Автор Ilie Adelina

Итого 14 публикации
Зарегистрирован 30 августа 2023
N-am putut fi - 179 просмотров
Poemul iubirii - 157 просмотров
Poezie - 181 просмотров
Ești - 220 просмотров
Să nu zici că nu te-am iubit - 182 просмотров
Timpul - 401 просмотров
Tu și eu - 553 просмотров
Mama #ingerulmeu - 544 просмотров
Noapte între noi - 456 просмотров
Fără tine - 636 просмотров
Toamna în suflet, toamnă în mine - 674 просмотров
Aud cum plouă - 640 просмотров
Imperiul groazei - 621 просмотров
Nuanțe de gri - 626 просмотров
Случайные публикации :)
8 Martie
aștept să deschizi ochii spre ziuă în dimineața aceasta de opt
din luna lui Marte
dormi fără griji într-un vis ireal cu magnolii și grauri
doar zâmbetul ți se răsfrânge în afară
din gând
te-ai răsucit înspre mine
dezvelindu-ți genunchiul rotund ca opalul de pe inelul
pe care ți l-am dat încă de-aseară
între cerșafurile acestea învolburate
vai
mototolite acum în somnu-ți ușor ca o pană de pasăre purtată de vânt
mă gândesc
cum mi se întâmplă de fiecare dată
când te privesc noaptea
deși ești femeia mea până la moarte
mă înfioară gândul de a-ți atinge lobul urechii
prin somn
așa cum dormi îmi apari ca un înger dintr-o pânză a lui da Vinci
de afară mai aud doar pașii vântului călcând peste ultima zăpadă
a mieilor
în zori
când vei deschide ochii spre ziuă
iubito
îți voi dărui coroana iubirii
din flori de măslin
să-mi fii regină de-a pururi…
Nu ne-am fi așteptat în germană
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Damit hätten wir nicht gerechnet
Vor langer Zeit einen Spaziergang machen,
Sehen Sie friedliche Fußgänger, Ampeln stressen sie,
Vorsichtig überqueren sie,
Auf der Bank, im Park, mit der Nase in der Zeitung, immer wieder Neuigkeiten,
Sie gehen auf den Markt, dann ins Theater,
Es ist schon vier Uhr
Ich merke immer noch nichts,
So etwas wie ein Floh, aber das geht viel rhythmischer,
Ich gehe auch zu Freunden, sie fühlen sich wohl, lachen, scherzen,
Eine weitere Stunde vergeht und ich schlafe wirklich ein,
Sie schliefen alle im selben Wohnzimmer ein,
Zusammengedrängt, mit noch offener Tür (lassen Sie die Katze durch) entschuldigen sie sich, dass sie alle wie in einem Käfig geschlafen haben,
Geh nach Hause, die Zeit vergeht wie im Flug
Was als nächstes kommt, lässt uns Gänsehaut bekommen,
Freunde, an Freunde, die auf dem Markt gekauft haben, schreiben empört:
Ich habe sie noch nie so wütend gesehen,
„Investieren Sie auch in die Art von Shampoo, die Sie möchten,
Alles, ich will es nur benutzen,
Du hast uns mit Läusen gefüllt
Du hast uns im Stich gelassen, wir würden so etwas niemals tun,
Schäm dich,
Deine Freunde, die dir nur gute Wünsche schicken, schimpfen mit dir“
Ja, na ja... Tagesmehl, ich habe nichts,
Natürlich ist das alles nur auf psychologischer Ebene,
Sie lesen zu viel Zeitung,
Wir konnten nirgendwo hingehen, in Portugal war ich nur Praktikant,
Hören Sie nicht, wie fühlen Sie sich?
Ich habe nichts, aber lass uns trotzdem einen Test machen,
Ich kann es nicht glauben, Mädchen, sieh dich auch an???!!
Ja Mädchen, was? ... Ich kann deine Haare nicht ansehen, weil du ...
