Poezii din aceiaşi categorie
Nonsens
Nonsens
Am sufletul tânjind spre viață,
Cu mâini murdare de speranță,
Căci explorez cu infinitate,
Gândul meu spre libertate.
Spre libertatea ce azi nu este,
Lăsând doar urme, să ne pese,
Și în zbucium de mișcare raeliană ,
Brăzdez pe piept urme de rană.
Iar pe meleaguri pline de dor,
Zi de zi devin mai chior,
Căci timpu, nu știu eu ce este,
Dar garantat, nu îmbătrânește.
Îmbătrânesc doar eu, ființă,
Cu gândul doar la neputință.
Degeaba-n sudori țin eu şteampul,
Când la final Timpul mi-e ștreangul.
Epigrame III
Afacere
A vrut afacere cu animale,
Şi-a făcut bugetul, planul,
Avea și actele legale,
Dar și-a pierdut subit...elanul.
Rătăcire
La muzeu o zăpăcită...
Rochie strâmtă, parfumată.
Eu o-ntreb: - Ești rătăcită?
- Nu, dar sunt prost-situată.
Spovedanie
I-a adunat pe toți să spună,
Că-i păcătos și stă să moară,
Şi-ar vrea să fie îngropat pe Lună,
Să-i fie țărâna... mult mai ușoară.
Orgoliu
Doi ologi se plac la nebunie,
Dar i-a cuprins treptat impasul,
Și stau așa de-o veșnicie,
Niciunul nu vrea să facă pasul.
Invitație
M-au invitat ai mei aseară,
Să vin și să iau masa...
Am fost, și n-a fost prea frumos,
Că acum mănâncă stând pe jos.
Grijă părintească
O cucă dintr-un pom verzui,
Ca orice mamă grijulie,
Își dorește c-al său pui
Într-un Ceas bun să fie.
Renunțare
Al meu unchi e cătrănit,
Fotbalului i-a-nchis ușa,
N-avea vlagă și-a slăbit,
Că stătea mereu pe Tușa.
Unui bețiv
Medicul urgent l-a internat,
Că iar băuse o supradoză,
Şi-a constatat că la ficat,
Culoarea nu e roșie, ci-roză.
Constatare
Vânzătoarele de la Carrefour,
Cu alura lor frumoasă,
Pot s-afirm, ba chia să jur,
Că sunt femei... de casă.
Lui Elon Musk
Elon Musk cu-al său harem,
S-au distrat mult la Damasc,
Și-n zori, toate în tandem,
Îl strigară… Elon Flasc !
fulguiri//2
regele lear,
și astăzi
mai caută un punct de sprijin,
prin gunoaie....
aroma-mbietoare
a ceaiului de mentă.
i-aduce norii
la picioare.
Epigrame XVIII
Lui Diana Şoşoacă
Spun colegii din Senat,
Că aleasa D. Şoşoacă,
E din baroul-avocat…
Dar juri că vine de la troacă.
Lui Diana Şoşoacă
La tribună-n parlament,
E Şoşoacă revoltată,
Şi atacă virulent,
Doar cu gesturi de primată.
Lui Diana Şoşoacă – din partidul AUR
Au zis toţi de la partid,
Că e AUR…fără îndoială,
Însă clar s-a dovedit,
Că-i alamă cu spoială.
Lui Diana Şoşoacă
Dânsa turuie ca un tribun,
Iar toţi colegii îi dau dreptate,
Nu c-ar spune ceva bun,
Ci că-i om cu… greutate.
Aleşilor din parlament
La cât de graşi aleşii sunt,
În parlament în loc de locuri,
Ar trebui să se monteze,
Cocine şi cu padocuri.
Un credincios
La biserică a plecat,
Dar pe drum s-a ospătat,
Busuioacă a servit,
Şi-a ajuns… aghezmuit.
La Înviere
Vrând s-ajungă la Înviere,
Şi-a găsit motiv curat,
Dând cu vin, apoi cu bere,
Stă-n pronaos, mort de beat.
La stomatolog
Ajuns la stomatolog,
C-o extracţie de măsea,
Văd că preţu-n catalog,
Un extras de cont, cerea.
La restaurant
Am servit un cotlet cald,
Şi apoi am constatat,
Că la gust era cam fad,
Dar la preţ… cam piperat.
