Comoara din Cer
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 16 ianuarie
Vizualizări: 178
Poezii din aceiaşi categorie
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Cafeaua amară…
Și iar ne-am visat împreună,
În gând dimineața-ți vorbesc,
Și parcă cafeaua nu-i bună,
Când singur mi-e dat s-o servesc.
Şi mestec în zaț, în tăcere,
Şi iar chipul tău îmi apare,
Ce trist e când soarta îți cere,
Să fii un pământ fără floare.
Și-n ceașca uitată, amară,
Se scurg amintiri fără rost,
Departe-i lumina de seară,
Nimic nu mai e din ce-a fost.
Mintea te caută-n aburul fin,
Ce urcă spre cer ca o șoaptă,
Și sorb cu nesaț din venin,
Și casa cu toate te așteaptă.
În suflet mi-e vânt și pustiu,
Secunde-mi dansează în van,
Îmi port dorul veșnic, târziu,
Prin ploaia ce picură-n geam.
Dar știu că-ți voi scrie mereu,
Pe foi nesfârșite de vise,
Cu cerneală din sângele meu,
Și nopți nedormite, ucise.
În zaț se întinde tăcerea,
Iar clipa îmi pare un fum,
Departe mi-e toată puterea,
Și nu îmi găsesc un alt drum.
Pe margini de ceașcă se-adună,
Amintiri din ce-a fost prima oară,
Și nimeni nu poate să-mi spună,
De ce îmi este cafeaua amară?
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
Minte-mă frumos încă odată
De câte ori te-am tot visat la mine în cap
Parfumul tău scump încă mă îmbată 🍷
Trebuie dar nu-mi doresc să scap
Vreau să-mi spui că sunt a ta fată 🧎🏼♀️➡️
Din nou minte-mă frumos că încă mă iubești
Un ultim sărut dulce să mă duci spre răsărit 🌤️
Chiar de mă privești acum și știu că nu mă iubești
Tu spune-mi minciuni pentru sufletul meu suferit ❤️🩹
Mă rupe dorul până în oase
Mă gândesc la trecut chiar dacă știu că mă doare 🚬
Trandafiri uscați și o oglindă e tot ce rămase
Încă te iubesc dar sunt în proces de vindecare 🩹
M-ai încălțat în iubire și mi-ai dat aripi să zbor
De dragul tău aș uita cine sunt și de tot 🕒
Dar tu ești surd și nu auzi cum strig după ajutor
Din inima mea nu pot oricât încerc să te scot 🗝️
Te-aș lua de mână să mergem spre asfințit
Dar m-am înecat încă de la mal 🌊
Știu că par nebună însă știu pentru tine am simțit
Noi doi n-am putut iubi la egal 💔
Prioritate
Stii?..incă îmi e dor de tine, mai sper...
N-ai de unde sa stii, dar încă te astept,
Vreau nebunește să te văd și să-ti ofer,
Tot ce-am strâns în mine, în al meu suflet.
De as putea să mi te scot din vise,
Să te îmbrățișez pe un minut,
Și să te cert pentru cuvintele nespuse,
Sau pentru block-ul care prea mult a durut.
Ştiu..esti si tu om si ai priorități,
Si singur ti le definești pe toate,
Eu nu-mi doresc decat vreo 7 vieţi..
Măcar în una dintre ele să-ți fiu...prioritate.
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Cafeaua amară…
Și iar ne-am visat împreună,
În gând dimineața-ți vorbesc,
Și parcă cafeaua nu-i bună,
Când singur mi-e dat s-o servesc.
Şi mestec în zaț, în tăcere,
Şi iar chipul tău îmi apare,
Ce trist e când soarta îți cere,
Să fii un pământ fără floare.
Și-n ceașca uitată, amară,
Se scurg amintiri fără rost,
Departe-i lumina de seară,
Nimic nu mai e din ce-a fost.
Mintea te caută-n aburul fin,
Ce urcă spre cer ca o șoaptă,
Și sorb cu nesaț din venin,
Și casa cu toate te așteaptă.
În suflet mi-e vânt și pustiu,
Secunde-mi dansează în van,
Îmi port dorul veșnic, târziu,
Prin ploaia ce picură-n geam.
