Poemul iubirii
Poemul iubirii
Ți-l dedic doar ție, dragul meu
Cu patos, cu obsesie
Al meu vei fi mereu
Te am în posesie!
Amor nespus și nefiresc
Te simt cum mi te scurgi prin vene
Un joc cu foc copilăresc,
Iubire care lasă semne...
Ești însemnat să fii al meu
cu jar aprins,
și asa o să fii mereu,
De focul iubirii cuprins!
Nu vreau fărâme de iubire
și nici rămășițe,
Vreau să ne iubim în neștire
și focul să se atâțe.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Ilie Adelina
Дата публикации: 13 февраля
Просмотры: 133
Стихи из этой категории
Am zis sa-ti scriu o poezie
Am zis sa ti scriu o poezie,
Dar cum sa adun cuvinte potrivite despre tine
Pe-o amarata foaie de hartie
Sa pot sa te descriu cu adevărat,
Sa pot reda fiorul de tine obsedat.
Am zis sa ti scriu o poezie ,
Dar cum sa folosesc cuvinte ordinare ?
Ar fi o crima !
Sa pun cuvinte la-ntamplare intr o rima
Cand tu , un absolut in tot ce esti
Ca un Luceafar Sfant pe Cer imi strălucești.
Am zis sa ti scriu o poezie
Dar prea sărace sunt cuvintele din dicționar
Ar trebui sa rup sclipiri de stele din înaltul Cer
Sa le- mpletesc cu versuri dulci din cântece de Înger
Si cu a Soarelui Sfânta Lumina
Sa-ti fac altar…
Suflet Pierdut
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi în infinit
Strigând la porțile tăcerii
Nu vrei să bați cale întoarsă
Urmând chemările iubirii
Te risipești fără de șansă
N-ai regăsit un paradis
Te-ai amăgit căzând în plasă
Incert sperând ai îndrăznit
Și-acum te-afunzi în ceață deasă
Iubind prea mult te-a izgonit
N-ai înțeles că nu îi pasă
Te cauți singur prigonit
Suflet pierdut de un acasă
Dans al stelelor
Înviorătoare coroană a nopții,
Mângâiată cu bijuterii-n văzduhul bolții,
Ilustrând un misterios tablou minții.
Pandantiv nevăzut de ochii zilei,
Așternând pe ale dorinței cerești alei,
Renegate, călătoare,
Escală pe abis, încuiate în dorințe, stele căzătoare.
Rugăminte bizuită al abanosului cer,
Ă-l din prim dans, pe suflet liber,
Unificat in două părți, a nopții mister.
Căci o singură privire a abisului,
Ăltora anomalic, tristă capcană a oftatului,
Necunoscută de mulți, dorită numai spre duet,
Un alt suflet, dans al ochilor, din priviri balet.
Dau cuvânt nopții cristaline,
Așteptând zburător mesaj în pene,
Unde să aducă dorinței pufoase perne.
Poate aceleași cer să zărim
Orice mișcare a cerului să citim
Zilei nevinovate ai da povestirii
Eterne vise de dulci priviri
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
O LACRIMA
O lacrimă e un bob de rouă
Pe verdele crud , când nu plouă
O lacrimă e un strop de apă
Pe fruntea omului ce sapăâ
O lacrimă e un suflet rătăcit
E aripă de înger , iertătoare
Între chemări și stigătul pierdut ,
Când inima-i o rană , ce te doare...
O lacrimă e o perlă în curcubeu
E drum închis ,e frica ce revoltă ,
E cupa de cucută ce trebuie s-o beau
E steaua ce s-a stins acolo sus pe boltă.
O lacrimă imensă tinde să se nască,
O lacrimă pe un obraz de țară
Ce învăluie pământul ca o mască
Lăsată-n vitregie ca să moară.
