Categoria: Poezii pentru copii
Toate poeziile autorului: Mirela Vlaicu
Data postării: 1 aprilie
Vizualizări: 110
Poezii din aceiaşi categorie
Cine e educat
Irina e fată educată,
Activă, frumoasă, aranjată.
Iar Costică și Mitică
Din magazin ridică
Un obiect din frigider,
Un frate ea se simțea Lider,
Tot cădea de pe mână,
Laptele pe o râmă,
Oare cine-i educat
Hai zice-ți prieteni, imediat.
Autor: Nicoleta postovan
Fluturii de Elena Farago în germană
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Die Schmetterlinge
Weiße und rote Schmetterlinge,
Und bunt, schön,
Ich fange sie im Netz,
Wenn meine Mutter mich verlässt.
Ich fange sie im Flug,
Aber ich töte sie nicht;
Aber ich schaue sie an,
Dass sie winzig sind,
Und schön, und ich mag sie,
Aber ich mache sie nicht
Kein Schaden, überhaupt nicht.
Und wenn ich spiele
Bei einigen weiß ich
Schön, ihn zu haben
Und jeder, aus dem Netz,
Ich helfe ihnen
Und fliege
Nach ihrem Willen.
Fluturii de Elena Farago în portugheză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
As borboletas
Borboletas brancas e vermelhas,
E variegado, lindo,
Eu os pego na rede,
Quando minha mãe me deixa.
Eu os pego em vôo,
Mas eu não os mato;
Mas eu olho para eles,
Que eles são minúsculos,
E lindo, e eu gosto deles,
Mas eu não faço isso
Nenhum dano, de jeito nenhum.
E se eu jogar
Com alguns, eu sei
É bom tê-lo
E todos, da rede,
Eu os ajudo
E voar
De acordo com a vontade deles.
Creionul s-a stricat
Când creionul s-a stricat nu poate fi reparat?
Trebuie aruncat?
întreabă asta pe mămica,
ea știe că creionul nu are nimica ,
nu trebuie aruncat și poate fi reparat,
cu o mică ascuțitoare și puțină răbdare
creionul poate fi ca nou
și nu i-ai făcut nici un rău.
Panait Mirela
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
o adiere de simfonii albastre/7
ce ne facem noi in primăvara asta?
prea multă culoare...
prea multă mireasmă-mbietoare....
despre cântări angelice, nu mai vorbesc.....
ia, să deschidem degrabă
fereastra
și să-i spunem
dragului nostru prieten,
o poezie!
Cine e educat
Irina e fată educată,
Activă, frumoasă, aranjată.
Iar Costică și Mitică
Din magazin ridică
Un obiect din frigider,
Un frate ea se simțea Lider,
Tot cădea de pe mână,
Laptele pe o râmă,
Oare cine-i educat
Hai zice-ți prieteni, imediat.
Autor: Nicoleta postovan
Fluturii de Elena Farago în germană
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
Die Schmetterlinge
Weiße und rote Schmetterlinge,
Und bunt, schön,
Ich fange sie im Netz,
Wenn meine Mutter mich verlässt.
Ich fange sie im Flug,
Aber ich töte sie nicht;
Aber ich schaue sie an,
Dass sie winzig sind,
Und schön, und ich mag sie,
Aber ich mache sie nicht
Kein Schaden, überhaupt nicht.
Und wenn ich spiele
Bei einigen weiß ich
Schön, ihn zu haben
Und jeder, aus dem Netz,
Ich helfe ihnen
Und fliege
Nach ihrem Willen.
Fluturii de Elena Farago în portugheză
Fluturi albi şi roşii,
Şi pestriţi, frumoşi,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Şi frumoşi, şi-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Şi dacă mă joc
Cu vreunul, ştiu
Binişor să-l ţiu
Şi pe toţi, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Şi să plece-n zbor
După voia lor.
As borboletas
Borboletas brancas e vermelhas,
E variegado, lindo,
Eu os pego na rede,
Quando minha mãe me deixa.
