Nu stiu ce cred

Nu ți-aș fi răpit prea mult din viată, 

Doar două secunde, să-ți spun că te iubesc 

Și cum în amintirea ta îmi doresc să putrezesc, 

Doar că e întuneric si gândul e în ceață. 

Mi-am permis să fur momente doar ca să te privesc 

Și cum „dulceață” era alintul meu firesc, 

Dar nu mi-e dor, de clipele deja înfipte în trecut. 

Ci doar regret că după tine am rămas tăcut. 

Mi-ai luat și glasul și privirea 

Mi-ai luat și capul să mă pierd cu firea, 

Să mă târăsc, spre al naibi tărâm al fericiri 

Dar mă agăț in spini toxici ai iubiri. 

Lasă mă să visez despre tine. Să simt ca exiști,să simt ca exist. Vreau să cad în iubire și obsesie iar,dar tu deja m ai ridicat. Vreau să țip și să urlu,dar în gol mă afund iar. Durerea mea se exprimă intr un cer roșu de sânge,iar ploaia ce cade mă arde tot mai tare. Am jurat ca nu voi mai iubi,dar inima mea a căzut în recidiva. Mă gândesc la tine iar și iar si nu pot dormi  noaptea din cauza ta iar. Îmi lipsești mai mult decât orice,iar dacă aș putea,ți aș dărui inima mea înainte să ne luăm rămas bun. Nu știu ce să fac fără tine,nu știu unde să îmi pun mâinile. Am încercat să uit,dar acum alerg la 3 dimineața pe străzi,cu gândul la tine. Unii ar spune ca sunt nebună,dar obsesia e prea mare. Vreau sa te prind de mână și să fugim împreună spre lună. Acum mă uit la tine și iubirea mă orbește. Acum mă uit la tine,și nu văd nimic. Mă pierd iar în întuneric,mă pierd iar în ceață. Fiindcă durerea se exprimă în țipete,eu am ales să râd. Acum plâng iar,în mijlocul nopții mă uit la stele și îmi doresc să fiu una dintre ele. Mă uit la lună iar,și două linii de lumină o străbat. Una este sclipirea mea,cealaltă întunericul tău. Ce a fost invizibil odată acum pot vedea. Și iar la 3 dimineața îți spun ca te vreau acum,nu mai târziu. Te iubesc și dincolo de moarte,nu poate. Acum însă e greu să trăiesc când nimic nu e clar,când în capul meu explodează artificii. Să mor sau să trăiesc? Dar tu ești viața mea și moartea mea,deci m am pierdut iar…Râd și plâng,respir și ma sufoc,trăiesc și mor.Te urăsc,dar te ador. Ești obsesia mea și am încercat să îți dau drumul,dar știu ca daca voi face asta voi muri mai mult ca niciodată. Si am încercat să îți scriu numele în nori,dar sunt prea departe,așa ca ți l am scris in ocean. Îmi amintesc de nopțile în care eram în flăcări,în care ne certam si ne adoram,în care ne uram și ne iubeam,dar puneam dragostea cel mai sus,peste soare. Acum lasă mă  te rog să te visez,să te mai văd o singură dată. Să te privesc în ochi și să îți spun ca tu ești visul meu și ca te voi iubi și când voi fi moartă. Te voi iubi în toate Universurile,în toate lumile,în toate viețile. Te voi iubi cum nici nu este posibil. Atât de mult,încât voi încerca iar să îți scriu numele în nori,acolo unde voi ajunge imediat.

Să mă doară ,cui îi pasă

Dorul este doar al meu.

Vreau să sufăr ,vreau în pace 

Să-l iubesc numai pe el 

Esti lichiorul meu de seară,

Mă învăluie al tău amor.

Si când soarele apare ,

Pleci cu sticlă,pleci cu tot 

Mă trezesc nedumerită,

Parcă îmi zâmbeai ,și-acum ,

O nouă zi ,din nou ispita 

De-a vedea ,cum mă ignori 

Draga mea,Claudia!

Poate toate lucrurile care se întâmplă în viața mea se întâmplă cu un motiv.
Știu ca toate care s au întâmplat sunt nu mai vina mea.
Dar iubesc faptul ca te am cunoscut și m ai făcut să zâmbesc atât puțin cat a fost pentru ca mă gândeam ca vom fi împreună.
Ești atât de bună la suflet și atât de frumoasă în cat nu mi ajunge să scriu pentru câte calități ai.
Eu știu ca nu ești o fată pentru mine.
Nci eu îi sunt un băiat pentru tine.
Nu am ce să îți ofer ca să pot să te fac fericită.
De fie care dată când intri în încăpere mă faci să mă simt bine și să uit de tot dezastrul din viața mea.
Dar apoi când pleci mă simt cel mai singur om din lume.
Mă uit la tine și te privesc de parcă tu ești singurul meu scop pentru care mai respir și pentru care ar trebui să mulțumesc lu Dumnezeu.
M am schimbat foarte mult.recunosc asta.
Sunt foarte trist de o prioada foarte lungă de timp.
Nu îmi găsesc de lucru și tata este bolnav.
Nu ai idee cat aș putea să dau doar pentru o îmbrățișare de la tine ca să simt ca nu e totu atât de rău pe lume.
Știu ca ești cu cineva care te face fericită și tu îl faci pe el rândul tău.
Iubesc să te văd când razi sau zâmbești chiar dacă nu eu sunt motivul fericirii tale.
Știu ca de multe ori te am deranjat..
Dar eram puțin trist și voiam să vorbesc cu tine ca să pot uita măcar pentru un minut ce se întâmplă în viața mea.
Mă bucur atât de mult ca te am cunoscut și ca am simțit pentru prima oară în viața mea cum e să fi îndrăgostit.
M-ai făcut să realizez ca cel
Mai important lucru în viață este să ai pe cineva care ar plânge dacă tu ai fi trist.
Care ține la tine poate mai
Mult decât la el.
Faptul ca mi am făcut vise și planuri cu tine a fost un gest extrem de copilăros și imatur.
Ca nu voi fi cu tine asta știu ca nu se va întâmpla.
Dar să te iubesc și să mă gândesc la tine din asta nu mă voi opri.

