Comoara din Cer
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Стихи из этой категории
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
"Ja, einmal ich träumte" în spaniolă
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Sí, una vez soñé
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
No creo en los sueños por mucho que lo intente
Pero espero que algún día te vea
en el amanecer púrpura, cuando nos volvamos a encontrar,
Se tomará el mismo camino.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
No creo en los sueños por mucho que lo intente
Pero espero que algún día te vea
en el amanecer púrpura, cuando nos volvamos a encontrar,
Se tomará el mismo camino.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
El sueño llega a su fin, el sol se hundió en el mar
y cuando desperté ya no te encontré.
Puterea divină
Un grăunte oarecare,
De-l semeni el crește mare.
Credința are și ea,
O putere doar a sa.
Deși pare că e mică,
Puterea sfântă a sa,
Poate muta chiar și munții,
Domnul cu puterea sa
Puterea-i Dumnezeiesca,
Nu-i putere omenească.
E cu pace și iubire.
Crede și va fi cu tine.
Inger fără aripi #îngerul meu
Ma simt murdară-n ochii tăi
Și pura-n visele cu tine;
Din ale inimii bătăi
Te am sculptat in mine
Esti un înger fără aripi
Ori un demon fără chip?..
M ai sedus cât ai clipi ,
Sub vraja ta și râd ,și țip.
De senzații tari flamand
Din raiul simțului divin
M -arunci în hăul fără fund,
Sa am parte și de chin..
Eu sunt orbită de iubire
Și ma las în voia sorții.
Ai pus pe mine stăpânire,
Răvășindu-ma-n emoții.
Eu te cred totuși un înger,
Deghizat subit in demon;
Recunoaște și fii sincer,
Ca suntem un unison .
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Gîndul
Plimbam prin firul amintirilor , un gînd ce nu-mi dă pace
Străpunge încet pînă-n adîncuri , prinde din urmă , tace
La fel ca tine a fugit , prin departate străinătățuri
Acum se-ntoarce negreșit și a promis să-și ceară,
Din toate drepturile sale , doar un cuvînt și iară,
Mă chinuie încet , în întunericul pustiu lăuntric
Mi-aș scoate inima din piept ,doar nesimțirea să mai simt
Nu vrea decît să spună : iți amintești? Ce mai nebună!
Te-a iubit viața toată și insăși ca pe viată
Ar da și ultima suflare în brațe să te țină iară !
Un gînd și-atît, ce inocent
Nu vrea să facă rău , ce-i drept !
Își caută dreptatea , și drumul duce doar la tine
Iubitule , adu-ți aminte ,cum m-ai iubit și tu pe mine.
Și e mai mult decat un gînd , e insăși sentimentul
Că te-aș putea pierde oricînd , dar dorul nu mă lasă
Iși face loc întîi ca gînd , apoi învăluită-mi ființa
Și să nu uiți iubitul meu ,oriunde-ai fi în lume
Aici in colțul lumii eu , te voi iubi pe tine .
"Ja, einmal ich träumte" în spaniolă
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ich glaube nicht an Träume, so sehr ich auch versuch',
doch hoff' ich eines Tages nur dich zu seh'n
beim Purpursonnenaufgang, wenn wir uns wiederseh'n,
denselben Weg wird an geh'n.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Wie noch nie im Leben fühlt' ich so ein Glück,
denn zum ersten Male lächelst du zurück.
Ja, einmal ich träumte von einem Sonnenstrahl,
auf dem wir uns trafen, irgendwo im All.
Der Traum geht zu ende, die Sonne sank ins Meer
und als ich erwachte, fand ich dich nicht mehr.
Sí, una vez soñé
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
No creo en los sueños por mucho que lo intente
Pero espero que algún día te vea
en el amanecer púrpura, cuando nos volvamos a encontrar,
Se tomará el mismo camino.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
No creo en los sueños por mucho que lo intente
Pero espero que algún día te vea
en el amanecer púrpura, cuando nos volvamos a encontrar,
Se tomará el mismo camino.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
Nunca me he sentido tan afortunada como nunca antes en mi vida.
porque por primera vez le devuelves la sonrisa.
Sí, una vez soñé con un rayo de sol,
donde nos conocimos, en algún lugar del espacio.
El sueño llega a su fin, el sol se hundió en el mar
y cuando desperté ya no te encontré.
Puterea divină
Un grăunte oarecare,
De-l semeni el crește mare.
Credința are și ea,
O putere doar a sa.
Deși pare că e mică,
Puterea sfântă a sa,
Poate muta chiar și munții,
Domnul cu puterea sa
Puterea-i Dumnezeiesca,
Nu-i putere omenească.
E cu pace și iubire.
Crede și va fi cu tine.
Inger fără aripi #îngerul meu
Ma simt murdară-n ochii tăi
Și pura-n visele cu tine;
Din ale inimii bătăi
Te am sculptat in mine
Esti un înger fără aripi
Ori un demon fără chip?..
M ai sedus cât ai clipi ,
Sub vraja ta și râd ,și țip.
De senzații tari flamand
Din raiul simțului divin
M -arunci în hăul fără fund,
Sa am parte și de chin..
Eu sunt orbită de iubire
Și ma las în voia sorții.
Ai pus pe mine stăpânire,
Răvășindu-ma-n emoții.
Eu te cred totuși un înger,
Deghizat subit in demon;
Recunoaște și fii sincer,
Ca suntem un unison .