Welches Mädchen
Holen Sie sich etwas Watte,
Ich versuche sie zu fangen, sie aus dem Fenster zu werfen,
Aber es gelingt mir nicht, auch nur eines dieser Art einzufangen,
Mädchen, wir könnten eine andere Methode ausprobieren,
Aber wer weiß, dass es sich trotzdem lohnt,
Wir bleichen unsere Haare, wählen den hellsten norwegischen Blondton,
Anschließend bemalen wir es in der gewünschten Farbe,
Die Läuse merken nicht einmal, was passiert,
Weil wir fleißig sind, malen wir jeden Faden aus dem Tempel,
Ja, mein Mädchen, was würde ich ohne deine Ideen tun, die Läuse werden brennen, sie werden ersticken, wir müssen nichts tun, wir müssen nur vorsichtig sein, rigoros entwirren, dafür sorgen, dass wir alle ungebetenen Besucher irgendwohin loswerden die Haare, wandern,
Ja Mädchen, genau, was habe ich dir gesagt?
Ich weiß nicht, ich habe in der Zwischenzeit einen Film geschaut ...
Nach vielen Jahrhunderten sehen wir das Ergebnis...
Und es hätte nicht anders sein können ...
Mädchen, die Farbe haftet sehr gut auf den Haaren, ästhetisch bin ich zufrieden,
Jetzt kämme ich meine Haare, um zu sehen, was mit diesen Käfern passiert ist.
Ja, jetzt sind sie blau, grün, sie wurden auch gestrichen, was tun?
Gesicht, wir haben keine Läuse mehr, wir sind entkommen, lass uns in der Taverne feiern gehen, mit einer Limonade,
Ich hoffe, wir landen nicht wie in Portugal auf dieser Terrasse im Garten.
(Man könnte meinen, dass er dort die Läuse bekommt ...)
Tu ființă...
tu ființă,
oare vezi cat de dragă-mi ești?
m-ai lăsa, tu, oare să-mi lipesc inima de a ta?
îți privesc pomeții şi-mi spun
Doamne, cat de frumoasă eşti!
tu ființă,
oare vezi cât te iubesc?
că te iubesc pana la albastru
și dincolo de el.
m-ai lăsa, tu, oare să te iubesc până la moarte?
tu ființă,
dă-mi mâna ta
fii a mea pe vecie
ești tot ce-mi doresc
fii a mea ființă acum și mereu.
tu ființă,
ești culoarea mea preferată
te colorez în mii si mii de culori
în mintea mea, tu ești perfectă
ești perfecțiunea mea perfectă.
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.
Distanta dintre noi
Apus frumos de vara
Parca ar fi prima oara
Am în minte zeci de gânduri
Dar m am pierdut printre rânduri
Când vine vremea sa pleci
Și palmele mi s reci
Și sufletul mi e gol
Și o sa mi fie dor
Dar sa te întorci te aștept
Căci inima ce mi bate n piept
E doar a ta, numai a ta
Iubire, pentru totdeauna
Și atunci când o sa vii
Și privirile se vor întâlni
Zeci de pomi vor înflori
Iar noi vom fi din nou copii
Glasul Tăcerii
"Prea sensibilă" – un stigmat, un cuvânt,
Mi-l țipau ca pe-o vină, pe-un legământ.
N-am fost lăsată să-mi port durerea,
Când orice lacrimă-mi trezea mânia.
Îmi legau gura cu râsul lor tăios,
Fiecare suspin devenea un răspuns întors.
Și ce-am făcut? Mi-am ascuns trăirea,
Am prefăcut plânsul în piatră, iubirea-n tăcerea.
Cum să simt, când tot ce-am fost
A fost zdrobit sub un râs fără rost?
Cum să strig, când glasul meu
Era doar ecoul durerii din ei?
Sensibilitatea mea e un blestem uitat,
Un loc unde nimeni n-a săpat.
Dar sub râsul lor, un adevăr mă doare:
Sunt oglinda lor – și asta mă omoară.
Dar astăzi, las masca să cadă-n abis,
Să nu mai port vina că sufletul mi-e deschis.
Căci lacrima mea nu-i rușine, ci artă,
Un strigăt mut care nu se împarte.
Și poate, cândva, dincolo de tăcerea lor,
Voi fi doar eu, fără frică, fără dor.
Sensibilă? Poate, dar adevărată,
Un suflet ce trăiește, nu doar înfruntă lumea toată.
