N-am putut fi
Un dor apăsător
Și lacrimi nu mai cad,
Trăiesc în propriul meu iad
Mă usuc și mor...
Mă sting,
Mă doboară durerea
Îți caut mângâierea,
Dar nu mai pot să te ating.
Din tot ce îmi plăcea odată
Azi nu-mi mai pare a fi nimic
Căci nu mai vreau să mă implic
Și nu o să mai doresc vreodată.
Tristețea mea e molipsitoare
Și mă ascund de orișicine
Ca să nu ajungă ca mine.
Să nu se simtă cât mă doare.
Sunt vie dar mă simt moartă,
Și-aș da orice ca tu să știi
Că ai putea ca să mă învii
Că ai putea să schimbi o soartă.
Dar tu nu știi,
Ești prea departe
Ne desparte
Tot ce n-am putut fi.
Категория: Напутственные стихи
Все стихи автора: Ilie Adelina
Дата публикации: 13 февраля
Просмотры: 136
Стихи из этой категории
Oglinda spartă.
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Tremur și privesc în gol,
Greșelile din trecut mă omoară,
În teatrul vieții am cel mai inutil rol.....
Nu pot să-mi dau sens vieții,
Nu pot s-o fac fără tine,
Mi-am umplut de sânge pereții,
Blocat pe aceiași amintire......
Mi-am amintit cât de mult ți-am greșit,
Câte lacrimi ai vărsat din cauza mea,
Te rog să nu regreți că m-ai iubit,
Chiar dacă toate-s doar din vina mea........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Privesc în ochi un monstru,
Care plânge și regretă seară de seară,
Greșelile din trecutul nostru........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Toată cioburi, plină de sânge,
Viața-i dulce dar mai mult amară,
Copilul din mine veșnic plânge.....
Iau un ciob din oglinda spartă de aseară,
Fără să clipesc mi-l înfig în piept,
Lumânări vor plânge cu lacrimi de ceară,
Că te las în urmă e singurul regret.........
Fată dulce
În mijlocul furtunii
Mi-ai aruncat sufletul când ai plecat,
Fată dulce, suflet amar
De lacrimile tale m-am lăsat înduplecat,
Mare greșeală,
Dar, aș greși din nou,
În inima mea goală
Iubirea ta rămâne un ecou,
Va răsuna la infinit,
Îmi va aminti mereu de tine,
La fiecare răsărit
Voi adormi gândindu-mă la tine
Fată dulce ce n-ai ochi pentru mine.....
Voi aștepta o viață,
Nerăbdător să-ți aud al tău glas,
Voi aștepta o viață,
Cu speranța să reluăm de unde am rămas...
Zâmbete de Fier
Nu suntem triști ci doar fugim de fericire cu frica costurilor ei
Fiindcă inima noastră e o fortăreață, zidită cu lacrimi și dorințe nerostite
Iar sufletul nostru e doar o pădure de sentimente, unde fiecare emoție înflorește și se stinge
Singurătatea ne înghite în pustiul infinit, unde nici un ecou nu răspunde chemării noastre
Dar avem voie să rămânem doar puternici căci lacrima când s-a vărsat a pătat a fiecăruia nostru veșmânt
N-a ratat nicio inimă, și-a blestemat-o punând-o în izul etern al singurătății
Și durerea ne sfâșie precum un vultur nemilos, lăsând urme adânci pe pielea noastră
Nu suntem triști doar fugim după tot ceea ce noi am iubit, conștienți că nu ne va iubi niciodată
Nu suntem triști căci am fost construiți din piele și oase, dar forțați sa trăim ca și cum am fi de fier
Nu suntem triști, așteptăm să trecă doar ziua de azi și altele în speranța unei zile mai bune, unde soarele să alunge toată putreziciunea ce ni se scufundă-n ceafă și mădular
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Mai am..
Mai am doar a ta cămașă plina de parfum și-o călimară,
Ce-mi face inima-mi sa fie atât de-amara.
Mai am o poza-ntr-un tablou uitat pe masa,
Cu omul ce odinioară mă făcea sa fiu acasă.
