Ursulețul
Într-o zi de iarnă grea
Eu mergând cu sania
Am găsit din întâmplare
Un urs mic ce teamă are
Eu văzând ul speriat
Lângă mine l-am luat
Și frumos eu l-am rugat
Ursuleț, ursuleț
Hai in casa mea.
Că tu vei scăpa
Unde-i casa ta?
Uite-o, uite-o colo-n deal
Mor ,Mor,Mor
Nu este adevărat
Uite c-ai scăpat.
Ursuleț are un an
Pe el îl cheamă Frican
Categoria: Poezii pentru copii
Toate poeziile autorului: Mirela Vlaicu
Data postării: 1 aprilie
Vizualizări: 113
Poezii din aceiaşi categorie
Copiii timpurilor noastre
Pe-acest tãrâm, "complet civilizat"
Suntem înconjuraţi, neîncetat,
De oameni îmbãtaţi cu limbi strãine,
Care rãspund "Ok!", în loc de "Bine!".
Copiii, mai cu seamã, ne uimesc
Cum leapãdã cuvântul românesc:
Spunând "Hello!", în loc de "Ziua bunã!",
Şi-atâtea, cã... nu ştii ce vrea sã spunã.
N-aş fi crezut c-aşa vreme sã vinã,
Sã o înveţe puiul, pe gãinã:
Ei ştiu ce este un calculator,
Mai bine decât chiar pãrinţii lor!
Revãd filmul de ieri, la interviu,
Se uitã la ecran, în timp ce scriu!
Conduc o firmã-ntreagã, c-un buton,
Mai ceva decât chiar Napoleon!
A fost o vreme-n casa pãrinteascã,
Când mã temeam, fãrã sã trebuiascã:
Un lucru mic sau mare, de stricam,
Plângeam un ceas, uitându-mã pe geam.
Cei mici de azi, rãcnesc, dar nu de teamã
Ci de nervoşi sau cã nu-i bagi în seamã.
Dacã voiesc, cumva, vreo jucãrie,
Îţi cauţi drum, pânã la librãrie.
Cum tehnicii-i încurc nomenclatura,
Îmi vine sã zâmbesc, cu toatã gura:
Un telefon, trimis de un amic,
Nu-l foloseam, de fricã sã nu-l stric.
Mã uit la cei ce sunt micuţi acum,
Ei "stau pe laptop", nu se joacã-n drum;
Ştiu "naviga", cât sunt de mititei:
Ne fac de râs! Ia, uită-te la ei!
Dar nu-i râs sãnãtos, ci e semn rãu,
De-i "academician" copilul tãu,
De nu-i în stare-a face o prostie,
De-a avea vise şi copilãrie!
Dacã nu te ocupi de fiecare,
Vor sta, fãrã a cere de mâncare,
Cu nasul toatã ziua-n telefon,
Dar nu s-aştepte ca sã-i vinã ton.
Ci, vor cãlãtori în alte lumi,
Spre care nu tu însuţi îi îndrumi;
Însã eşti responsabil, ca pãrinte,
Cã eşti matur şi ai mai multã minte!
Ei ştiu actori sau star-uri muzicale
Şi strigã tare la semifinale;
Dar, de literaturã, n-au habar:
Se uitã-n cãrţi, ca mâţa-n calendar.
Pe lângã faptul cã suntem hapsâni,
Avem mândria noastrã, de români.
Când te pricepi aproape la orice,
Nu ştii nimic de treabã... asta e!
Tu te trufeşti de câte limbi cunoşti,
Îi fi deştept, dar... nici alţii mai proşti!
Îţi pare bine c-ai atâta spor
Şi ştii engleza... din televizor.
De la zuluşi şi pân-la eschimoşi
De la cei treji, la cei cu ochii roşi,
Nu ai sã vezi popor, oricât te plimbi,
Fãlindu-se a şti te miri ce limbi!
Dar, pe român, nu-l pomeneşti aşa!
El vrea sã fie "cool", pe barba sa.
Şi se va strãdui, din rãsputeri,
Sã-nveţe astãzi, ce uitase ieri...
Din ţara lui, sã nu ajungã slugã
Pãrinţii îl învaţã ca sã fugã.
Decât stãpân modest, între vecini,
Mai bine slugã mare, la strãini.
Mai bun, decât tocana de legume,
N-am pomenit un alt produs, pe lume,
Nici mai gustos ca pizza culturalã
Înãbuşitã-n a prostiei oalã!
