Tânărul Dumitru Rău a lansat volumul de poezii „Parfum de dragoste”. Prietenii l-au asemănat cu Grigore Vieru

poezii.online Tânărul Dumitru Rău a lansat volumul de poezii „Parfum de dragoste”. Prietenii l-au asemănat cu Grigore Vieru

Biblioteca Națională a Republicii Moldova a fost învăluită de parfum și dragoste, deoarece aceasta a găzduit prima lansare al volumului de poezii al scriitorului începător Dumitru Rău.

Cartea conține mai multe versuri, dar nu toate, unele au rămas să fie pentru suflet, probabil nici nu vor fi publicate vreodată. Poeziile sunt despre EA, o eroină a vieții cu povești.

„Am în viață mea femei, o am pe mama, o am pe EA, astfel cunosc istorii de viață, unele mai triste, altele mai fericite, iar comasând toate astea în mine reușesc să transform totul în poezii”, povestește Dumitru când e întrebat despre carte, pentru ZUGO.

La eveniment au luat parte mai mulți invitați de onoare, printre care și Sveatoslav Beglița, un coleg de facultate și prieten apropiat al autorului. Acesta i-a dedicat câteva cuvinte de felicitare cu ocazia debutului.

„Mereu i-am spus că ce e al lui e pus deoparte, iar în momentul când am văzut că a scos în ediție acest volum, știam că va bucura și pe alții cu ceea ce face. Prietenii mei l-au asemănat cu Grigore Vieru, și asta e pe merit. Tot ce-i doresc este să capete faima lui și să nu se oprească doar la acest volum”.

Emoționat, Dumitru a ținut să mulțumească, în primul rând, oamenilor, căci aceștia au fost sursa lui de inspirație, să mulțumească celor care și-au făcut timp să vină la lansare și, nu în ultimul rând, să mulțumească părinților care l-au susținut și motivat de-a lungul timpului.

„Suntem foarte fericiți pentru ce a reușit să realizeze fiul nostru, mereu l-am încurajat când era vorba de scris și atunci când a i-a venit ideea de editare a unei cărți, am fost total de acord”, povestesc părinții scriitorului, Dumitru și Efrosinia Rău, pentru ZUGO.

Dumitru nu intenționează să se oprească aici.

„Urmează să fac debutul în proză vara aceasta, iar mai apoi va urma și volumul II de poezie, însă cu un alt titlu. Totul este dat deja la lectură și urmează să fie publicat curând”, declară autorul cărții „Parfum de dragoste”.

Evenimentul a fost suplinit cu un recital din partea Luciei Brainstorm, o altă tânără autoare din Republica Moldova, un recital de pian susținut de Cristina Butuc, jocuri și, spre final, sesiunea de autografe din partea autorului.

Text: Nicoleta Isac, stagiară ZUGO

Preluat de la: Zugo.md


Postat 22 mai 2017

Creaţii aleatorii :)

Sub sabia mea de fier

Sub sabia mea de fier,

Dușmanii vor cădea.

De sabia mea de fier,

Toți se vor temea.

 

Autor:  Alina Zamurca 🎀

Mai mult...

Mi-e rău

Tristețea mă cuprinde,

Și mă pune pe vine,

Mi-e rău, 

Nu mă simt bine,

Stau și mă gândesc în sine, 

Când va avea de gând durerea să se termine? 

Încă o noapte nedormită,

Încă o iubire nedorită,

Care duce doar spre rău, 

Și se comportă ca un călău,

Când nu știi să iubești,

O viață fericită n-ai să trăiești,

Vei fi singur pe vecie,

Într-o singurătate făr de căsnicie. 

Mai mult...

Moartea mă salvează

sinuciderea-moartea mea dorita 

moartea-ziua mea linistita

de asi putea asi muri

de asi putea,nu asi mai trai 

 

sentimentul de dragoste nu-mi poate fi redat 

deoarece consecintele acestuia sunt de neredat 

nu inteleg dece tot timpul eu?

nu inteleg ce leam făcut la toți mereu...