Mai am un plus ce sta tignit pe patu’ acoperit fie haine,
Ce-mi aduc aminte de-acele zile faine.
Mai am doar o scrisoare mototolita-n mana,
Pe care o citesc ca versurile să-mi rămână.
Mai am acei cercei de diamant,
Ce-i spun urechii atât de deprimant.
Tu uita-l,fata,pe acel om,
Pe care-acum îl simți în fiece atom.
Mai am acea cana deprimata,
Ce are pe ea un băiat și-o fata,
Care se iubeau cândva atât de mult,
Și care azi mai au doar acel tumult.
Mai am acea carte mica și plăpândă,
Care zi de zi se roagă ca ea sa nu mai plângă,
Și care suferă atât de simplu și intens,
Din cauza unui gol imens.
Mai am acele poze fericite,
Pe care le privesc și pe al meu suflet pun doar niște petice,
Poze ce mă fac sa uit de dorul cel imens
Și mă gandesc doar l-acel nou consens.
Mai am al tău tricou albastru,
Ce mă transforma-ntr-un trist sihastru.
Mai am doar un cuvânt sa ți spun și plec,
Mai pune-mi un sărut și-al meu suflet sa mi-l vindec.
Pastile
Am încercat sa iti dăruiesc totul
Dar tu m-ai refuzat
Acum stau plângând în pat
Simțindu-mă înjunghiat
Încerc sa te uit
Dar îmi apari în vis
Inima eu ți-am dăruit
Dar tu ai aruncat-o în abis
A trecut o lună, doua, trei
Mulți îmi zic ca nu m-ai meritat
Dar eu am refuzat
Sa accept ca tu nu mai vrei
Ca eu sa fiu al tău iar tu a mea
Stau și ma uit la cutia de pastile
Ea fiind goala-n mâna mea
În sfârșit pun capăt acestor zile
Căci eu chiar nu mai puteam
Oglinda spartă.
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Tremur și privesc în gol,
Greșelile din trecut mă omoară,
În teatrul vieții am cel mai inutil rol.....
Nu pot să-mi dau sens vieții,
Nu pot s-o fac fără tine,
Mi-am umplut de sânge pereții,
Blocat pe aceiași amintire......
Mi-am amintit cât de mult ți-am greșit,
Câte lacrimi ai vărsat din cauza mea,
Te rog să nu regreți că m-ai iubit,
Chiar dacă toate-s doar din vina mea........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Privesc în ochi un monstru,
Care plânge și regretă seară de seară,
Greșelile din trecutul nostru........
Mă uit în oglinda spartă de aseară,
Toată cioburi, plină de sânge,
Viața-i dulce dar mai mult amară,
Copilul din mine veșnic plânge.....
Iau un ciob din oglinda spartă de aseară,
Fără să clipesc mi-l înfig în piept,
Lumânări vor plânge cu lacrimi de ceară,
Că te las în urmă e singurul regret.........
Fată dulce
În mijlocul furtunii
Mi-ai aruncat sufletul când ai plecat,
Fată dulce, suflet amar
De lacrimile tale m-am lăsat înduplecat,
Mare greșeală,
Dar, aș greși din nou,
În inima mea goală
Iubirea ta rămâne un ecou,
Va răsuna la infinit,
Îmi va aminti mereu de tine,
La fiecare răsărit
Voi adormi gândindu-mă la tine
Fată dulce ce n-ai ochi pentru mine.....
Voi aștepta o viață,
Nerăbdător să-ți aud al tău glas,
Voi aștepta o viață,
Cu speranța să reluăm de unde am rămas...