Dans astral
Cea mai strălucitoare dintre stele,
centrul sistemului solar!
Lumina si razele tale calde nu
cunosc nici un hotar.
Te-am privit prin gând si intr-un
colțișor al razei vizuale,
Sentimentele pe care mi le dai sunt
de-a dreptul ireale.
M-ai ales sa te privesc din
infinitul necunoscut,
Te doream cel mai mult si te
schițam din neștiut.
De nedescris puterea ta,
planeta strălucind de plasma!
Numai luna putea concura cu a ta carisma.
Printr-un dans astral ți s-au
alătura planete,
Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!
Tinerete fără batranete si viața
fără de moarte,
Se micsora si se întărea,
de mare putere avea ea parte!
Venus mândra,strălucind a feminin
s-a alătura la ce-i divin.
La erupții vulcanice va trebui
ca sa ma închin.
Caldura e mare si norii sunt portocalii,
Aici nu este un loc pentru cei
care vor sa fie vii!
Aliniandu-se perfect la soare,
planeta Pământ este in floare!
Habitatul ideal pentru viața
ce vrea sa prospere.
Albastra de ape,se scaldă in
abundenta vieții!
Locul de întâlnire al elementelor,
descrierea frumuseții.
Planeta roșie s-a alăturat in
pași de dans,
Marte furios aproape ca a făcut balans!
Rece si uscat,condus de gelozie!
Isi dorește da fie colonizat,
câta ipocrizie!
Jupiter nu a întârziat sa apăra,
ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.
Planeta s-a acoperit cu un ocean
metalic de tip smoala.
Impunatoare prin mărime si furtuni,
te va învața cu ea sa nu te pui!
Ea are si ajutoare,planete mici
de bine făcătoare.
Uranus departe de soare a înghețat
in albastruie culoare,
Gigant de gheata cu temperaturi polare!
Planeta s-a alăturat la dans
strategic si rece,
Nu prea știe el a se petrece...
Nori de vortex si furtuna,
trebuie sa fie ea!
Neptun la fel de rece,
de gheata ii e calea!
Intunecata si puternica,ea va fi regina!
Intr-un final fericit ea va fi eroina.
Orbitand soarele in sens
contrar al ceasului,
Trecere timpului va fi
favoarea dansului.
Prin savurarea clipei ei
făceau întrecere,
Aseara ei au dat o adevarata petrecere!
Supărarea gâștelor
O rățușca mac mac mac,
Se duse într-o zi pe lac.
O gascuta ga ga ga..
Grăbită și ea venea.
Ajunse ele pe lac.,
Ga ga ga și mac mac mac
Se jucară se jucară...
Până când se înotară.
Fiind noapte nu știau
Pe unde să o mai ia ..
Mama gasca-ngrijorata
Se duse la rată-ndata..
Rată surioara mea ?
N-ai văzut pe ga ga ga !?
Vai... mă îndreptam spre tine,
Să văd de ce mac, nu vine.
După lungă căutare. ..
Le găsi în lacul mare.
Și porni o ceartă mare..
De atunci copii să știți !
Chiar și voi.sa vă feriți
Pe gasca când o-ntalniti.
Fiind supărată tare
Nu răbda pe nimenea...
Ca să mai stea lângă ea.
Prietenia
O ciocolată pentru noi,
O ciocolată pentru doi,
Suntem prieteni buni,
Se pare mai comuni.
Autor: Nicoleta postovan
Moșul!
De mic copil aștept Crăciunul
Și Moșul să-mi aducă dulciuri,
Să fiu lăsat să-i mângâi barba
Și-apoi timid să-i recit versuri
Mereu îmi puneam întrebări?
Cine ar putea fi bătrânul?
De unde are atâtea jucării?
Și oare ce mănâncă renul?
Pe timpuri era doar Moș Gerilă
Ce ne-aducea doar frig și ger,
Părinți-n șoaptă îmi spuneau
Că Moș Crăciun e doar în Cer
E greu acum să crezi ce spun
Că Moșul n-a venit vreodată,
Când eu copil pe el îl așteptam
Să-l văd că-mi bate-n poartă
Într-un târziu ai mei mi-au spus
Că Moș Crăciun există cu adevărat,
Dar cineva nu-l vrea intrat în țară
Că pe la noi doar Moș Gerilă-i adorat
Mult timp ochii mi-au lăcrimat
Până prin anii nouăzeci,
Când Moșul viza-căpătat
Dar eu aveam deja treizeci
Acum și eu am devenit un Moș
Și an de an duc daruri la nepoți,
Nu folosesc sania trasă de reni
Sunt Moș modern cu SUV..pe patru roți!
