Poemul iubirii
Poemul iubirii
Ți-l dedic doar ție, dragul meu
Cu patos, cu obsesie
Al meu vei fi mereu
Te am în posesie!
Amor nespus și nefiresc
Te simt cum mi te scurgi prin vene
Un joc cu foc copilăresc,
Iubire care lasă semne...
Ești însemnat să fii al meu
cu jar aprins,
și asa o să fii mereu,
De focul iubirii cuprins!
Nu vreau fărâme de iubire
și nici rămășițe,
Vreau să ne iubim în neștire
și focul să se atâțe.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Ilie Adelina
Дата публикации: 13 февраля
Просмотры: 153
Стихи из этой категории
Codexul nescris
În tăcerea nopții, simt cum cuvintele se nasc din umbrele gândurilor neînțelese. Fiecare pas pe care-l fac mă adâncește mai mult în misterul acestui univers al meu, un loc unde lumina nu are voie să pătrundă, dar nici întunericul nu îmi poate fura speranța. Pot trăi în gândurile tale, chiar și atunci când nu mă vezi, pot schimba ceea ce tu crezi că este imposibil, doar pentru că știu să îți ating inima fără să o conștientizezi. Vreau să-ți arăt că adevărata putere nu este în ceea ce putem atinge sau face, ci în ceea ce suntem capabili să devenim fără a fi observați.
Vei rămâne
Vei rămâne visul meu tăcut
Un fior tremurând pe mut,
...Finalul ce nu l-am trăit
De suflet atât de dorit...
Ultima îmbrățisare
Va naște din călimară,
Când îmi va fi dor
În versuri am s-o port...
Vinul ce mi l-ai promis
Cu roșu rămâne scris,
În gânduri de neatins,
Ca cel mai dulce vis...
Sărutul ce mi l-ai dat
Cel mai frumos păcat,
Rămâne pe buze gravat
Dovadă că ne-am întâmplat...
Vei rămâne a mea iubire
Într-o carte de poezii,
Scrisă cu zâmbete și lacrimi
În nopțile reci și pustii...
Imi asum tot
Imi spui ca sinto ceva si ca ma placi
Da nu-i de ajuns sa te schimbi
Iar eu nu mai vreau, nu mai pot
Sa pierd timp
Pentru ceva ce nu mai are rost
Pentru ceva ce doar credeam
Ca e frumos
Da-i al naibii de dureros
Trebuia sa pun de mult stop
Da n-am avut curaj
Cand eram langa tine
Parca eram in sevraj
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi (bis)
Fiindcă am fost fericita
S-asta nu voi nega
A fost un vis frumos
Dar realitatea zice altceva
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Tin prea mult la tine
Da nu pot comtimua
Iubirea ce mi-o oferi
E toxică si grea
Am rupt bucăţi din mine
Pentru inima ta
Dar drumul catre noi
Nu-l mai pot înfrunta
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Codexul nescris
În tăcerea nopții, simt cum cuvintele se nasc din umbrele gândurilor neînțelese. Fiecare pas pe care-l fac mă adâncește mai mult în misterul acestui univers al meu, un loc unde lumina nu are voie să pătrundă, dar nici întunericul nu îmi poate fura speranța. Pot trăi în gândurile tale, chiar și atunci când nu mă vezi, pot schimba ceea ce tu crezi că este imposibil, doar pentru că știu să îți ating inima fără să o conștientizezi. Vreau să-ți arăt că adevărata putere nu este în ceea ce putem atinge sau face, ci în ceea ce suntem capabili să devenim fără a fi observați.
Vei rămâne
Vei rămâne visul meu tăcut
Un fior tremurând pe mut,
...Finalul ce nu l-am trăit
De suflet atât de dorit...
Ultima îmbrățisare
Va naște din călimară,
Când îmi va fi dor
În versuri am s-o port...
Vinul ce mi l-ai promis
Cu roșu rămâne scris,
În gânduri de neatins,
Ca cel mai dulce vis...
Sărutul ce mi l-ai dat
Cel mai frumos păcat,
Rămâne pe buze gravat
Dovadă că ne-am întâmplat...