Unui patron de restaurant
A gătit fripturi, salate,
Şi fiind băiat “isteţ”,
Tot piperul din bucate,
La băgat subtil în preţ.
Dor
În inima mea răsare un dor,
Ca o stea strălucind în amurgul ușor.
Un cântec subtil, un freamăt de vânt,
Dorul îmi șoptește, ca un dulce cânt.
Prin văile sufletului meu, el plutește,
Ca un râu lin, în care visul se ivește.
În adâncul privirii, în zâmbetul tău,
Dorul se prelinge, ca un licăr al răsăritului.
În amintiri se țese firul dorului,
Ca o pânză fină, plină de misterul tău.
Așteptarea devine un dans al gândurilor,
Dorul vibrează în mine, ca un ecou.
Prin pădurea amintirilor pierdute,
Dorul mă cheamă cu glasul lui tăcut.
În lumina lunii, în noaptea senină,
Îmi răsare dorul, ca o floare divină.
În fiecare stea ce strălucește sus,
În fiecare răsărit al soarelui adus,
Dorul mă învăluie, mă leagă de tine,
Ca o poveste nescrisă, dar mereu senină.
Așa că în pieptul meu, mereu va cânta,
Melodia dulce a dorului, subtilă și sfântă.
În fiecare bătaie de inimă, în fiecare pas,
Dorul va fi etern, ca un veșnic compas.
Dreapta
Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare
ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct,
în care numai cercul preferă curba neascultătoare
și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct
Doamne, câtă mizerie există și-n geometrie
(așa cum e și-n viață sau, extinzând, în toate cele!)
când două drepte se exhibă pe-o coală de hârtie
își zic, exthausiv, ca sunt doar paralele
În fapt, au luat de la femei cochetăria,
nevoia lor de-a fi-n atenție, indiferent de cost
de-a strecura în forme ura și dizarmonia,
și spre-a le-arăta, orgolioase, …lipsa lor de rost
nimic mai neadevărat, e doar o simplă aroganță
pe care dreapta și-o asumă-ntotdeauna,
prin două puncte aflate la distanță,
nu poate trece decât o dreaptă amărâtă, numai una
mai mult prin punctul fix și nalt, precum o schelă,
în orice parte ar fi plasat acum
nu poți trasa, oricât ai vrea, decât o paralelă
la acea dreaptă, și să-ți vezi de drum…
Nonsens
Nonsens
Am sufletul tânjind spre viață,
Cu mâini murdare de speranță,
Căci explorez cu infinitate,
Gândul meu spre libertate.
Spre libertatea ce azi nu este,
Lăsând doar urme, să ne pese,
Și în zbucium de mișcare raeliană ,
Brăzdez pe piept urme de rană.
Iar pe meleaguri pline de dor,
Zi de zi devin mai chior,
Căci timpu, nu știu eu ce este,
Dar garantat, nu îmbătrânește.
Îmbătrânesc doar eu, ființă,
Cu gândul doar la neputință.
Degeaba-n sudori țin eu şteampul,
Când la final Timpul mi-e ștreangul.
Epigrame III
Afacere
A vrut afacere cu animale,
Şi-a făcut bugetul, planul,
Avea și actele legale,
Dar și-a pierdut subit...elanul.
Rătăcire
La muzeu o zăpăcită...
Rochie strâmtă, parfumată.
Eu o-ntreb: - Ești rătăcită?
- Nu, dar sunt prost-situată.
Spovedanie
I-a adunat pe toți să spună,
Că-i păcătos și stă să moară,
Şi-ar vrea să fie îngropat pe Lună,
Să-i fie țărâna... mult mai ușoară.
Orgoliu
Doi ologi se plac la nebunie,
Dar i-a cuprins treptat impasul,
Și stau așa de-o veșnicie,
Niciunul nu vrea să facă pasul.
Invitație
M-au invitat ai mei aseară,
Să vin și să iau masa...
Am fost, și n-a fost prea frumos,
Că acum mănâncă stând pe jos.
Grijă părintească
O cucă dintr-un pom verzui,
Ca orice mamă grijulie,
Își dorește c-al său pui
Într-un Ceas bun să fie.
Renunțare
Al meu unchi e cătrănit,
Fotbalului i-a-nchis ușa,
N-avea vlagă și-a slăbit,
Că stătea mereu pe Tușa.