Copilărie
Casa părintească
Casa unde am copilărit
Cineva timpul sa l oprească
Că deodată ne a părăsit
Genunchi juliti pe stradă
Fericiți la masă
Mâini rupte prin ograda
Și copilăria era frumoasă
Cireșe vara noi luam
Și nimeni telefon nu avea
Iarna la focul șemineului povesteam
Și bunica ne colinda
Banii doar niște hârtii erau
De etichete nu ne interesa
Bomboanele ne bucurau
Cu Iphone nu ne recompensa
Uite așa copilaria la noi a fost
A trecut și a fost perfect
Când ne jucam lapte gros
Copilarie te respect!
Copiii timpurilor noastre
Pe-acest tãrâm, "complet civilizat"
Suntem înconjuraţi, neîncetat,
De oameni îmbãtaţi cu limbi strãine,
Care rãspund "Ok!", în loc de "Bine!".
Copiii, mai cu seamã, ne uimesc
Cum leapãdã cuvântul românesc:
Spunând "Hello!", în loc de "Ziua bunã!",
Şi-atâtea, cã... nu ştii ce vrea sã spunã.
N-aş fi crezut c-aşa vreme sã vinã,
Sã o înveţe puiul, pe gãinã:
Ei ştiu ce este un calculator,
Mai bine decât chiar pãrinţii lor!
Revãd filmul de ieri, la interviu,
Se uitã la ecran, în timp ce scriu!
Conduc o firmã-ntreagã, c-un buton,
Mai ceva decât chiar Napoleon!
A fost o vreme-n casa pãrinteascã,
Când mã temeam, fãrã sã trebuiascã:
Un lucru mic sau mare, de stricam,
Plângeam un ceas, uitându-mã pe geam.
Cei mici de azi, rãcnesc, dar nu de teamã
Ci de nervoşi sau cã nu-i bagi în seamã.
Dacã voiesc, cumva, vreo jucãrie,
Îţi cauţi drum, pânã la librãrie.
Cum tehnicii-i încurc nomenclatura,
Îmi vine sã zâmbesc, cu toatã gura:
Un telefon, trimis de un amic,
Nu-l foloseam, de fricã sã nu-l stric.
Mã uit la cei ce sunt micuţi acum,
Ei "stau pe laptop", nu se joacã-n drum;
Ştiu "naviga", cât sunt de mititei:
Ne fac de râs! Ia, uită-te la ei!
Dar nu-i râs sãnãtos, ci e semn rãu,
De-i "academician" copilul tãu,
De nu-i în stare-a face o prostie,
De-a avea vise şi copilãrie!
Dacã nu te ocupi de fiecare,
Vor sta, fãrã a cere de mâncare,
Cu nasul toatã ziua-n telefon,
Dar nu s-aştepte ca sã-i vinã ton.
Ci, vor cãlãtori în alte lumi,
Spre care nu tu însuţi îi îndrumi;
Însã eşti responsabil, ca pãrinte,
Cã eşti matur şi ai mai multã minte!
Ei ştiu actori sau star-uri muzicale
Şi strigã tare la semifinale;
Dar, de literaturã, n-au habar:
Se uitã-n cãrţi, ca mâţa-n calendar.
Pe lângã faptul cã suntem hapsâni,
Avem mândria noastrã, de români.
Când te pricepi aproape la orice,
Nu ştii nimic de treabã... asta e!
Tu te trufeşti de câte limbi cunoşti,
Îi fi deştept, dar... nici alţii mai proşti!
Îţi pare bine c-ai atâta spor
Şi ştii engleza... din televizor.
De la zuluşi şi pân-la eschimoşi
De la cei treji, la cei cu ochii roşi,
Nu ai sã vezi popor, oricât te plimbi,
Fãlindu-se a şti te miri ce limbi!
Dar, pe român, nu-l pomeneşti aşa!
El vrea sã fie "cool", pe barba sa.
Şi se va strãdui, din rãsputeri,
Sã-nveţe astãzi, ce uitase ieri...
Din ţara lui, sã nu ajungã slugã
Pãrinţii îl învaţã ca sã fugã.
Decât stãpân modest, între vecini,
Mai bine slugã mare, la strãini.