Vei rămâne a mea iubire
Într-o carte de poezii,
Scrisă cu zâmbete și lacrimi
În nopțile reci și pustii...
Imi asum tot
Imi spui ca sinto ceva si ca ma placi
Da nu-i de ajuns sa te schimbi
Iar eu nu mai vreau, nu mai pot
Sa pierd timp
Pentru ceva ce nu mai are rost
Pentru ceva ce doar credeam
Ca e frumos
Da-i al naibii de dureros
Trebuia sa pun de mult stop
Da n-am avut curaj
Cand eram langa tine
Parca eram in sevraj
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi (bis)
Fiindcă am fost fericita
S-asta nu voi nega
A fost un vis frumos
Dar realitatea zice altceva
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Tin prea mult la tine
Da nu pot comtimua
Iubirea ce mi-o oferi
E toxică si grea
Am rupt bucăţi din mine
Pentru inima ta
Dar drumul catre noi
Nu-l mai pot înfrunta
Imi asum tot, imi asum tot
Imi asum tot ce-a fost intre noi
Imi asum durerea, tristețea
Ce-am trăit o pt amandoi
Ganduri, amintiri și vise
Gânduri...
De nu te-aș mai avea în gânduri
Cred c-aș uita prin ele să mă plimb
Și m-aș piti după ale tăcerii ziduri
Fără a încerca ceva să schimb....
Amintiri....
De nu te-aș mai avea în amintiri
Ar însemna să las tot in trecut
Nu ți-aș mai duce dorul in priviri
Și sufletul n-ar mai jeli pe mut...
Vise...
De nu te-aș mai avea în vise
Cred c-aș uita ce este visul
M-aș frânge sub promisiuni ucise
Și depărtat mi-ar fi paradisul...
Gânduri, amintiri și vise
Pe zeci, sute de foi scrise
Îmbrățișate de rime în poezii
Au luminat bezna nopților pustii.
Vise, amintiri și gânduri
Au rezistat prin furtuna tăcerii
Și mai renasc de dorul verii în care
Vinul ți-l adoram în pragul serii...
Gânduri îmi pătrund în suflet
Amintiri se cern în minte
Vise inima-mi pulsează
Toate ca-ntr-o rugăminte...
As retrăi
Din dorința de a mai te simți puțin
Imi torn cu sufletul tremurând un pahar de vin
Îl cuprind cum tu m-ai învățat
Vreau sa îl gust... dar mirosul ii e atât de fad.
Inchid ochii și ma cuprinde o stare de fericire
Mi-amintesc când turnam în pahar a ta poezie
Și retrăiesc orice moment cu suferință
Doar să îmi mai fii măcar o clipă.
Si-aș retrăi fără sa clipesc fiecare lacrimă
Doar să mai râd cu tine măcar o dată
Si-aș retrăi fiecare noapte nedormită
Doar să mai fiu o ultimă dată de tine îmbrățișată.
Am ochii triști, culoarea feței mi s-a pierdut
Sunt palidă, uitată, pierdută în trecut
Pierdută in timp și nu mai arăt ca mine
Atât de goală si totuși plină.. de-a ta amintire.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Другие стихотворения автора
Imperiul groazei
În imperiul groazei
Ce îmi străbate inima
Un singur lucru poate pătrunde
Durerea!
Aud și acum strigătul durerii
Caut capătul uitării!
Privește soarele ce a răsărit pentru ultima oară
Ce niciodată nu o să mai răsară
Haosul din minte scoate-l dacă poți
Și lacrimile durerii
Ce curg de atâtea nopți...
N-am putut fi
Un dor apăsător
Și lacrimi nu mai cad,
Trăiesc în propriul meu iad
Mă usuc și mor...
Mă sting,
Mă doboară durerea
Îți caut mângâierea,
Dar nu mai pot să te ating.
Din tot ce îmi plăcea odată
Azi nu-mi mai pare a fi nimic
Căci nu mai vreau să mă implic
Și nu o să mai doresc vreodată.
Tristețea mea e molipsitoare
Și mă ascund de orișicine
Ca să nu ajungă ca mine.
