Legea compensatiei
Mi am uitat trupul in groapa marianelor
De omenire inca neexploatata
In drumul spre Everest
Sub un brad argintiu ca sa gasesc
Amabitia mea nemaritata
Dar care inca asteapta a sosi
Speranta dulce spectatoare
In valurile oceanului intunecat
Fara a da vreo scapare
Bustului meu decapitat
De ura celor ce rostesc
Cuvinte cu sageti de foc
Inspre apa protectoare
Nu aveam sa le dejoc
Nu mi permit sa ragusesc
Cuvinte aromate drept rasplata
Hrana rechinilor ce pandesc
Slabirea trairilor firesti
Plecand fara a lasa vreo pata
Sperantei mele,naufragiata
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andrei Inculet
Data postării: 30 martie 2020
Vizualizări: 1724
Poezii din aceiaşi categorie
"Lumea mea are chipul tău"
Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,
Când timpul trece greu și fără zbor,
Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,
Și alin când inima nu mai vrea.
Să fii al meu, e drum fără sfârșit,
E pasul care știe ce-a iubit,
E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,
Și glasul tău, când totul e tăcând.
Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,
O clipă care naște amintire,
Un „noi” ce stă în suflet neclintit,
Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.
O dorință arzătoare..
Băiatul meu brunet,
Așa aș vrea să-ți spun de acum în colo,
"Al meu" așa aș vrea să fie.
Să ne petrecem nopțile și zilele sub cerul înstelat,
să uităm de timp și să facem tot ce ne trece prin cap.
Să călătorim peste tot în lume, să nu ne pară rău,
Și apoi să aud din gura ta "Tu ești viitorul meu".
Asta aș vrea, frumosul meu brunet.
Să pot să te numesc al meu și să mă mândresc cu acest fapt.
Ești îmbrăcat cu o frumusețe pe care nu o pot descrie,
Iar gelozia mă cuprinde când știu că nu sunt singura care te vede,
Dar mă gândesc la altceva și-mi trece destul de repede.
Oh... brunetul meu meu cu ochii ciocolatii..
Ce mi-ai făcut de numai la tine mă mai pot gândi?
Ce ai reușit să-mi faci de mi pot simți ritmurile alerte ale inimii?
Și ce ai de gând să faci cu sentimentele tale?
Te vei ascunde și vei fugi de iubire cum o faci în continuare?
Vei renunța la un viitor alături de cineva care te iubește,
care renunță la tot și toate pentru că doar pe tine te dorește?
Hai te rog spune, renunți? Vorbește!
Exprimă-ți inima in câteva cuvinte simple, nu multe.
Știu că propozițiile ar fi dificile și nu ești genul care să dezvolte.
Alege de fapt viitorul, pe care și tu ți-l dorești de mult,
Pentru că am să aștept aici, mereu, ca sa te ascult.
Aș vrea
Aș vrea să-ți pot spune tot ceea ce simt
Dar,de fel,sunt cam pesimist.
Mi-e frică să fiu respins,
Căci un refuz de-al tău m-ar arunca-n abis.
M-ar face să mă căiesc o viață întreagă,
Căci am fost sortit să primesc această judecată.
Inima mi-ar fi sfâșiată-n două
Iar pe față lacrimile mi-ar curge două câte două...
Aș vrea să te pot strânge tare în brațe
Și să-ți șoptesc vorbe dulci în noapte.
Să te cuprind de după mijloc și-un sărut să-ți fur atunci pe loc.
Dar frica și emoția nu-mi dau pace,
Și în preajma ta mă simt ca pe ace...
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Burden of Words
In the realm where shadows softly dwell,
Amidst the Burden of Words I tell,
As a surveyor of the black shroud's veil,
I watch her art, like stars, prevail.
Through her eyes, a universe unfurls,
A sanctuary from the mundane swirls,
Where art becomes a tender embrace,
Transcending time, filling space.
With brush and ink, her spirit soars,
Each stroke a whisper, each hue adores,
Gravure's touch, a delicate dance,
Revealing love's eternal trance.
In compositions, symphonies arise,
Arranging dreams beneath moonlit skies,
In "Tolerant" tones, a love that grows,
Embracing change, where passion flows.