Mai bun, decât tocana de legume,
N-am pomenit un alt produs, pe lume,
Nici mai gustos ca pizza culturalã
Înãbuşitã-n a prostiei oalã!
Dans astral
Cea mai strălucitoare dintre stele,
centrul sistemului solar!
Lumina si razele tale calde nu
cunosc nici un hotar.
Te-am privit prin gând si intr-un
colțișor al razei vizuale,
Sentimentele pe care mi le dai sunt
de-a dreptul ireale.
M-ai ales sa te privesc din
infinitul necunoscut,
Te doream cel mai mult si te
schițam din neștiut.
De nedescris puterea ta,
planeta strălucind de plasma!
Numai luna putea concura cu a ta carisma.
Printr-un dans astral ți s-au
alătura planete,
Mercur fiind prima inspira curaj la infinit!
Tinerete fără batranete si viața
fără de moarte,
Se micsora si se întărea,
de mare putere avea ea parte!
Venus mândra,strălucind a feminin
s-a alătura la ce-i divin.
La erupții vulcanice va trebui
ca sa ma închin.
Caldura e mare si norii sunt portocalii,
Aici nu este un loc pentru cei
care vor sa fie vii!
Aliniandu-se perfect la soare,
planeta Pământ este in floare!
Habitatul ideal pentru viața
ce vrea sa prospere.
Albastra de ape,se scaldă in
abundenta vieții!
Locul de întâlnire al elementelor,
descrierea frumuseții.
Planeta roșie s-a alăturat in
pași de dans,
Marte furios aproape ca a făcut balans!
Rece si uscat,condus de gelozie!
Isi dorește da fie colonizat,
câta ipocrizie!
Jupiter nu a întârziat sa apăra,
ca de obicei s-a îmbrăcat de gala.
Planeta s-a acoperit cu un ocean
metalic de tip smoala.
Impunatoare prin mărime si furtuni,
te va învața cu ea sa nu te pui!
Ea are si ajutoare,planete mici
de bine făcătoare.
Uranus departe de soare a înghețat
in albastruie culoare,
Gigant de gheata cu temperaturi polare!
Planeta s-a alăturat la dans
strategic si rece,
Nu prea știe el a se petrece...
Nori de vortex si furtuna,
trebuie sa fie ea!
Neptun la fel de rece,
de gheata ii e calea!
Intunecata si puternica,ea va fi regina!
Intr-un final fericit ea va fi eroina.
Orbitand soarele in sens
contrar al ceasului,
Trecere timpului va fi
favoarea dansului.
Prin savurarea clipei ei
făceau întrecere,
Aseara ei au dat o adevarata petrecere!
Supărarea gâștelor
O rățușca mac mac mac,
Se duse într-o zi pe lac.
O gascuta ga ga ga..
Grăbită și ea venea.
Ajunse ele pe lac.,
Ga ga ga și mac mac mac
Se jucară se jucară...
Până când se înotară.
Fiind noapte nu știau
Pe unde să o mai ia ..
Mama gasca-ngrijorata
Se duse la rată-ndata..
Rată surioara mea ?
N-ai văzut pe ga ga ga !?
Vai... mă îndreptam spre tine,
Să văd de ce mac, nu vine.
După lungă căutare. ..
Le găsi în lacul mare.
Și porni o ceartă mare..
De atunci copii să știți !
Chiar și voi.sa vă feriți
Pe gasca când o-ntalniti.
Fiind supărată tare
Nu răbda pe nimenea...
Ca să mai stea lângă ea.
Prietenia
O ciocolată pentru noi,
O ciocolată pentru doi,
Suntem prieteni buni,
Se pare mai comuni.
Autor: Nicoleta postovan
Moșul!
De mic copil aștept Crăciunul
Și Moșul să-mi aducă dulciuri,
Să fiu lăsat să-i mângâi barba
Și-apoi timid să-i recit versuri
Mereu îmi puneam întrebări?
Cine ar putea fi bătrânul?
De unde are atâtea jucării?
Și oare ce mănâncă renul?
Pe timpuri era doar Moș Gerilă
Ce ne-aducea doar frig și ger,
Părinți-n șoaptă îmi spuneau
Că Moș Crăciun e doar în Cer
E greu acum să crezi ce spun
Că Moșul n-a venit vreodată,
Când eu copil pe el îl așteptam
Să-l văd că-mi bate-n poartă
Într-un târziu ai mei mi-au spus
Că Moș Crăciun există cu adevărat,
Dar cineva nu-l vrea intrat în țară
Că pe la noi doar Moș Gerilă-i adorat
Mult timp ochii mi-au lăcrimat
Până prin anii nouăzeci,
Când Moșul viza-căpătat
Dar eu aveam deja treizeci
Acum și eu am devenit un Moș
Și an de an duc daruri la nepoți,
Nu folosesc sania trasă de reni
Sunt Moș modern cu SUV..pe patru roți!