Dar știu că-ți voi scrie mereu,
Pe foi nesfârșite de vise,
Cu cerneală din sângele meu,
Și nopți nedormite, ucise.
În zaț se întinde tăcerea,
Iar clipa îmi pare un fum,
Departe mi-e toată puterea,
Și nu îmi găsesc un alt drum.
Pe margini de ceașcă se-adună,
Amintiri din ce-a fost prima oară,
Și nimeni nu poate să-mi spună,
De ce îmi este cafeaua amară?
Aș....fi...
Aș vrea să nu îmi amintesc de întâlnirea
De acea zi când noi ne-am cunoscut
Încă mi-e greu să-ți pot uita privirea
Ce m-a-ncântat și mi-a plăcut atât de mult.
Aș vrea să nu te fi ascuns în gând la mine
Și a ta voce în minte să nu o mai aud
Și toate trăirile mele cu tine
Să nu le retrăiesc cu fiecare gând.
Și... Aș fi vrut să nu pun suflet
Căci azi, prea mult mă doare
Că ne-am pierdut, și în orice răsuflet
Mi-e dor de al tău vin, și-o ultimă îmbratișare...
Minte-mă frumos încă odată
De câte ori te-am tot visat la mine în cap
Parfumul tău scump încă mă îmbată 🍷
Trebuie dar nu-mi doresc să scap
Vreau să-mi spui că sunt a ta fată 🧎🏼♀️➡️
Din nou minte-mă frumos că încă mă iubești
Un ultim sărut dulce să mă duci spre răsărit 🌤️
Chiar de mă privești acum și știu că nu mă iubești
Tu spune-mi minciuni pentru sufletul meu suferit ❤️🩹
Mă rupe dorul până în oase
Mă gândesc la trecut chiar dacă știu că mă doare 🚬
Trandafiri uscați și o oglindă e tot ce rămase
Încă te iubesc dar sunt în proces de vindecare 🩹
M-ai încălțat în iubire și mi-ai dat aripi să zbor
De dragul tău aș uita cine sunt și de tot 🕒
Dar tu ești surd și nu auzi cum strig după ajutor
Din inima mea nu pot oricât încerc să te scot 🗝️
Te-aș lua de mână să mergem spre asfințit
Dar m-am înecat încă de la mal 🌊
Știu că par nebună însă știu pentru tine am simțit
Noi doi n-am putut iubi la egal 💔
Prioritate
Stii?..incă îmi e dor de tine, mai sper...
N-ai de unde sa stii, dar încă te astept,
Vreau nebunește să te văd și să-ti ofer,
Tot ce-am strâns în mine, în al meu suflet.
De as putea să mi te scot din vise,
Să te îmbrățișez pe un minut,
Și să te cert pentru cuvintele nespuse,
Sau pentru block-ul care prea mult a durut.
Ştiu..esti si tu om si ai priorități,
Si singur ti le definești pe toate,
Eu nu-mi doresc decat vreo 7 vieţi..
Măcar în una dintre ele să-ți fiu...prioritate.
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Alte poezii ale autorului
Privirea mea
De-ai putea să vezi prin ochii mei,
Ai înțelege ce-am simțit dintotdeauna,
Cum te vedeam ca pe un zeu
Într-o lume plină de furtuna.
Erași lumină-ntr-un colț de cer,
Un vis nespus, un gând stingher,
Un foc aprins în noaptea grea,
O pace ce doar tu-mi puteai da.
Dar cum să-ți spun ce n-am rostit?
Privirea mea te-a tot iubit.
A rămas tăcută, străpunsă de dor,
Tu n-ai știut… și-ai mers ușor.
De-ai putea vedea ce-am ascuns,
În fiecare lacrimă ce s-a strâns,
Poate-ai înțelege ce-ai lăsat
În ochii mei, când ai plecat.
Să nu te temi
Să nu te temi, căci eu veghez,
Din umbre dorul ți-l păstrez,
Și dacă viața-i doar un vis,
În el rămân, de neînvins.
Mă tem eu pentru pașii tăi,
Să nu te pierzi pe drumuri grei,
Dar chiar de noaptea-i fără stea,
În vis mă cheamă, voi veghea.