Unui bețiv
Medicul urgent l-a internat,
Că iar băuse o supradoză,
Şi-a constatat că la ficat,
Culoarea nu e roșie, ci-roză.
Constatare
Vânzătoarele de la Carrefour,
Cu alura lor frumoasă,
Pot s-afirm, ba chia să jur,
Că sunt femei... de casă.
Lui Elon Musk
Elon Musk cu-al său harem,
S-au distrat mult la Damasc,
Și-n zori, toate în tandem,
Îl strigară… Elon Flasc !
fulguiri//2
regele lear,
și astăzi
mai caută un punct de sprijin,
prin gunoaie....
aroma-mbietoare
a ceaiului de mentă.
i-aduce norii
la picioare.
Epigrame XVIII
Lui Diana Şoşoacă
Spun colegii din Senat,
Că aleasa D. Şoşoacă,
E din baroul-avocat…
Dar juri că vine de la troacă.
Lui Diana Şoşoacă
La tribună-n parlament,
E Şoşoacă revoltată,
Şi atacă virulent,
Doar cu gesturi de primată.
Lui Diana Şoşoacă – din partidul AUR
Au zis toţi de la partid,
Că e AUR…fără îndoială,
Însă clar s-a dovedit,
Că-i alamă cu spoială.
Lui Diana Şoşoacă
Dânsa turuie ca un tribun,
Iar toţi colegii îi dau dreptate,
Nu c-ar spune ceva bun,
Ci că-i om cu… greutate.
Aleşilor din parlament
La cât de graşi aleşii sunt,
În parlament în loc de locuri,
Ar trebui să se monteze,
Cocine şi cu padocuri.
Un credincios
La biserică a plecat,
Dar pe drum s-a ospătat,
Busuioacă a servit,
Şi-a ajuns… aghezmuit.
La Înviere
Vrând s-ajungă la Înviere,
Şi-a găsit motiv curat,
Dând cu vin, apoi cu bere,
Stă-n pronaos, mort de beat.
La stomatolog
Ajuns la stomatolog,
C-o extracţie de măsea,
Văd că preţu-n catalog,
Un extras de cont, cerea.
La restaurant
Am servit un cotlet cald,
Şi apoi am constatat,
Că la gust era cam fad,
Dar la preţ… cam piperat.
Unui patron de restaurant
A gătit fripturi, salate,
Şi fiind băiat “isteţ”,
Tot piperul din bucate,
La băgat subtil în preţ.
Dor
În inima mea răsare un dor,
Ca o stea strălucind în amurgul ușor.
Un cântec subtil, un freamăt de vânt,
Dorul îmi șoptește, ca un dulce cânt.
Prin văile sufletului meu, el plutește,
Ca un râu lin, în care visul se ivește.
În adâncul privirii, în zâmbetul tău,
Dorul se prelinge, ca un licăr al răsăritului.
În amintiri se țese firul dorului,
Ca o pânză fină, plină de misterul tău.
Așteptarea devine un dans al gândurilor,
Dorul vibrează în mine, ca un ecou.
Prin pădurea amintirilor pierdute,
Dorul mă cheamă cu glasul lui tăcut.
În lumina lunii, în noaptea senină,
Îmi răsare dorul, ca o floare divină.
În fiecare stea ce strălucește sus,
În fiecare răsărit al soarelui adus,
Dorul mă învăluie, mă leagă de tine,
Ca o poveste nescrisă, dar mereu senină.
Așa că în pieptul meu, mereu va cânta,
Melodia dulce a dorului, subtilă și sfântă.
În fiecare bătaie de inimă, în fiecare pas,
Dorul va fi etern, ca un veșnic compas.
Dreapta
Simt obsesiv în Tot prigoana dreptei perpendiculare
ca un ingredient al formei, al unui interval conjunct,
în care numai cercul preferă curba neascultătoare
și nu acceptă, ca fatalitate, dictatura unui punct
Doamne, câtă mizerie există și-n geometrie
(așa cum e și-n viață sau, extinzând, în toate cele!)
când două drepte se exhibă pe-o coală de hârtie
își zic, exthausiv, ca sunt doar paralele
În fapt, au luat de la femei cochetăria,
nevoia lor de-a fi-n atenție, indiferent de cost
de-a strecura în forme ura și dizarmonia,
și spre-a le-arăta, orgolioase, …lipsa lor de rost
nimic mai neadevărat, e doar o simplă aroganță
pe care dreapta și-o asumă-ntotdeauna,
prin două puncte aflate la distanță,
nu poate trece decât o dreaptă amărâtă, numai una
mai mult prin punctul fix și nalt, precum o schelă,
în orice parte ar fi plasat acum
nu poți trasa, oricât ai vrea, decât o paralelă
la acea dreaptă, și să-ți vezi de drum…
Alte poezii ale autorului
Negruța .