Copilărie
Casa părintească
Casa unde am copilărit
Cineva timpul sa l oprească
Că deodată ne a părăsit
Genunchi juliti pe stradă
Fericiți la masă
Mâini rupte prin ograda
Și copilăria era frumoasă
Cireșe vara noi luam
Și nimeni telefon nu avea
Iarna la focul șemineului povesteam
Și bunica ne colinda
Banii doar niște hârtii erau
De etichete nu ne interesa
Bomboanele ne bucurau
Cu Iphone nu ne recompensa
Uite așa copilaria la noi a fost
A trecut și a fost perfect
Când ne jucam lapte gros
Copilarie te respect!
Alte poezii ale autorului
Primăvara
Primăvara a venit
Pomii toți au înflorit.
Floricele sute,mii
S-au așezat pe câmpii
Toți copiii sunt pe stradă
Bucuroși iarba să vadă
Fetele frumos gătite
Cu rochițe înflorite
Ce așteaptă cu drag mare
Sărbătorile Pascale
Iepurașul sa sosească
Oua roșii sa ciocnească
Tatăl
In această poezie ,
Mică, pusă pe-o hârtie
Am sa scriu câteva rânduri
Despre tata ce mie-n gânduri .
Am să pun o întrebare
La mine te gândești oare?
Nici un copil , pe acest pământ
Nu este vinovat
Că al lui tată l-a creat și a plecat.
Fiți mai atenți, fiți responsabili!
Aveți copii,dați-le aripi.
Nu le mai rupeți,căci niciodată
Un copil,nu cere să se nască!
O fetiță
O fetiță frumușică
Ce mergea la grădiniță
In timp ce a ei mămică
O ținea strâns de manița
Salutând toți trecatorii
Cum spun și educatorii
Mama fiind bucuroasă
Că fetița i respectuoasă
Primăvara
Primăvara a venit
Pomii toți au înflorit.
Floricele sute,mii
S-au așezat pe câmpii
Toți copiii sunt pe stradă
Bucuroși iarba să vadă
Fetele frumos gătite
Cu rochițe înflorite
Ce așteaptă cu drag mare
Sărbătorile Pascale
Iepurașul sa sosească
Oua roșii sa ciocnească
Tatăl
In această poezie ,
Mică, pusă pe-o hârtie
Am sa scriu câteva rânduri
Despre tata ce mie-n gânduri .
Am să pun o întrebare
La mine te gândești oare?
Nici un copil , pe acest pământ
Nu este vinovat
Că al lui tată l-a creat și a plecat.
Fiți mai atenți, fiți responsabili!
Aveți copii,dați-le aripi.
Nu le mai rupeți,căci niciodată
Un copil,nu cere să se nască!
O fetiță
O fetiță frumușică
Ce mergea la grădiniță
In timp ce a ei mămică
O ținea strâns de manița
Salutând toți trecatorii
Cum spun și educatorii
Mama fiind bucuroasă
Că fetița i respectuoasă
Primăvara
Primăvara a venit
Pomii toți au înflorit.
Floricele sute,mii
S-au așezat pe câmpii
Toți copiii sunt pe stradă
Bucuroși iarba să vadă
Fetele frumos gătite
Cu rochițe înflorite
Ce așteaptă cu drag mare
Sărbătorile Pascale
Iepurașul sa sosească
Oua roșii sa ciocnească
Tatăl
In această poezie ,
Mică, pusă pe-o hârtie
Am sa scriu câteva rânduri
Despre tata ce mie-n gânduri .
Am să pun o întrebare
La mine te gândești oare?
Nici un copil , pe acest pământ
Nu este vinovat
Că al lui tată l-a creat și a plecat.
Fiți mai atenți, fiți responsabili!
Aveți copii,dați-le aripi.
Nu le mai rupeți,căci niciodată
Un copil,nu cere să se nască!
O fetiță
O fetiță frumușică
Ce mergea la grădiniță
In timp ce a ei mămică
O ținea strâns de manița
Salutând toți trecatorii
Cum spun și educatorii
Mama fiind bucuroasă
Că fetița i respectuoasă