8 Martie
aștept să deschizi ochii spre ziuă în dimineața aceasta de opt
din luna lui Marte
dormi fără griji într-un vis ireal cu magnolii și grauri
doar zâmbetul ți se răsfrânge în afară
din gând
te-ai răsucit înspre mine
dezvelindu-ți genunchiul rotund ca opalul de pe inelul
pe care ți l-am dat încă de-aseară
între cerșafurile acestea învolburate
vai
mototolite acum în somnu-ți ușor ca o pană de pasăre purtată de vânt
mă gândesc
cum mi se întâmplă de fiecare dată
când te privesc noaptea
deși ești femeia mea până la moarte
mă înfioară gândul de a-ți atinge lobul urechii
prin somn
așa cum dormi îmi apari ca un înger dintr-o pânză a lui da Vinci
de afară mai aud doar pașii vântului călcând peste ultima zăpadă
a mieilor
în zori
când vei deschide ochii spre ziuă
iubito
îți voi dărui coroana iubirii
din flori de măslin
să-mi fii regină de-a pururi…
Nu ne-am fi așteptat în germană
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Damit hätten wir nicht gerechnet
Vor langer Zeit einen Spaziergang machen,
Sehen Sie friedliche Fußgänger, Ampeln stressen sie,
Vorsichtig überqueren sie,
Auf der Bank, im Park, mit der Nase in der Zeitung, immer wieder Neuigkeiten,
Sie gehen auf den Markt, dann ins Theater,
Es ist schon vier Uhr
Ich merke immer noch nichts,
So etwas wie ein Floh, aber das geht viel rhythmischer,
Ich gehe auch zu Freunden, sie fühlen sich wohl, lachen, scherzen,
Eine weitere Stunde vergeht und ich schlafe wirklich ein,
Sie schliefen alle im selben Wohnzimmer ein,
Zusammengedrängt, mit noch offener Tür (lassen Sie die Katze durch) entschuldigen sie sich, dass sie alle wie in einem Käfig geschlafen haben,
Geh nach Hause, die Zeit vergeht wie im Flug
Was als nächstes kommt, lässt uns Gänsehaut bekommen,
Freunde, an Freunde, die auf dem Markt gekauft haben, schreiben empört:
Ich habe sie noch nie so wütend gesehen,
„Investieren Sie auch in die Art von Shampoo, die Sie möchten,
Alles, ich will es nur benutzen,
Du hast uns mit Läusen gefüllt
Du hast uns im Stich gelassen, wir würden so etwas niemals tun,
Schäm dich,
Deine Freunde, die dir nur gute Wünsche schicken, schimpfen mit dir“
Ja, na ja... Tagesmehl, ich habe nichts,
Natürlich ist das alles nur auf psychologischer Ebene,
Sie lesen zu viel Zeitung,
Wir konnten nirgendwo hingehen, in Portugal war ich nur Praktikant,
Hören Sie nicht, wie fühlen Sie sich?
Ich habe nichts, aber lass uns trotzdem einen Test machen,
Ich kann es nicht glauben, Mädchen, sieh dich auch an???!!
Ja Mädchen, was? ... Ich kann deine Haare nicht ansehen, weil du ...
Welches Mädchen
Holen Sie sich etwas Watte,
Ich versuche sie zu fangen, sie aus dem Fenster zu werfen,
Aber es gelingt mir nicht, auch nur eines dieser Art einzufangen,
Mädchen, wir könnten eine andere Methode ausprobieren,
Aber wer weiß, dass es sich trotzdem lohnt,
Wir bleichen unsere Haare, wählen den hellsten norwegischen Blondton,
Anschließend bemalen wir es in der gewünschten Farbe,
Die Läuse merken nicht einmal, was passiert,
Weil wir fleißig sind, malen wir jeden Faden aus dem Tempel,
Ja, mein Mädchen, was würde ich ohne deine Ideen tun, die Läuse werden brennen, sie werden ersticken, wir müssen nichts tun, wir müssen nur vorsichtig sein, rigoros entwirren, dafür sorgen, dass wir alle ungebetenen Besucher irgendwohin loswerden die Haare, wandern,
Ja Mädchen, genau, was habe ich dir gesagt?