Din calendarul de perete ,fug filele una câte una.
Unde fuge oare timpul ? Și, odată cu ele și zilele
vieții noaste!...Cade și ultima filă a lunii martie.
Din geamul camerii mele urmăresc raza de soare ,
vie,luminoasă,dar fără puterea de a încălzi
mugurii amorțiți încă de vremea rece ce nu mai
pleacă de la noi .Stau la geam,cu ochii larg deschiși
spre cerul înalt și gol.Muguri mari,ascunși sub mantia
groasă, așteaptă zile mai calde să nască flori frumoase,
parfumate,multicolore.
Mă trezește din visare un scâncet dureros.Negruța a
ajuns într-o stare jalnică de bătrânețe și boală.
La început nu știam ce are, apoi mângâind-o,
mi-am dat seama că are dureri mari, încât și palma cu
care o ating ușor,îi provoacă suferințe.Cuvintele mele,
calde ,le aude ,le înțelege,dar mă roagă,cu ochii ei triști,
să nu mai pun mâna pe spatele ei, fiindcă de acolo
pornește o durere chinuitoare .Se plimbă încet cu capul plecat
și din când în când își strigă durerea într-un țipăt scurt ,de parcă
se rușinează.Mă uit la ea și parcă mă văd pe mine!...
Doar cu cincisprezece ani în urmă Negruța cea de azi era
o cățelușă mică ,fără ochi,pe care Ginuța,o fetiță inimoasă ,
a cules-o de la un colț de stradă ,unde fusese aruncată ,
înainte poate ,de a lua prima gură de lapte de la mama ei
Fetița a adus-o acasă,în șorțul ei de școlăriță din clasa întâia,
și i-a strecurat în gura uscată câteva picături de lapte ,dintr-o
pipetă,lapte pe care cățelușa l-a înghițit cu lăcomie și sete,dornică
de viață .Așa a întrat în viața familiei noastre Negruța ,la începutul
une veri. Cuminte și curată,iubită și alintată de toți -deși era un câine
cu totul obișnuit-Negruța s-a deosebit mult de suratele ei din mahala.
Nu a putut învăța să vorbească,știa însă să asculte și să înțeleagă
ce trebuie să facem noi pentru ea și ce trebuie să facă ea pentru noi.
Mulți dintre vizitatorii nepoftiți au făcut cunoștință cu coloții ei .
La început ,am vrut s-o pun la lanț,dar am văzut cum din ochii ei
triști se rostogoleau lacrimi mici N-a suferit umilința de a sta la lanț .
Când invitam pe cineva în curte,de teama de nu fi tentată să-l muște
se retrăgea la cușca ei ieșind doar în clipa când musafirul trăgea poarta
după el, mușcând cu furie din mâner în care urmele colților ei s-au
imprimat adânc.
Într-o noapte, m-a trezit din sonm lătrăturile ei tânguitoare și prelungi .
Am ieșit afară să văd ce s-a întâmplat și mi-am dat seama că ne-a scăpat de
la mare nenorocire .Careva dintre noi uitase aragazul deschis .Ce se întâmpla
dacă aprindeam un chibrit ?
Anii trec și lasă urme grele peste fiecare dintre noi.Câte dintre greșelile vieții
noastre ar putea fi evitate,dacă am putea lua viața de la început Mă uit la Negruța
îi înțeleg suferința,dar cu ce pot s-o ajut ?În fața sorții,și omul și animalul,sunt egali.
Așa a fost hotărât,dintr-un început ,de Cel care le-a creat pe toate...
SEVA DULCE
Mă închid în sihăstria
Vremurilor trecute
Și pun lacăt amintirii
Și zilei fericite.
Am închis cu lacăt zarea
Și-o icoană încâ port
înimii i-sa furat hrana,
Un vapor uitat în port.