Poate ca am multe regrete în viața mea.
Dar tu ești cel mai mare regret al meu
Regret atât de mult ca nu pot fi destul de bun pentru tine.
Dar vreau să îți mulțumesc!
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat să te privesc în ochii.
Vreau să iti mulțumesc ca ai vorbit cu mine.
Vreau să îți mulțumesc ca m ai lăsat sa te vad chiar și atunci când te am deranjat.
Iubesc viața asta ciudată care este plină de tine.
Viața asta care a făcut ca visul
Meu să fie să împodobesc un brad de Crăciun cu tine..
Sau să te văd în fiecare dimineața când mă trezesc..
Ciudat ca acel băiat care este cu tine îmi trăiește visurile..
Nu știu dacă în altă viață voi mai da de tine dar totuși sper să am dreptul la o dorință.
O lungă perioadă de timp am simțit ca am fost creat doar să te iubesc.
Erai în capul meu pe timp de zi
Erai în visele mele atunci cand adormeam.
Te am văzut când mă apropiam de tine cum voiai să pleci și simțeam cum mi se frânge inima.
Să vezi cum deranjezi singura persoană care te mai face să zâmbești..
Chiar e ceva ce doare..
Multă lume mi-a spus să te las în pace pentru ca oricum nu sunt bun pentru tine.
Așa ca am încercat să mă angajez ca să mă pot schimba măcar puțin în ochii tăi.
Era extrem de greu acolo dar faptul ca atunci când terminam veneam la tine să îți aduc dulciuri asta mă făcea să uit cat de groaznic era acolo.
Am vrut să plec din prima zi..
Dar știam că trebuie să încerc să mă schimb pentru tine ori cat de greu ar parea..
Am un mare regret ca te am cunoscut prea târziu..
Am încercat să mă schimb în ochii tăi dar cred ca în loc să fac mai
Mult bine am făcut mai mult rău.
Poate ca sunt doar un nimeni care s a îndrăgostit..
Poate ca știam ca nu am nici o șansă de când m am uitat în ochii tăi..
Dar am știut ca o sa încep să te iubesc cu fie care zi care trecea.
Mi aș dori să te părăsesc chiar dacă nu am fost niciodată împreună..dar să ști ca florile pe care eu ți le-am dat au fost din toată inima..
Și nu ți le am dat ca să te impresionez,ți le am dat ca să ști ca mai există cineva care vede cat de frumosa și cat de specială ești.
Iartă mă pentru zilele în care te am privit ca pe ultima floare din grădina mea..
Sunt zile în care te văd și zile care nu știu nimic de tine.
Aș vrea să cred ca a fost doar un vin și de fapt nici măcar nu știu cum te cheamă.

Îmi pare rău pentru deranj..
Ești chiar dacă nu crezi singur lucru care m a făcut să zâmbesc cu adevărat în acești 27 de ani..
Încă odată îmi pare rău pentru deranj..
Dar te iubesc și nu vei afla asta niciodată.
Te iubesc Claudia!
Îți mulțumesc pentru zâmbet..

Conștiința-i - glasul dreptății,

Conștiința-i - arma păcii,

Dumnezeu aceasta ne-a lăsat 

Să ne izbăvească de păcat.

Prin aceasta Dumnezeu pe om îl cercetează,

Să vadă faptele lui care lucrează,

Pentru-mpărăția Lui sau pentru păcat 

Așa cum El omului i-a dat.

Noi trebuie să ne gândim bine 

La libertatea ce Domnu ' ne-a lăsat-o;

La mântuirea sufletului cugetând 

Frumos, lucrând.

La cele 3 virtuți să cugetăm,

Pe Dumnezeu în psalmi să-L lăudăm.

De cel bolnav să îngrijim,

Păcatul să îl biruim.Amin.

Sufletul îmi cântă,

Asta ma încântă,

Nimic nu ma frământă,

Viata mea e ordonată,

Doar pentru mine,

O alintată.