Să nu se simtă cât mă doare.
Sunt vie dar mă simt moartă,
Și-aș da orice ca tu să știi
Că ai putea ca să mă învii
Că ai putea să schimbi o soartă.
Dar tu nu știi,
Ești prea departe
Ne desparte
Tot ce n-am putut fi.
Tu și eu
Tu și eu împreună,
Ce idee minunată !
Tu și eu ca o cunună
De cer legată
Mi-am dorit atât de mult
Să fim împreună
Șoaptele să îți ascult
Sub clar de lună.
Tu și eu, un tot
Am vrut să sper, să pot
Dar a fost doar o iluzie
Dureroasă concluzie !
Mă hrănesc cu amintiri
Și dezamăgiri
Durere, parfum de regrete
Nu mai sper la iubiri perfecte...
Tu și eu ar fi fost minunat,
Dacă nu ai fi plecat
Las timpul să trecă
Și mă întreb cum ar fi fost dacă...
Nuanțe de gri
Cu nuanțe de gri mă hrănesc
Încerc să le depășesc
Dar din minte cresc
Aceste nuanțe gri.
Mă pierd prin nuanțe
Mereu îmi fac speranțe
Adun restanțe
De nuanțe gri.
Imi doresc un alb imens
Sau un negru intens
Vreau să depășesc
Aceste nuanțe gri.
Aș vrea să scap de povară
Să nu mă mai doară
Tot ce mă înconjoară
Sunt nuanțele gri.
Voi fi la mijloc
Sau voi scăpa de joc
Alb sau negru în loc
De nuanțe gri?
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.
Imperiul groazei
În imperiul groazei
Ce îmi străbate inima
Un singur lucru poate pătrunde
Durerea!
Aud și acum strigătul durerii
Caut capătul uitării!
Privește soarele ce a răsărit pentru ultima oară
Ce niciodată nu o să mai răsară
Haosul din minte scoate-l dacă poți
Și lacrimile durerii
Ce curg de atâtea nopți...
N-am putut fi
Un dor apăsător
Și lacrimi nu mai cad,
Trăiesc în propriul meu iad
Mă usuc și mor...
Mă sting,
Mă doboară durerea
Îți caut mângâierea,
Dar nu mai pot să te ating.
Din tot ce îmi plăcea odată
Azi nu-mi mai pare a fi nimic
Căci nu mai vreau să mă implic
Și nu o să mai doresc vreodată.
Tristețea mea e molipsitoare
Și mă ascund de orișicine
Ca să nu ajungă ca mine.
Să nu se simtă cât mă doare.
Sunt vie dar mă simt moartă,
Și-aș da orice ca tu să știi
Că ai putea ca să mă învii
Că ai putea să schimbi o soartă.
Dar tu nu știi,
Ești prea departe
Ne desparte
Tot ce n-am putut fi.
Tu și eu
Tu și eu împreună,
Ce idee minunată !
Tu și eu ca o cunună
De cer legată
Mi-am dorit atât de mult
Să fim împreună
Șoaptele să îți ascult
Sub clar de lună.
Tu și eu, un tot
Am vrut să sper, să pot
Dar a fost doar o iluzie
Dureroasă concluzie !
Mă hrănesc cu amintiri
Și dezamăgiri
Durere, parfum de regrete
Nu mai sper la iubiri perfecte...
Tu și eu ar fi fost minunat,
Dacă nu ai fi plecat
Las timpul să trecă
Și mă întreb cum ar fi fost dacă...
Nuanțe de gri
Cu nuanțe de gri mă hrănesc
Încerc să le depășesc
Dar din minte cresc
Aceste nuanțe gri.
Mă pierd prin nuanțe
Mereu îmi fac speranțe
Adun restanțe
De nuanțe gri.
Imi doresc un alb imens
Sau un negru intens
Vreau să depășesc
Aceste nuanțe gri.
Aș vrea să scap de povară
Să nu mă mai doară
Tot ce mă înconjoară
Sunt nuanțele gri.
Voi fi la mijloc
Sau voi scăpa de joc
Alb sau negru în loc
De nuanțe gri?
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.