Eu os pego em vôo,
Mas eu não os mato;
Mas eu olho para eles,
Que eles são minúsculos,
E lindo, e eu gosto deles,
Mas eu não faço isso
Nenhum dano, de jeito nenhum.
E se eu jogar
Com alguns, eu sei
É bom tê-lo
E todos, da rede,
Eu os ajudo
E voar
De acordo com a vontade deles.
Creionul s-a stricat
Când creionul s-a stricat nu poate fi reparat?
Trebuie aruncat?
întreabă asta pe mămica,
ea știe că creionul nu are nimica ,
nu trebuie aruncat și poate fi reparat,
cu o mică ascuțitoare și puțină răbdare
creionul poate fi ca nou
și nu i-ai făcut nici un rău.
Panait Mirela
O jucărie hazlie
În copilărie vezi jucării ce ți-ar plăcea să facă parte din cele pe care le-ai avea deja, fie din rate,
Fie din alte plăți mai târziu achitate,
E normal, e vremea jucăriilor
Și a comediilor,
Unele poate ne distrează,
La altele lumea poate chiar oftează,
În pauzele publicitare vezi ce mai e nou,
Ceva ce se poate da drept cadou,
O pisică de pluș cât se poate de reală,
Are 4 kg, toarce, mănâncă, deci nici pomeneală,
Să fie că restul jucăriilor pe care le vedem,
Și cu care raftul ni-l umplem,
Ceri acea jucărie și ce răspuns crezi că primești,
Din moment ce chiar ți-o dorești?
Nu se poate!
Mai așteaptă 10 luni poate.
Poate, poate, poate, poate ...
Nu vrem poate, nu acum cel puțin,
După ce ne-am interesat, pe deplin,
Cât costă? 350 de lei, oare cât ar putea costa...
Și coletul îl luăm de la poștă,
Dar nu, nu e chip să o poți avea,
Chiar dacă nicio notă luată nu a fost rea.
(Pauză de 20 de ani.................)
Peste 20 de ani, printre blocuri vedem o pisică adevărată,
Asemeni celei de ani și ani mult visate, totuși parcă e mai dungată,
Nu contează,
Parchează.
Mergi cu pași repezi,
Treci de tufișurile umezi,
O găsești, e o pisică Nebelung adevărată, nu jucărie,
Ce ar veni la set cu vreo colivie,
O iei acasă, o speli, o periezi, o parfumezi,
Când se culcă, cu burta în sus, te distrezi.
Întorcându-ne iarăși în timp, ne întrebăm:
Dacă atunci am fi avut pisică de jucărie,
Ce importanță ar mai fi avut acum acest ghemotoc de blană cenușie și cafenie?
Am mai fi știut să apreciem la fel de mult această clipă,
Ca atunci când aleargă și, ca să te joci cu ea, te atenționează, țipă?
Nu se pot face comparații
Între aceste două situații.
(Această întâmplare arată clar faptul că, atunci când ne întrebăm de ce ceva, un anumit lucru sau oportunitate nu a avut cum să apară în viețile noastre, înseamnă că fie nu a fost pentru noi, fie noi nu eram potriviți pentru situația respectivă, pentru particularitățile ei, la fel că și cu pisica de jucărie, am fi putut ști cu exactitate ce baterie îi trebuie, de la ce firmă, câte să fie, ce perie să folosim? Nu, însă acum e mai simplu, pentru că este pisică adevărată și știm să ne ocupăm de ea)
o adiere de simfonii albastre/7
ce ne facem noi in primăvara asta?
prea multă culoare...
prea multă mireasmă-mbietoare....
despre cântări angelice, nu mai vorbesc.....
ia, să deschidem degrabă
fereastra
și să-i spunem
dragului nostru prieten,
o poezie!
Alte poezii ale autorului
Primăvara
Primăvara a venit
Pomii toți au înflorit.