O-iubire stă închisă
Devorată de minciună
Sevă dulce abandonată
Clocotind în rădăcină
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
O DORINȚĂ CENZURATĂ
Mă inundă câteodată
O dorință cenzurată,
Să alint să strâng în brațe
Ființe raționale...
Neamuri ,cunoscuți ,amici
Pentru toți am loc aici
Într-un suflet mare
Încăpăror, simțitor și tare.
Sunt aptă pentru iubire
Pentru vis și fericire,
Chiar și atunci când vântul bate
Ochii-s plini de duioșii.
Dese ori sunt în dilemă...
Îmi doresc așa de mult
Raiul aici pe pământ
Însă știu că-i utopie.
DE LA SOARE
De teamă și de neputință
La anii grei cei de pe urmă
Un bătrânel și-o bătrânică
Se ascund în camera lor mică
De gerul nemilos și laș
Și suflă aspru cu obidă
În vatra fără foc pe care
O oală parcă ar vrea să fiarbă
Bogată în apă și în sare.
Sărmana pensie se duse
În cele multe zile scurse
Cămara-i goală bate vănt .
Privesc pe geam din în când în când.
Sunt ca două stane mici
Ce se învârt pe lângă ușă
Sunt prea șubrezi ca să iasă
Pe așa vreme nemiloasă.
Doar o rugă se înfiripă
Câmpia iar să înverzească
Natura să se trezească
Și căldură să primească
De la soare.
ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?
Negruța .
Din calendarul de perete ,fug filele una câte una.
Unde fuge oare timpul ? Și, odată cu ele și zilele
vieții noaste!...Cade și ultima filă a lunii martie.
Din geamul camerii mele urmăresc raza de soare ,
vie,luminoasă,dar fără puterea de a încălzi
mugurii amorțiți încă de vremea rece ce nu mai
pleacă de la noi .Stau la geam,cu ochii larg deschiși
spre cerul înalt și gol.Muguri mari,ascunși sub mantia
groasă, așteaptă zile mai calde să nască flori frumoase,
parfumate,multicolore.
Mă trezește din visare un scâncet dureros.Negruța a
ajuns într-o stare jalnică de bătrânețe și boală.
La început nu știam ce are, apoi mângâind-o,
mi-am dat seama că are dureri mari, încât și palma cu
care o ating ușor,îi provoacă suferințe.Cuvintele mele,
calde ,le aude ,le înțelege,dar mă roagă,cu ochii ei triști,
să nu mai pun mâna pe spatele ei, fiindcă de acolo
pornește o durere chinuitoare .Se plimbă încet cu capul plecat
și din când în când își strigă durerea într-un țipăt scurt ,de parcă
se rușinează.Mă uit la ea și parcă mă văd pe mine!...
Doar cu cincisprezece ani în urmă Negruța cea de azi era
o cățelușă mică ,fără ochi,pe care Ginuța,o fetiță inimoasă ,
a cules-o de la un colț de stradă ,unde fusese aruncată ,
înainte poate ,de a lua prima gură de lapte de la mama ei
Fetița a adus-o acasă,în șorțul ei de școlăriță din clasa întâia,
și i-a strecurat în gura uscată câteva picături de lapte ,dintr-o
pipetă,lapte pe care cățelușa l-a înghițit cu lăcomie și sete,dornică
de viață .Așa a întrat în viața familiei noastre Negruța ,la începutul
une veri. Cuminte și curată,iubită și alintată de toți -deși era un câine
cu totul obișnuit-Negruța s-a deosebit mult de suratele ei din mahala.
Nu a putut învăța să vorbească,știa însă să asculte și să înțeleagă
ce trebuie să facem noi pentru ea și ce trebuie să facă ea pentru noi.
Mulți dintre vizitatorii nepoftiți au făcut cunoștință cu coloții ei .
La început ,am vrut s-o pun la lanț,dar am văzut cum din ochii ei
triști se rostogoleau lacrimi mici N-a suferit umilința de a sta la lanț .
Când invitam pe cineva în curte,de teama de nu fi tentată să-l muște
se retrăgea la cușca ei ieșind doar în clipa când musafirul trăgea poarta
după el, mușcând cu furie din mâner în care urmele colților ei s-au
imprimat adânc.
Într-o noapte, m-a trezit din sonm lătrăturile ei tânguitoare și prelungi .