"Reflections" cast in shimmering light,
Mirroring hearts, in the still of night,
"Echoes of Silhouettes on Paper" glide,
Chasing truths, where dreams abide.
And "Mother" stands, a timeless muse,
In her gaze, love's sweet fuse,
In every line, her warmth conveys,
A love that lasts through endless days.
So from afar, in awe I bow,
In her art, I now truly found my vow,
For in each stroke, love's essence I see,
In "Foundations in Aquafortis," words set free.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Iertare
Tu faci totul sa fie frumos
Imi intorci viata pe fata daca-i pe dos,
Raze de soare Imi cobori in priviri
Si-mi construiesti vise noi din amagiri.
Tu faci lumea sa fie rotunda,
Si faci ziua sa fie mai lunga.
Noptile le albesti intr-o ploaie de stele
Inima imi aprinzi cu lumina din ele.
Langa tine cand stau si in ochi te privesc
Simt cum vesnic ma pierd, de m-atingi ma topesc.
Cand pe umarul tau imi pun capul usor
Atunci cerul ating si plutesc, liber zbor.
Daca dorul imi fura cate o lacrima calda
Si cand ochii ma cearta caci nu pot sa te vada,
Numai inima bate ne ncetat visatoare
Caci ea stie, nebuna, ca iubirea nu moare.
"Lumea mea are chipul tău"
Să fii al meu, înseamnă să-mi fii dor,
Când timpul trece greu și fără zbor,
Să-mi fii lumină-n clipa cea mai grea,
Și alin când inima nu mai vrea.
Să fii al meu, e drum fără sfârșit,
E pasul care știe ce-a iubit,
E liniștea ce-mi curge prin cuvânt,
Și glasul tău, când totul e tăcând.
Să fii al meu, nu-i vis, ci e trăire,
O clipă care naște amintire,
Un „noi” ce stă în suflet neclintit,
Și-n ochii tăi — un „da” nesfârșit.
O dorință arzătoare..
Băiatul meu brunet,
Așa aș vrea să-ți spun de acum în colo,
"Al meu" așa aș vrea să fie.
Să ne petrecem nopțile și zilele sub cerul înstelat,
să uităm de timp și să facem tot ce ne trece prin cap.
Să călătorim peste tot în lume, să nu ne pară rău,
Și apoi să aud din gura ta "Tu ești viitorul meu".
Asta aș vrea, frumosul meu brunet.
Să pot să te numesc al meu și să mă mândresc cu acest fapt.
Ești îmbrăcat cu o frumusețe pe care nu o pot descrie,
Iar gelozia mă cuprinde când știu că nu sunt singura care te vede,
Dar mă gândesc la altceva și-mi trece destul de repede.
Oh... brunetul meu meu cu ochii ciocolatii..
Ce mi-ai făcut de numai la tine mă mai pot gândi?
Ce ai reușit să-mi faci de mi pot simți ritmurile alerte ale inimii?
Și ce ai de gând să faci cu sentimentele tale?
Te vei ascunde și vei fugi de iubire cum o faci în continuare?
Vei renunța la un viitor alături de cineva care te iubește,
care renunță la tot și toate pentru că doar pe tine te dorește?
Hai te rog spune, renunți? Vorbește!
Exprimă-ți inima in câteva cuvinte simple, nu multe.
Știu că propozițiile ar fi dificile și nu ești genul care să dezvolte.
Alege de fapt viitorul, pe care și tu ți-l dorești de mult,
Pentru că am să aștept aici, mereu, ca sa te ascult.
Aș vrea
Aș vrea să-ți pot spune tot ceea ce simt
Dar,de fel,sunt cam pesimist.
Mi-e frică să fiu respins,
Căci un refuz de-al tău m-ar arunca-n abis.
M-ar face să mă căiesc o viață întreagă,
Căci am fost sortit să primesc această judecată.
Inima mi-ar fi sfâșiată-n două
Iar pe față lacrimile mi-ar curge două câte două...
Aș vrea să te pot strânge tare în brațe
Și să-ți șoptesc vorbe dulci în noapte.
Să te cuprind de după mijloc și-un sărut să-ți fur atunci pe loc.
Dar frica și emoția nu-mi dau pace,
Și în preajma ta mă simt ca pe ace...
Jumătatea bună!