AU-Gustul Lor
AU GUST de vesnicie
Amintirile cu tine
Și ca însemn de simbrie
Ți-am dăruit a mea iubire
AU GUST de o poveste
In ca am fost și vom fi
Și-n care ani vor trece peste
Continuând a ne iubi
AU GUST de tandrețe
Și de la părinți binețe
De nași iubire mare
Iar de restul, doar răbdare
AU GUST de nemurire
îmbătat în veselie
Și de cântul lor Iubirea
August v-a întărit unirea.
AU GUST de adorare
Și de exemplu mare
Căci poți in van sa mori
Dacă nu ai AU GUST-ul Lor.
Oare de ce
Oare de ce gânduri ma dor?.
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...n lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înţeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a intelege
Ca în iubire nu există lege?
Am zis sa-ti scriu o poezie
Am zis sa ti scriu o poezie,
Dar cum sa adun cuvinte potrivite despre tine
Pe-o amarata foaie de hartie
Sa pot sa te descriu cu adevărat,
Sa pot reda fiorul de tine obsedat.
Am zis sa ti scriu o poezie ,
Dar cum sa folosesc cuvinte ordinare ?
Ar fi o crima !
Sa pun cuvinte la-ntamplare intr o rima
Cand tu , un absolut in tot ce esti
Ca un Luceafar Sfant pe Cer imi strălucești.
Am zis sa ti scriu o poezie
Dar prea sărace sunt cuvintele din dicționar
Ar trebui sa rup sclipiri de stele din înaltul Cer
Sa le- mpletesc cu versuri dulci din cântece de Înger
Si cu a Soarelui Sfânta Lumina
Sa-ti fac altar…
Suflet Pierdut
Unde ești suflet părăsit
De vise oarbe păcălit
Singur pe drum ai ostenit
Umblând pribeag te-ai rătăcit
Suflet apus de-un răsărit
Lumina nu te-a încălzit
O stea frumoasă te-a orbit
Și-acum te pierzi în infinit
Strigând la porțile tăcerii
Nu vrei să bați cale întoarsă
Urmând chemările iubirii
Te risipești fără de șansă
N-ai regăsit un paradis
Te-ai amăgit căzând în plasă
Incert sperând ai îndrăznit
Și-acum te-afunzi în ceață deasă
Iubind prea mult te-a izgonit
N-ai înțeles că nu îi pasă
Te cauți singur prigonit
Suflet pierdut de un acasă
Dans al stelelor
Înviorătoare coroană a nopții,
Mângâiată cu bijuterii-n văzduhul bolții,
Ilustrând un misterios tablou minții.
Pandantiv nevăzut de ochii zilei,
Așternând pe ale dorinței cerești alei,
Renegate, călătoare,
Escală pe abis, încuiate în dorințe, stele căzătoare.
Rugăminte bizuită al abanosului cer,
Ă-l din prim dans, pe suflet liber,
Unificat in două părți, a nopții mister.
Căci o singură privire a abisului,
Ăltora anomalic, tristă capcană a oftatului,
Necunoscută de mulți, dorită numai spre duet,
Un alt suflet, dans al ochilor, din priviri balet.
Dau cuvânt nopții cristaline,
Așteptând zburător mesaj în pene,
Unde să aducă dorinței pufoase perne.
Poate aceleași cer să zărim
Orice mișcare a cerului să citim
Zilei nevinovate ai da povestirii
Eterne vise de dulci priviri
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
O LACRIMA
O lacrimă e un bob de rouă
Pe verdele crud , când nu plouă
O lacrimă e un strop de apă
Pe fruntea omului ce sapăâ
O lacrimă e un suflet rătăcit
E aripă de înger , iertătoare
Între chemări și stigătul pierdut ,
Când inima-i o rană , ce te doare...
O lacrimă e o perlă în curcubeu
E drum închis ,e frica ce revoltă ,
E cupa de cucută ce trebuie s-o beau
E steaua ce s-a stins acolo sus pe boltă.
O lacrimă imensă tinde să se nască,
O lacrimă pe un obraz de țară
Ce învăluie pământul ca o mască
Lăsată-n vitregie ca să moară.