Și dacă zorii-s prea străini,
De mine-n gând să te alini,
Căci nici tăcerea nu desparte
Ce sufletul pe veci împarte.
Schimb de inimi
Schimb de inimi
Hai să facem schimb de inimi,
Doar o clipă, nu mai mult –
Tu s-o iei pe-a mea, cu vise,
Eu pe-a ta, cu dor tăcut.
A mea-i plină de iubire,
De speranțe, de cuvânt,
De priviri ce-ți dau putere,
De tăceri ce te-au înfrânt.
A ta pare o cetate
Fără foc, fără culori,
Dar o port să văd ce simți tu
Când te sting din prea puțini fiori.
Poate-n pieptul tău s-aprinde
Un fior ce n-ai mai dus,
Poate simți ce-nseamnă viața
Când iubești fără răspuns
Apoi facem iar schimbarea —
Tu, cu-a ta, să pleci, ușor,
Dar s-o duci mai puțin rece,
Cu puțin din al meu dor.
Vrei s-o facem… pentru doi?
Hai să facem schimb de inimi —
Și-apoi le luăm înapoi.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Steaua poeziei
Tu nu știi că versul scris
E un far aprins în zare,
O lumină-n cer deschis
Ce în noapte dă răbdare?
Poezia-i stea ce-nvie
Dorul blând ce ne alină,
Scut fragil de armonie
Pentru inimi ce suspină.
Ea răsare să ne-mbrace
Cu iubire și visare,
Să ne țină-n brațe, pace,
Până-n vara viitoare.
Privirea mea
De-ai putea să vezi prin ochii mei,
Ai înțelege ce-am simțit dintotdeauna,
Cum te vedeam ca pe un zeu
Într-o lume plină de furtuna.
Erași lumină-ntr-un colț de cer,
Un vis nespus, un gând stingher,
Un foc aprins în noaptea grea,
O pace ce doar tu-mi puteai da.
Dar cum să-ți spun ce n-am rostit?
Privirea mea te-a tot iubit.
A rămas tăcută, străpunsă de dor,
Tu n-ai știut… și-ai mers ușor.
De-ai putea vedea ce-am ascuns,
În fiecare lacrimă ce s-a strâns,
Poate-ai înțelege ce-ai lăsat
În ochii mei, când ai plecat.
Să nu te temi
Să nu te temi, căci eu veghez,
Din umbre dorul ți-l păstrez,
Și dacă viața-i doar un vis,
În el rămân, de neînvins.
Mă tem eu pentru pașii tăi,
Să nu te pierzi pe drumuri grei,
Dar chiar de noaptea-i fără stea,
În vis mă cheamă, voi veghea.
Și dacă zorii-s prea străini,
De mine-n gând să te alini,
Căci nici tăcerea nu desparte
Ce sufletul pe veci împarte.
Schimb de inimi
Schimb de inimi
Hai să facem schimb de inimi,
Doar o clipă, nu mai mult –
Tu s-o iei pe-a mea, cu vise,
Eu pe-a ta, cu dor tăcut.
A mea-i plină de iubire,
De speranțe, de cuvânt,
De priviri ce-ți dau putere,
De tăceri ce te-au înfrânt.
A ta pare o cetate
Fără foc, fără culori,
Dar o port să văd ce simți tu
Când te sting din prea puțini fiori.
Poate-n pieptul tău s-aprinde
Un fior ce n-ai mai dus,
Poate simți ce-nseamnă viața
Când iubești fără răspuns
Apoi facem iar schimbarea —
Tu, cu-a ta, să pleci, ușor,
Dar s-o duci mai puțin rece,
Cu puțin din al meu dor.
Vrei s-o facem… pentru doi?
Hai să facem schimb de inimi —
Și-apoi le luăm înapoi.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Steaua poeziei
Tu nu știi că versul scris
E un far aprins în zare,
O lumină-n cer deschis
Ce în noapte dă răbdare?
Poezia-i stea ce-nvie
Dorul blând ce ne alină,
Scut fragil de armonie
Pentru inimi ce suspină.
Ea răsare să ne-mbrace
Cu iubire și visare,
Să ne țină-n brațe, pace,
Până-n vara viitoare.