Zâmbete de Fier
Nu suntem triști ci doar fugim de fericire cu frica costurilor ei
Fiindcă inima noastră e o fortăreață, zidită cu lacrimi și dorințe nerostite
Iar sufletul nostru e doar o pădure de sentimente, unde fiecare emoție înflorește și se stinge
Singurătatea ne înghite în pustiul infinit, unde nici un ecou nu răspunde chemării noastre
Dar avem voie să rămânem doar puternici căci lacrima când s-a vărsat a pătat a fiecăruia nostru veșmânt
N-a ratat nicio inimă, și-a blestemat-o punând-o în izul etern al singurătății
Și durerea ne sfâșie precum un vultur nemilos, lăsând urme adânci pe pielea noastră
Nu suntem triști doar fugim după tot ceea ce noi am iubit, conștienți că nu ne va iubi niciodată
Nu suntem triști căci am fost construiți din piele și oase, dar forțați sa trăim ca și cum am fi de fier
Nu suntem triști, așteptăm să trecă doar ziua de azi și altele în speranța unei zile mai bune, unde soarele să alunge toată putreziciunea ce ni se scufundă-n ceafă și mădular
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Mai am..
Mai am doar a ta cămașă plina de parfum și-o călimară,
Ce-mi face inima-mi sa fie atât de-amara.
Mai am o poza-ntr-un tablou uitat pe masa,
Cu omul ce odinioară mă făcea sa fiu acasă.
Mai am un plus ce sta tignit pe patu’ acoperit fie haine,
Ce-mi aduc aminte de-acele zile faine.
Mai am doar o scrisoare mototolita-n mana,
Pe care o citesc ca versurile să-mi rămână.
Mai am acei cercei de diamant,
Ce-i spun urechii atât de deprimant.
Tu uita-l,fata,pe acel om,
Pe care-acum îl simți în fiece atom.
Mai am acea cana deprimata,
Ce are pe ea un băiat și-o fata,
Care se iubeau cândva atât de mult,
Și care azi mai au doar acel tumult.
Mai am acea carte mica și plăpândă,
Care zi de zi se roagă ca ea sa nu mai plângă,
Și care suferă atât de simplu și intens,
Din cauza unui gol imens.
Mai am acele poze fericite,
Pe care le privesc și pe al meu suflet pun doar niște petice,
Poze ce mă fac sa uit de dorul cel imens
Și mă gandesc doar l-acel nou consens.
Mai am al tău tricou albastru,
Ce mă transforma-ntr-un trist sihastru.
Mai am doar un cuvânt sa ți spun și plec,
Mai pune-mi un sărut și-al meu suflet sa mi-l vindec.
Pastile
Am încercat sa iti dăruiesc totul
Dar tu m-ai refuzat
Acum stau plângând în pat
Simțindu-mă înjunghiat
Încerc sa te uit
Dar îmi apari în vis
Inima eu ți-am dăruit
Dar tu ai aruncat-o în abis
A trecut o lună, doua, trei
Mulți îmi zic ca nu m-ai meritat
Dar eu am refuzat
Sa accept ca tu nu mai vrei
Ca eu sa fiu al tău iar tu a mea
Stau și ma uit la cutia de pastile
Ea fiind goala-n mâna mea
În sfârșit pun capăt acestor zile
Căci eu chiar nu mai puteam
Другие стихотворения автора
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.
Toamna în suflet, toamnă în mine
În noapte simt cum treci
Printre picuri reci,
Cu starea ta de toamnă
Încerc să rămân calmă...
Te afunzi în foșnet de frunze
Uscate,pătrunse
De frig, de uitare
Aștepți o schimbare
Te privesc de departe
Printre frunze uscate
Totul e apăsător și greu
La fel ca sufletul meu
Toamna afară, toamnă în mine,
Mă apasă iarna ce vine
De ce nu mi-ai spus astă vară
Că totul se stinge și o să doară?
Rece timpul, rece și tu
Te așteptam, dar acum nu...
Te mai aștept la primăvară
Te mai aștept ca în prima seară..
Ești
Ești ca mirosul de cafea, dintr-o dimineață,
Ești ca un zâmbet bine pus pe față,
Ești ca mirosul de rouă al dimineții,
Ești scânteia ce dă sens vieții.
Ești mirosul de iarbă proaspăt tăiată,
Ești lacrima dulce pe obraz picurată,
Ești curcubeul de după furtună,
Ești soarele ce stă să apună...