Floricele sute,mii
S-au așezat pe câmpii
Toți copiii sunt pe stradă
Bucuroși iarba să vadă
Fetele frumos gătite
Cu rochițe înflorite
Ce așteaptă cu drag mare
Sărbătorile Pascale
Iepurașul sa sosească
Oua roșii sa ciocnească
Ursulețul
Într-o zi de iarnă grea
Eu mergând cu sania
Am găsit din întâmplare
Un urs mic ce teamă are
Eu văzând ul speriat
Lângă mine l-am luat
Și frumos eu l-am rugat
Ursuleț, ursuleț
Hai in casa mea.
Că tu vei scăpa
Unde-i casa ta?
Uite-o, uite-o colo-n deal
Mor ,Mor,Mor
Nu este adevărat
Uite c-ai scăpat.
Ursuleț are un an
Pe el îl cheamă Frican
Tatăl
In această poezie ,
Mică, pusă pe-o hârtie
Am sa scriu câteva rânduri
Despre tata ce mie-n gânduri .
Am să pun o întrebare
La mine te gândești oare?
Nici un copil , pe acest pământ
Nu este vinovat
Că al lui tată l-a creat și a plecat.
Fiți mai atenți, fiți responsabili!
Aveți copii,dați-le aripi.
Nu le mai rupeți,căci niciodată
Un copil,nu cere să se nască!
Primăvara
Primăvara a venit
Pomii toți au înflorit.
Floricele sute,mii
S-au așezat pe câmpii
Toți copiii sunt pe stradă
Bucuroși iarba să vadă
Fetele frumos gătite
Cu rochițe înflorite
Ce așteaptă cu drag mare
Sărbătorile Pascale
Iepurașul sa sosească
Oua roșii sa ciocnească
Ursulețul
Într-o zi de iarnă grea
Eu mergând cu sania
Am găsit din întâmplare
Un urs mic ce teamă are
Eu văzând ul speriat
Lângă mine l-am luat
Și frumos eu l-am rugat
Ursuleț, ursuleț
Hai in casa mea.
Că tu vei scăpa
Unde-i casa ta?
Uite-o, uite-o colo-n deal
Mor ,Mor,Mor
Nu este adevărat
Uite c-ai scăpat.
Ursuleț are un an
Pe el îl cheamă Frican
Tatăl
In această poezie ,
Mică, pusă pe-o hârtie
Am sa scriu câteva rânduri
Despre tata ce mie-n gânduri .
Am să pun o întrebare
La mine te gândești oare?
Nici un copil , pe acest pământ
Nu este vinovat
Că al lui tată l-a creat și a plecat.
Fiți mai atenți, fiți responsabili!
Aveți copii,dați-le aripi.
Nu le mai rupeți,căci niciodată
Un copil,nu cere să se nască!
Primăvara
Primăvara a venit
Pomii toți au înflorit.
Floricele sute,mii
S-au așezat pe câmpii
Toți copiii sunt pe stradă
Bucuroși iarba să vadă
Fetele frumos gătite
Cu rochițe înflorite
Ce așteaptă cu drag mare
Sărbătorile Pascale
Iepurașul sa sosească
Oua roșii sa ciocnească
Ursulețul
Într-o zi de iarnă grea
Eu mergând cu sania
Am găsit din întâmplare
Un urs mic ce teamă are
Eu văzând ul speriat
Lângă mine l-am luat
Și frumos eu l-am rugat
Ursuleț, ursuleț
Hai in casa mea.
Că tu vei scăpa
Unde-i casa ta?
Uite-o, uite-o colo-n deal
Mor ,Mor,Mor
Nu este adevărat
Uite c-ai scăpat.
Ursuleț are un an
Pe el îl cheamă Frican
Tatăl
In această poezie ,
Mică, pusă pe-o hârtie
Am sa scriu câteva rânduri
Despre tata ce mie-n gânduri .
Am să pun o întrebare
La mine te gândești oare?
Nici un copil , pe acest pământ
Nu este vinovat
Că al lui tată l-a creat și a plecat.
Fiți mai atenți, fiți responsabili!
Aveți copii,dați-le aripi.
Nu le mai rupeți,căci niciodată
Un copil,nu cere să se nască!