Timpul albastrului respins
Amestecând zile fierbinți cu flori de gheață
Zboară petalele ucise-n roșu-aprins
Din curcubeu s-a răsturnat culoarea arsă
Pornind o iarnă de-un albastru necuprins
Seduce oarbă strălucirea pe retină
Distanța crește alergând spre interzis
Cortina zidurilor mute mă deprimă
Curge albastru deformânduse încins
Sălbatic dorul înflorește în grâdină
Inima bate agitânduse desprins
Ies amintirile-ascuțite pe tulpină
Înțeapă sufletul târându-l în abis
Țesând tăcerile mă-mbracă în ruină
Sinceritatea dezbrăcându-mă surprins
Alimentând zilele false cu rutină
Se-neacă nopțile în freamătul nestins
Cobor în nori să-mi caut stropii de lumină
Vântul durerilor mă-mpinge spre cuprins
Rămân prefață pe o pagină străină
Visele zboară contemplând un paradis
La ușă bate viitorul în surdină
Prezentul fuge declarându-se învins
Trecutul plânge refuzând să îi deschidă
Timpul albastru chinuindu-se respins
Другие стихотворения автора
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Pune suflet, dacă ai
Pune suflet, dacă ai,
Nu trăi pe drumuri vai.
Tot ce faci, să faci cu rost,
Nu lăsa nimic pe post.
Fii prezent în ce gândești,
Nu doar trecător să ești.
Vorba goală nu te-ajută,
Fapta bună-i mai tăcută.
Pune suflet în iubire,
În prietenii, în trăire.
Căci ce dai, se va întoarce,
Chiar și-n vremuri când te-ar arde.
Viața-i scurtă, dar frumoasă,
Dacă pui inima-n casă.
Fii cu totul în ce dai,
Pune suflet, dacă ai.
Scaun gol
A rămas un scaun gol
În odaia părăsită,
Cu un dor ce arde-n colț
Și o liniște zdrobită.
Plânge fără glas, încet,
De un dor ce n-are sfârșit,
Cine-i va aduce-ncet
Pe cel drag, și pe cel drept?
Toată casa e pustie,
Dar acel scaun stingher
Povestește în tăcere
Despre drag și despre cer.
El e scaunul uitării,
Martor veșnic, neclintit,
Umbra rece-a alinării,
Acel dor de nesfârșit.
Semn al celor ce s-au dus,
Ce-au plecat fără de veste,
Fiecare, la apus,
Lasă-n urmă o poveste.
A rămas un scaun mut,
Ca un martor al durerii,
Doamne, dacă n-am să-l uit,
Dă-mi alin și-un gând dorit.
Dacă ar fi să plec diseară
Dacă ar fi să plec diseară, pe tărâmul de tăcere,
Aș lăsa vântul să-ți aducă o șoaptă plină de putere.
Cu blândețea unui zeu și-un zâmbet cald pe chipul său,
Să-ți șteargă el orice tristețe, cum aș fi vrut s-o fac doar eu.
Dacă ar fi să zbor spre stele, pe curcubeu purtat de gând,
Aș lăsa sufletul din mine să-ți lumineze drumul tău blând.
Iar steaua mea să-ți mângâie părul cu raze strălucind ușor,
Să-ți ocrotească fruntea plină de vise albastre, pline de dor.
Dar de-aș pleca, te rog, zâmbește, căci voi rămâne-n orice colț,
În vânt, în cer, în dorul tainic, sau într-un cântec fără solț.
Privirea ta va fi lumina ce-mi poartă gândul neîncetat,
Chiar de tăcerea-mi va vorbi, eu te iubesc cu-adevărat.
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Pune suflet, dacă ai
Pune suflet, dacă ai,
Nu trăi pe drumuri vai.
Tot ce faci, să faci cu rost,
Nu lăsa nimic pe post.
Fii prezent în ce gândești,
Nu doar trecător să ești.
Vorba goală nu te-ajută,
Fapta bună-i mai tăcută.
Pune suflet în iubire,
În prietenii, în trăire.
Căci ce dai, se va întoarce,
Chiar și-n vremuri când te-ar arde.
Viața-i scurtă, dar frumoasă,
Dacă pui inima-n casă.
Fii cu totul în ce dai,
Pune suflet, dacă ai.
Scaun gol
A rămas un scaun gol
În odaia părăsită,
Cu un dor ce arde-n colț
Și o liniște zdrobită.
Plânge fără glas, încet,
De un dor ce n-are sfârșit,
Cine-i va aduce-ncet
Pe cel drag, și pe cel drept?
Toată casa e pustie,
Dar acel scaun stingher
Povestește în tăcere
Despre drag și despre cer.
El e scaunul uitării,
Martor veșnic, neclintit,
Umbra rece-a alinării,
Acel dor de nesfârșit.
Semn al celor ce s-au dus,
Ce-au plecat fără de veste,
Fiecare, la apus,
Lasă-n urmă o poveste.
A rămas un scaun mut,
Ca un martor al durerii,
Doamne, dacă n-am să-l uit,
Dă-mi alin și-un gând dorit.
Dacă ar fi să plec diseară
Dacă ar fi să plec diseară, pe tărâmul de tăcere,
Aș lăsa vântul să-ți aducă o șoaptă plină de putere.
Cu blândețea unui zeu și-un zâmbet cald pe chipul său,
Să-ți șteargă el orice tristețe, cum aș fi vrut s-o fac doar eu.
Dacă ar fi să zbor spre stele, pe curcubeu purtat de gând,
Aș lăsa sufletul din mine să-ți lumineze drumul tău blând.
Iar steaua mea să-ți mângâie părul cu raze strălucind ușor,
Să-ți ocrotească fruntea plină de vise albastre, pline de dor.
Dar de-aș pleca, te rog, zâmbește, căci voi rămâne-n orice colț,
În vânt, în cer, în dorul tainic, sau într-un cântec fără solț.
Privirea ta va fi lumina ce-mi poartă gândul neîncetat,
Chiar de tăcerea-mi va vorbi, eu te iubesc cu-adevărat.
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.