AU-Gustul Lor
AU GUST de vesnicie
Amintirile cu tine
Și ca însemn de simbrie
Ți-am dăruit a mea iubire
AU GUST de o poveste
In ca am fost și vom fi
Și-n care ani vor trece peste
Continuând a ne iubi
AU GUST de tandrețe
Și de la părinți binețe
De nași iubire mare
Iar de restul, doar răbdare
AU GUST de nemurire
îmbătat în veselie
Și de cântul lor Iubirea
August v-a întărit unirea.
AU GUST de adorare
Și de exemplu mare
Căci poți in van sa mori
Dacă nu ai AU GUST-ul Lor.
Oare de ce
Oare de ce gânduri ma dor?.
Atunci când seara vine,
Și lacrimi pe obraz cad de dor
Si-mi umplu paharul cu poezie!
Oare de ce nimic nu mai e?..
Din tot ce -am visat să fie
Vremuri apuse cu gândul la noi
Asteapta-n zadar ce n-o sa mai fie!
Oare de ce gândul la noi
În noapte sufletu-mi inundă?
Îmi recită despre un vin în doi
Valseaza...n lacrimi se scufunda!
Oare de ce simt ca ma pierd cu firea
Și aerul îmi pare tot mai greu?
Mi-e dureroasă și ischemica amintirea
Când îmi răsună doar numele tău!
Oare de ce sufletu-mi n-ai înţeles
Ca i-ai fost drag precum un vers!
Zi-mi cum sa te fac a intelege
Ca în iubire nu există lege?
Другие стихотворения автора
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Aud cum plouă
Aud cum plouă
și udă pământul
și urlă vântul
și dimineața e rouă
Se împrăștie norii
Și urlă un tunet
De-atâta vuiet
Se arată și zorii
Ascultă iubite
Ascultă cum plouă
Să mă spăl cu rouă
Am sentimente trezite
Aud cum plouă
Și udă pământul
Mă împrăștie vântul
Mă transformă în rouă
Nuanțe de gri
Cu nuanțe de gri mă hrănesc
Încerc să le depășesc
Dar din minte cresc
Aceste nuanțe gri.
Mă pierd prin nuanțe
Mereu îmi fac speranțe
Adun restanțe
De nuanțe gri.
Imi doresc un alb imens
Sau un negru intens
Vreau să depășesc
Aceste nuanțe gri.
Aș vrea să scap de povară
Să nu mă mai doară
Tot ce mă înconjoară
Sunt nuanțele gri.
Voi fi la mijloc
Sau voi scăpa de joc
Alb sau negru în loc
De nuanțe gri?
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.
Timpul
Timpul e nemișcat
De atunci când ai plecat
Timpul ne-a uitat
Plouă, și e înnorat.
Curg șoaptele pe lângă mine,
La fel și dorul meu de tine
Curg lacrimi fără rost,
Căci nu te-ai mai întors...
Trec zile și nopți întregi
Nu mi-am dorit să pleci!
Nici să te întorci nu îmi doresc
Din amintiri o să trăiesc.
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Aud cum plouă
Aud cum plouă
și udă pământul
și urlă vântul
și dimineața e rouă
Se împrăștie norii
Și urlă un tunet
De-atâta vuiet
Se arată și zorii
Ascultă iubite
Ascultă cum plouă
Să mă spăl cu rouă
Am sentimente trezite
Aud cum plouă
Și udă pământul
Mă împrăștie vântul
Mă transformă în rouă
Nuanțe de gri
Cu nuanțe de gri mă hrănesc
Încerc să le depășesc
Dar din minte cresc
Aceste nuanțe gri.
Mă pierd prin nuanțe
Mereu îmi fac speranțe
Adun restanțe
De nuanțe gri.
Imi doresc un alb imens
Sau un negru intens
Vreau să depășesc
Aceste nuanțe gri.
Aș vrea să scap de povară
Să nu mă mai doară
Tot ce mă înconjoară
Sunt nuanțele gri.
Voi fi la mijloc
Sau voi scăpa de joc
Alb sau negru în loc
De nuanțe gri?
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.