Am ieșit afară să văd ce s-a întâmplat și mi-am dat seama că ne-a scăpat de
la mare nenorocire .Careva dintre noi uitase aragazul deschis .Ce se întâmpla
dacă aprindeam un chibrit ?
Anii trec și lasă urme grele peste fiecare dintre noi.Câte dintre greșelile vieții
noastre ar putea fi evitate,dacă am putea lua viața de la început Mă uit la Negruța
îi înțeleg suferința,dar cu ce pot s-o ajut ?În fața sorții,și omul și animalul,sunt egali.
Așa a fost hotărât,dintr-un început ,de Cel care le-a creat pe toate...
SEVA DULCE
Mă închid în sihăstria
Vremurilor trecute
Și pun lacăt amintirii
Și zilei fericite.
Am închis cu lacăt zarea
Și-o icoană încâ port
înimii i-sa furat hrana,
Un vapor uitat în port.
O-iubire stă închisă
Devorată de minciună
Sevă dulce abandonată
Clocotind în rădăcină
SFAT PESTE TIMP
AUD IAR ȘOAPTE, VIN DE DEPARTE,
VIN PARCĂ DIN NOAPTE,PE FRUNZA ÎN DUNGĂ,
VÂNTUL LE-ALUNGĂ,LE MÂNĂ ÎN ZARE,
SPRE SOARE RĂSARE.
VIN IAR ȘOAPTE DE PRETUTINDENI ,SE CER CHEMATE
SE CER CHEMATE,VEȘNICE ȘOAPTE...
LE SIMT LÂNGĂ MINE ,SUB BRAZDĂ-N GRĂDINĂ
UNDE SUNT MOȘII ȘI STRĂMOȘII ACESTORI MELEAGURI.
NE CHEAMĂ LA FAPTE , NE-NVAȚĂ DE BINE:
CLĂDIȚI VIITOR PESTE RUINE,
NE SPUN ,STAȚI DE STRAJĂ LA PORȚI DE CETATE,
AVEȚI O VATRĂ ȘI -O CASĂ , E ÎN PUTEREA VOASTRĂ
SĂ FIE FRUMOASĂ. ALĂTURI , UMĂR LA UMĂR,
CÂND VREMEA O CERE ȘI LA BUCURIE ȘI LA DURERE.
SĂ FLUTURE STINDARDUL ÎN VÂNT ;
ROMÂNIE, VATRĂ STRĂBUNĂ ,
TREI FRUMUSEȚI LEGATE ÎN CUNUNĂ!
O DORINȚĂ CENZURATĂ
Mă inundă câteodată
O dorință cenzurată,
Să alint să strâng în brațe
Ființe raționale...
Neamuri ,cunoscuți ,amici
Pentru toți am loc aici
Într-un suflet mare
Încăpăror, simțitor și tare.
Sunt aptă pentru iubire
Pentru vis și fericire,
Chiar și atunci când vântul bate
Ochii-s plini de duioșii.
Dese ori sunt în dilemă...
Îmi doresc așa de mult
Raiul aici pe pământ
Însă știu că-i utopie.
DE LA SOARE
De teamă și de neputință
La anii grei cei de pe urmă
Un bătrânel și-o bătrânică
Se ascund în camera lor mică
De gerul nemilos și laș
Și suflă aspru cu obidă
În vatra fără foc pe care
O oală parcă ar vrea să fiarbă
Bogată în apă și în sare.
Sărmana pensie se duse
În cele multe zile scurse
Cămara-i goală bate vănt .
Privesc pe geam din în când în când.
Sunt ca două stane mici
Ce se învârt pe lângă ușă
Sunt prea șubrezi ca să iasă
Pe așa vreme nemiloasă.
Doar o rugă se înfiripă
Câmpia iar să înverzească
Natura să se trezească
Și căldură să primească
De la soare.
ȘI MĂ ÎNTREB
Așa îmi vine câteodată
Să blestem și să mă înfurii
Și să întreb;
De ce Doamne omului i-ai dat
Minte și gândire să poată construi
Cetăți, palate poduri pestr ape,
Creații ce durează peste viacuri,
Dar să se bucure de ele,nu?
Ai lăsat atâta frumusețe în lume
Dar timp s-o vadă n-are
De ce oare?
Ai lăsat bătrânețea,apusul ce doare,
Cine are de ea trebuință?
De ce ai lăsat boală,durere
Ce să facă omul cu ele?