Ce fericit mă simt când spui
Că sunt așa cum m-ai visat,
Și mulțumesc Celui de Sus
Că jumătatea bună mi-a lăsat
Tu ai venit cândva spre mine
Iar eu m-am pus în calea ta,
Și de aici a început povestea
Pe care nicicând n-o poți uita
Era pe timp frumos de toamnă
Când amândoi ne-am întâlnit,
Și am simțit cum cordu-mi bate
Cu puls mărit de om îndrăgostit
Dar cum să-i spui ce te frământă
Cuiva ce nici măcar nu te cunoaște,
Așa că doar am aruncat un zâmbet
Sperând că-n viitor ceva se naște
Și mult nu a durat s-o văd din nou
Pe bancă la căminul studențesc,
Când lângă ea ușor m-am așezat
Și tupeist i-am spus ce îmi doresc
Speranțe nu mi-a dat prea multe
Pentru-a ieși cu mine la plimbare,
Dar a cerut un mic timp de gândire
Răspuns, ce l-am citit..ca aprobare
Și nu m-am înșelat că am aflat
Că cererea mi-a fost acceptată,
Și de atunci am rămas împreună
C-așa a hotărât a noastră soartă
Eram atât de tineri și visători
În astă lume plină de păcat,
Cu greu, ușor am trecut anii
Iar pe dușmani noi i-am iertat
Și timpul a trecut peste noi doi
Făr' a ne spune că îmbătrânim,
Dar cine se mai uită-n buletin
Când zi de zi mai mult.. noi ne iubim!
Burden of Words
In the realm where shadows softly dwell,
Amidst the Burden of Words I tell,
As a surveyor of the black shroud's veil,
I watch her art, like stars, prevail.
Through her eyes, a universe unfurls,
A sanctuary from the mundane swirls,
Where art becomes a tender embrace,
Transcending time, filling space.
With brush and ink, her spirit soars,
Each stroke a whisper, each hue adores,
Gravure's touch, a delicate dance,
Revealing love's eternal trance.
In compositions, symphonies arise,
Arranging dreams beneath moonlit skies,
In "Tolerant" tones, a love that grows,
Embracing change, where passion flows.
"Reflections" cast in shimmering light,
Mirroring hearts, in the still of night,
"Echoes of Silhouettes on Paper" glide,
Chasing truths, where dreams abide.
And "Mother" stands, a timeless muse,
In her gaze, love's sweet fuse,
In every line, her warmth conveys,
A love that lasts through endless days.
So from afar, in awe I bow,
In her art, I now truly found my vow,
For in each stroke, love's essence I see,
In "Foundations in Aquafortis," words set free.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Iertare
Tu faci totul sa fie frumos
Imi intorci viata pe fata daca-i pe dos,
Raze de soare Imi cobori in priviri
Si-mi construiesti vise noi din amagiri.
Tu faci lumea sa fie rotunda,
Si faci ziua sa fie mai lunga.
Noptile le albesti intr-o ploaie de stele
Inima imi aprinzi cu lumina din ele.
Langa tine cand stau si in ochi te privesc
Simt cum vesnic ma pierd, de m-atingi ma topesc.
Cand pe umarul tau imi pun capul usor
Atunci cerul ating si plutesc, liber zbor.
Daca dorul imi fura cate o lacrima calda
Si cand ochii ma cearta caci nu pot sa te vada,
Numai inima bate ne ncetat visatoare
Caci ea stie, nebuna, ca iubirea nu moare.
Alte poezii ale autorului
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat
Gaura alba
Precum un lup galactic,incerc să-mi caut luna
Pentru inceput insă,m-am lovit de zidul chinezesc
Si nu aveam să-l depăşesc
Fără a mea scară de hârtie
Ajutati-mi calea rătacitoare,improscată cu praf de stele
Sa ajunga in final,pe coarda gandurilor mele
Cafeaua de dimineata presărata cu ambitie din muntele de zahar
Este nepoata ceaiului nocturn
Al carui abur cald,inmoaie ochii de ceara
Prin care se aude zgomotul copitelor de cal
Ocolind maidanul in trap
Indreptându-se in amurgul serii de duminica
Către buricul plămanului profund
Scopul final fiind impulsionat
De esența vietii,absentând nemotivat