îmi pare a fi pustiu.
Aidoma unui înger îmi pari toată,
Iar ochii-mi scânteie când te privesc,
Și mă cufund în somnul tău de fată,
Prin vis să-ți spun cât te iubesc.
Și jur pe zorii zilei și pe noapte,
Că voi veghea asupra ta pe veci,
Iar urletu-mi va fi duioase șoapte,
Și focul dinăuntru ghețarii albi și reci.
Când dormi acum un ochi îmi plânge,
Iar mâna de sub capul tău mi-e fulg,
Prin mine nu mai curge demult sânge,
Ci dulci fiori din inimă se scurg.
Te voi iubi și dincolo de viață,
Și vom rămâne misticism și stare,
Vom fi un foc ce nefiresc îngheață,
Ca să renască mai apoi ca soare.
Străin sub privirea ta
În venele mele încă simt al tău venin
Pompat nebunesc de a mea inimă
Devenind acum un simplu străin
Lăsându-mă fără nici-o sărutare ultimă.
Tu poate-l numești un simplu destin,
Dar eu o văd precum o amplă crimă,
Căci acuma mor câte puțin în chin,
Iar tu, doar mă privești din umbră.
Văd în a ta privire senină și blândă
Cum este pierdută în al meu suspin.
Pășești ușor ,peste-a mea inimă,
Urandu-i o moarte frumoasă sublim
Dă-mi un semn, dacă chiar ești tu
Sau mintea mea fictiv te proiectează sublim.
Mă regăsesc în arta ta poetică ca un atu
Sau sunt efectele ale al tău puternic venin…
Alte poezii ale autorului
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
N-am putut fi
Un dor apăsător
Și lacrimi nu mai cad,
Trăiesc în propriul meu iad
Mă usuc și mor...
Mă sting,
Mă doboară durerea
Îți caut mângâierea,
Dar nu mai pot să te ating.
Din tot ce îmi plăcea odată
Azi nu-mi mai pare a fi nimic
Căci nu mai vreau să mă implic
Și nu o să mai doresc vreodată.
Tristețea mea e molipsitoare
Și mă ascund de orișicine
Ca să nu ajungă ca mine.
Să nu se simtă cât mă doare.
Sunt vie dar mă simt moartă,
Și-aș da orice ca tu să știi
Că ai putea ca să mă învii
Că ai putea să schimbi o soartă.
Dar tu nu știi,
Ești prea departe
Ne desparte
Tot ce n-am putut fi.
Nuanțe de gri
Cu nuanțe de gri mă hrănesc
Încerc să le depășesc
Dar din minte cresc
Aceste nuanțe gri.
Mă pierd prin nuanțe
Mereu îmi fac speranțe
Adun restanțe
De nuanțe gri.
Imi doresc un alb imens
Sau un negru intens
Vreau să depășesc
Aceste nuanțe gri.
Aș vrea să scap de povară
Să nu mă mai doară
Tot ce mă înconjoară
Sunt nuanțele gri.
Voi fi la mijloc
Sau voi scăpa de joc
Alb sau negru în loc
De nuanțe gri?
Mama #ingerulmeu
Nu sunt cuvinte în lume
Să exprime
Dragostea mea pentru tine!
Dar totuși exprim aceste cuvinte
Parte din mine!
Primul fior, prima clipă
Prima lacrimă
Toate au fost despre tine
Ai fost și ești lumina mea
Parte din mine!
Te-am cunoscut și te-am ales
Și nu l-a întâmplare
Din motive de neînțeles
Te-am ales pentru inima ta mare
Un înger bun, cu chipul blând
Ce mă iubește nespus
Te văd mereu surâzând
Pentru tine am compus
Acest poem să știi cât te iubesc
Îngerul meu, parte din mine
Toată dragostea ți-o dăruiesc
Chiar de anii ne vor prăfui chipul
În inima mea va fi la fel
Oricât va trece timpul
Te voi iubi etern...
Toamna în suflet, toamnă în mine
În noapte simt cum treci
Printre picuri reci,
Cu starea ta de toamnă
Încerc să rămân calmă...
Te afunzi în foșnet de frunze
Uscate,pătrunse
De frig, de uitare
Aștepți o schimbare
Te privesc de departe
Printre frunze uscate
Totul e apăsător și greu
La fel ca sufletul meu
Toamna afară, toamnă în mine,
Mă apasă iarna ce vine
De ce nu mi-ai spus astă vară
Că totul se stinge și o să doară?
Rece timpul, rece și tu
Te așteptam, dar acum nu...
Te mai aștept la primăvară
Te mai aștept ca în prima seară..
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
N-am putut fi
Un dor apăsător
Și lacrimi nu mai cad,
Trăiesc în propriul meu iad
Mă usuc și mor...
Mă sting,
Mă doboară durerea
Îți caut mângâierea,
Dar nu mai pot să te ating.
Din tot ce îmi plăcea odată
Azi nu-mi mai pare a fi nimic
Căci nu mai vreau să mă implic
Și nu o să mai doresc vreodată.
Tristețea mea e molipsitoare
Și mă ascund de orișicine
Ca să nu ajungă ca mine.
Să nu se simtă cât mă doare.
Sunt vie dar mă simt moartă,
Și-aș da orice ca tu să știi
Că ai putea ca să mă învii
Că ai putea să schimbi o soartă.
Dar tu nu știi,
Ești prea departe
Ne desparte
Tot ce n-am putut fi.
Nuanțe de gri
Cu nuanțe de gri mă hrănesc
Încerc să le depășesc
Dar din minte cresc
Aceste nuanțe gri.
Mă pierd prin nuanțe
Mereu îmi fac speranțe
Adun restanțe
De nuanțe gri.
Imi doresc un alb imens
Sau un negru intens
Vreau să depășesc
Aceste nuanțe gri.
Aș vrea să scap de povară
Să nu mă mai doară
Tot ce mă înconjoară
Sunt nuanțele gri.
Voi fi la mijloc
Sau voi scăpa de joc
Alb sau negru în loc
De nuanțe gri?
Mama #ingerulmeu
Nu sunt cuvinte în lume
Să exprime
Dragostea mea pentru tine!
Dar totuși exprim aceste cuvinte
Parte din mine!
Primul fior, prima clipă
Prima lacrimă
Toate au fost despre tine
Ai fost și ești lumina mea
Parte din mine!
Te-am cunoscut și te-am ales
Și nu l-a întâmplare
Din motive de neînțeles
Te-am ales pentru inima ta mare
Un înger bun, cu chipul blând
Ce mă iubește nespus
Te văd mereu surâzând
Pentru tine am compus
Acest poem să știi cât te iubesc
Îngerul meu, parte din mine
Toată dragostea ți-o dăruiesc
Chiar de anii ne vor prăfui chipul
În inima mea va fi la fel
Oricât va trece timpul
Te voi iubi etern...
Toamna în suflet, toamnă în mine
În noapte simt cum treci
Printre picuri reci,
Cu starea ta de toamnă
Încerc să rămân calmă...
Te afunzi în foșnet de frunze
Uscate,pătrunse
De frig, de uitare
Aștepți o schimbare
Te privesc de departe
Printre frunze uscate
Totul e apăsător și greu
La fel ca sufletul meu
Toamna afară, toamnă în mine,
Mă apasă iarna ce vine
De ce nu mi-ai spus astă vară
Că totul se stinge și o să doară?
Rece timpul, rece și tu
Te așteptam, dar acum nu...
Te mai aștept la primăvară
Te mai aștept ca în prima seară..
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...