Ești locul comod și cald,
Ești razele de soare în care mă scald,
Ești mirosul de fân prospăt cosit,
Ești câmpul de rouă stropit.
Ești ca un dulce miros de parfum,
Ești mai mult decât aș putea să spun,
Ești început și sfârșit,
Ești tu, tot ce mi-am dorit!
Să nu zici că nu te-am iubit
Să nu zici că nu te am iubit,
când privești la ceas de seara
Focul ce arde mocnit
privindu-l, amintiri presară
Să nu zici ca nu te am iubit
N- am știu să dovedesc,
nici prin privit,
nici în șoapte să șoptesc!
Să nu zici ca nu te am iubit
căci ai fost viața mea...
Am dovedit, n-am dovedit
Dar nu a fost altcineva.
Să nu zici că nu te-am iubit,
căci m-ai îndepărtat.
Așa de mult m-ai chinuit
și sufletul mi l-ai secat.
Să nu zici că nu te-am iubit,
când ne vom vedea peste ani,
dar poate nu mi-ai fost sortit..
noi doi, prieteni sau dușmani?
Nu te-am iubit...
Atât foc aprins
ca te-am iubit,
dar tu m-ai stins...
Fără tine
Plouă în septembrie
Natura se usucă.
Totu-i vis și feerie
Și mă apucă un dor de ducă.
Ascult ploaia cum cade lin
Mii de gânduri trec prin minte,
Parcă aud un glas divin,
Ce mi-l aduc aminte
Încerc să-mi vin în fire...
Minutele trec în neștire
Stau și privesc
Sus pe lângă mănăstire
Mintea încerc să îmi golesc...
Luminează-mi Doamne calea
Ca din vis să ma trezesc
Fiindcă mă apucă jalea
Că nu am ce îmi doresc
Septembrie. Plouă mărunt
Sentimentele mi se ascund
Rămân doar triste,ascunse în mine
E greu,și dor, și fără tine...
Noapte între noi
O noapte în doi
E noapte între noi
Printe buze moi
Noapte e în toi
Jucăm în doi
Jocul minții
Jocul nopții
Jucăm amândoi...Jocul sorții
Noaptea e pasiune
Noaptea e nebunie
Noapte e te supune
Noaptea e vis și feerie
Joacă cu mine
Jocul seducției și al nopții
Doar eu și cu tine
În voia sorții
Să ne lăsăm purtați de noapte
Printre vise și șoapte
Printre clipe repetate
Printre amintiri purtate
Lasă noaptea să te alinte
Avem toată noaptea între noi
E atâta noapte printre
Noapte și-a făcut un croi.
Toamna în suflet, toamnă în mine
În noapte simt cum treci
Printre picuri reci,
Cu starea ta de toamnă
Încerc să rămân calmă...
Te afunzi în foșnet de frunze
Uscate,pătrunse
De frig, de uitare
Aștepți o schimbare
Te privesc de departe
Printre frunze uscate
Totul e apăsător și greu
La fel ca sufletul meu
Toamna afară, toamnă în mine,
Mă apasă iarna ce vine
De ce nu mi-ai spus astă vară
Că totul se stinge și o să doară?
Rece timpul, rece și tu
Te așteptam, dar acum nu...
Te mai aștept la primăvară
Te mai aștept ca în prima seară..
Ești
Ești ca mirosul de cafea, dintr-o dimineață,
Ești ca un zâmbet bine pus pe față,
Ești ca mirosul de rouă al dimineții,
Ești scânteia ce dă sens vieții.
Ești mirosul de iarbă proaspăt tăiată,
Ești lacrima dulce pe obraz picurată,
Ești curcubeul de după furtună,
Ești soarele ce stă să apună...
Ești locul comod și cald,
Ești razele de soare în care mă scald,
Ești mirosul de fân prospăt cosit,
Ești câmpul de rouă stropit.
Ești ca un dulce miros de parfum,
Ești mai mult decât aș putea să spun,
Ești început și sfârșit,
Ești tu, tot ce mi-am dorit!