 

nu am vrut nimic mai mult decât sa te iubesc 

teasi fi iubit pana eu obosesc 

tiasi fi dat sansa sa îmi fii dragostea mea 

dar nemultumitului darul i se ia 

 

sunt ucisa mental, nu mai pot suporta

pana acum credeam ca durerea îmi va trecea 

insa ea se ascunde și iese la iveala 

și când ea iese, nu vreau sa trăiesc iara

 

înainte durerea ce o simțeam era una foarte mica 

dar cu timpul, aceasta din ce in ce mai tare se complica

vârstă ma face sa imbatranesc

și sentimentele sa nu mi le impartasesc

 

cea mai mare durere e ca tu ma lasi 

cea mai mare durerea e creata de ai tai pasi

intruchiparea perfectiunii tu poți fi 

insa și tu cel mai tare ma poți umili 

 

îmi curge o lacrima ca semn de durere 

te iubesc mult, insa iubirea nu ți-o pot cere 

ne destramam ca aţa ce e arsa 

nodul ei se arde, funinginea i se revarsa 

 

moartea e singura mea scapare 

moartea este singura mea alinare 

nu te pot vedea in ochi fără îmi aminti 

cum credeam ca tu ma vei iubi 

 

naivitatea mea devine din ce in ce mai mare 

tot ce e fals, realitate îmi pare 

o zi vorbesc de tine parca-mi ești speranta 

următoarea vorbesc de parca miai distrus viata 

 

nu rog pe nimeni nimic, dar pe tine da

fama ca să nu-mi pierd iubirea

nam iubit demult și chiar aveam nevoie de acest sentiment 

dar acum ca dispare, totul merge atat de lent

 

pe zi ce trece singuratatea ma consuma 

la început credeam ca prezenta ta nu va lasa nici o urma 

dar acum realizez, pe tine te vreau in acest vers 

insa am atat pana la tine de mers 

 

universul ne destrama, dragostea nui rea 

insa tot ce se strica, e din cauza la dragostea mea 

ma uit la cer și ma rog la cel de sus 

macar odata de o dragoste normala să-mi fie sufletul rapus

Mai mult...

Două cinteze!

Pe-un ram de frunză dezgolit

Erau la un taifas două cinteze,

Ce se plângeau cât li-i de greu

Că nu mai au unde să hiberneze.

 

Se-aude că va cădea zăpadă

Care se va așterne peste tot,

Și nu vom mai găsi mâncare

Nici măcar o iarbă de troscot.

 

Am auzit și eu dragă surată

Că gerul va fi unul năprasnic,

Și-atunci ce oare vom mânca

Că omul a uitat să fie darnic.

 

Acum găsim ușor ce ciuguli

Că toamna este așa bogată,

În cuib nu vom avea provizii

Că și creanga ne va fi tăiată.

 

De unde știi tu acest lucru

Că nici copacul n-are să fie?

Îți spun c-am auzit o vorbă

La cei ce lucră-n primărie.

 

Ziceau că-i multă murdărie

De la suratele noastre ciori,

Și doar când toți copaci-i taie

Acestea vor pleca în alte zări.

 

Atunci, hai să ne îmbrățișăm

Și-n grabă să ne luăm zborul,

Până nu va fi mult prea târziu

Când frigul va fi adus cu norul.

 

Așa tăifăsuiau săracele cinteze

Și grija mare pe cioc li se citea,

Că n-au nici cuib, nici ce mânca

Și doar voia Cerului...le rămânea!

 

 

 

 

Mai mult...

Vis

La ceas de noapte,

Când somnul mi-e mai profund,

Când pleoapele îmi sunt grele,

Apari în al meu vis fredonând.

 

Cu ai tăi ochi căprui,

Îmi faci din vis,paradis,

Mă ridici la ceruri

Și o faci dinadins.

 

Te învârti în jurul meu

Eu încep să tresar,

Mă amețești mereu,

Cu parfumul tău bizar.

 

Pas cu pas,

Piruetă cu piruetă;

Ne scufundăm în dans,

Nu ne mai uităm la ceas.

 

Uităm de toți și toate,

Mă atingi domol,

Lăsăm problemele în spate;

Un vis,din care n-aș vrea să mă mai scol.

Mai mult...

Marie e ruga mea

Apostolii când au aflat,

In grabă sau adunat,

Să fie cu maica lui,

Maica Domnului.

 

Azi măicuța noastră sfântă,

Maica Domnului Iisus,

Sa înălțat astăzi la ceruri,

Ne veghează ea de sus.

 

Ea se arată mereu,

Vede cît este de greu,

Se roagă la Dumnezeu 

Cu noi este tot mereu.

 

Măicuța eu te iubesc,

Totdeauna îți doresc 

Să fi cu noi tot mereu,

Să te rogi la Dumnezeu.

 

Primește mă și pe mine,

La rugăciune cu tine,

Veci de veci mi-ai ajutat,

Mulțumescuti nencetat.

Mai mult...