Ich weiß nicht, ich habe in der Zwischenzeit einen Film geschaut ...
Nach vielen Jahrhunderten sehen wir das Ergebnis...
Und es hätte nicht anders sein können ...
Mädchen, die Farbe haftet sehr gut auf den Haaren, ästhetisch bin ich zufrieden,
Jetzt kämme ich meine Haare, um zu sehen, was mit diesen Käfern passiert ist.
Ja, jetzt sind sie blau, grün, sie wurden auch gestrichen, was tun?
Gesicht, wir haben keine Läuse mehr, wir sind entkommen, lass uns in der Taverne feiern gehen, mit einer Limonade,
Ich hoffe, wir landen nicht wie in Portugal auf dieser Terrasse im Garten.
(Man könnte meinen, dass er dort die Läuse bekommt ...)
Tu ființă...
tu ființă,
oare vezi cat de dragă-mi ești?
m-ai lăsa, tu, oare să-mi lipesc inima de a ta?
îți privesc pomeții şi-mi spun
Doamne, cat de frumoasă eşti!
tu ființă,
oare vezi cât te iubesc?
că te iubesc pana la albastru
și dincolo de el.
m-ai lăsa, tu, oare să te iubesc până la moarte?
tu ființă,
dă-mi mâna ta
fii a mea pe vecie
ești tot ce-mi doresc
fii a mea ființă acum și mereu.
tu ființă,
ești culoarea mea preferată
te colorez în mii si mii de culori
în mintea mea, tu ești perfectă
ești perfecțiunea mea perfectă.
Lectii
Am invatat ca oamenii uită ce impreuna au trăit
Și se pierd printre cei ce cu un block te infrang...
Caci orice început duce către o poveste frumoasă
Si în final totul se șterge iar omul își arată
adevărata față.
Am învăţat văzând cu ochii și cu sufletul plângând
Că uneori trebuie să taci sau să vorbești un pic mai
mult,
Oamenii se schimbă în momentul când aripile le cresc
Și dacă zborul tău nu-i ca a lor atunci ...te părăsesc!
Am învățat că cei frumos de obicei nu ține prea mult
lar oamenii te pot înlocui findcă nu mai ești de
ajuns.
Pe propria piele am simţit-o și oricât incerc a ascunde
Pe suflet mi-ai rămas o rană din care din când în când mai
curge sânge.
Distanta dintre noi
Apus frumos de vara
Parca ar fi prima oara
Am în minte zeci de gânduri
Dar m am pierdut printre rânduri
Când vine vremea sa pleci
Și palmele mi s reci
Și sufletul mi e gol
Și o sa mi fie dor
Dar sa te întorci te aștept
Căci inima ce mi bate n piept
E doar a ta, numai a ta
Iubire, pentru totdeauna
Și atunci când o sa vii
Și privirile se vor întâlni
Zeci de pomi vor înflori
Iar noi vom fi din nou copii
Glasul Tăcerii
"Prea sensibilă" – un stigmat, un cuvânt,
Mi-l țipau ca pe-o vină, pe-un legământ.
N-am fost lăsată să-mi port durerea,
Când orice lacrimă-mi trezea mânia.
Îmi legau gura cu râsul lor tăios,
Fiecare suspin devenea un răspuns întors.
Și ce-am făcut? Mi-am ascuns trăirea,
Am prefăcut plânsul în piatră, iubirea-n tăcerea.
Cum să simt, când tot ce-am fost
A fost zdrobit sub un râs fără rost?
Cum să strig, când glasul meu
Era doar ecoul durerii din ei?
Sensibilitatea mea e un blestem uitat,
Un loc unde nimeni n-a săpat.
Dar sub râsul lor, un adevăr mă doare:
Sunt oglinda lor – și asta mă omoară.
Dar astăzi, las masca să cadă-n abis,
Să nu mai port vina că sufletul mi-e deschis.
Căci lacrima mea nu-i rușine, ci artă,
Un strigăt mut care nu se împarte.
Și poate, cândva, dincolo de tăcerea lor,
Voi fi doar eu, fără frică, fără dor.
Sensibilă? Poate, dar adevărată,
Un suflet ce trăiește, nu doar înfruntă lumea toată.