Parcă și ceru-i mai clar când îmi zâmbești,

Și vântul parcă-mi știe numele pe buze,

În ochii tăi mă pierd ca-n alte povești

Unde iubirea nu cunoaște scuze.

Te port în sânge ca pe-o rugă vie,

Ca pe un cântec care nu mai tace,

În tine timpul uită să mai fie,

Și lumea pare simplă când te face.

Când mâna ta îmi caută tăcerea,

Îmi scrii pe piele versuri fără glas,

Iar cerul își deschide larg vederea

Să ne privească îndrăgostiți fără glas.

Dacă iubirea e o mare frântă,

Atunci eu sunt corabia ta-n derivă,

Cu tine orice rană-mi pare sfântă,

Și orice noapte pare mai naivă.

Parcă și ceru-i mai clar când ești aproape,

Și stelele se-aprind doar pentru noi,

Iar dragostea, în mii de alte șoapte,

Îmi spune simplu: „Iubirea nu e veșnică-n doi.”

Ne-am jurat într-o seară tăcută,
Fără martori, fără altar,
Că nici moartea, cu mâna ei mută,
Nu ne va face străini în zadar.

Nu ne-am promis zile ușoare,
Nici viață lungă sub soare blând,
Ci doar să fim, din moarte-n moarte,
Un gând în gând.

Când trupul tău va fi pământ,
Să știu că nu ești risipită;
Că mă aștepți, cum ai făcut
Și-n viață, liniștită.

Și când mă vor chema și pe mine
La margini de lume, încet,
Să-mi ieși în cale, nu ca umbră,
Ci ca început.

Dacă ne-or pune cruci alături
Sau vântul ne-o despărți în lut,
Să știe cerul și pământul:
Ne-am aparținut.

Sub cerul greu, cu nori de plumb,
Un prunc pășea pe-al vieții drum.
Ținea icoana strâns la piept,
Cu suflet blând și doru-i drept.

Credința lui, de mic sădită,
Era lumină neclintită.
Privirea-n sus, spre ceruri largi,
Spre îngeri blânzi și sfinții dragi.

În inimă purta comoară,
Un dor de cer, o sfântă scară.
Copil curat, cu chip senin,
Se ruga-n taină, zi de zi, divin.

Prin vânt și ger, cu pasul mic,
El știe calea spre rai, ce-i unic.
Credința lui, din pruncie arsă,
E stea ce-l ține, neclintită, aleasă.
A.A.✨

Mă întreb cu ce am greșit eu oare 

Când fericirea doar o amintire pare.

Zâmbetele tale dulci s-au dus departe, 

Iar acum o mare de regrete ne desparte.

Drumul meu după pașii tăi se ghida, 

Ritmul inimii mele doar tu îl puteai schimba, 

Dar nu mai e nimic cert în lumea de astăzi, 

Și doar cu tine acum aș găsi ale realității oglinzi.

Cu gândul dus departe, dar mereu la tine,

Știu că doar vina mai e-n suflet la mine

Si aștept și doar la greșelile veșnice mă gândesc, 

Până când, tristă, singură și îngândurată ațipesc.

O vreme, m-ai făcut să mă simt liberă și curajoasă, 

Însă acum orice hotărâre a mea mi se pare copilăroasă.

Cu tine puteam fi oricând, oricine, 

Dar am rămas să fiu eu doar cu mine.

Poate că povestea noastră se încheie aici, 

Poate că am să aștept de furie să te vindeci, 

Sau poate că voi accepta și acum vina ca fiind a mea,

O crimă obișnuită în lumea pașnică din iluzia ta.

Cu ochii închiși te căutam prin lume

Și nu înțelegeam de ce nu te găsesc 

Când tu de fapt erai parte din stele

Un corp ceresc plutind prin univers.

Mi-am îndreptat privirea către tine

Și parcă străluceai tot mai intens

Atât de aproape, dar atât de departe

Sclipeai pe cerul negru fără sens.

Și parcă toate celelalte stele lângă tine

Se întunecau în semn de sacrificiu

Și împleteau liniștea ascuțită a nopții 

În legământul surd al propriului viciu.

Eram doar noi- eu pe pământ, tu lângă lună 

Nu ne vorbeam decât printre priviri 

Aveam ca martori numai stele stinse

Și un decor pictat din amăgiri.

 Îți scriu,îți scriu,îti scriu,

İubita mea frumoasă,

Să vezi că te iubesc

Încredere să ai

Să-nveți iar să zâmbești,

Curaj să prinzi

Să mă iubești și tu!

Trec zilele în zbor

Iar viața noastră zboară 

Zburăm și noi cu ea

Dar nouă nu ne pasă!

Să ne-amintim doar ce-i frumos

Iar toate care dor

Să plece de la noi,dispară!

Ești îngerul trimis 

Să mă ridice și pe mine, 

De pe pămant de jos

La îngerii din Cerul cel frumos

La Domnul nostru Sfânt și Dumnezeu 

La dulcele Hristos!

Îți scriu iubită scumpă 

Îți tot trimit iubire,

Să mă iubești și tu

Să-ți amintești de mine!

(4 feb 2024 Vasilica dragostea mea)