Comoara din Cer
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Стихи из этой категории
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
Rugăciune
Rugăciune
Mă plec, Părinte, cu-al meu dor,
Spre cerul Tău nemuritor,
În mâini întind a mea chemare,
Să-mi dăruiești în suflet soare.
Alungă grijile ce dor,
Și dă-mi în suflet sfințitor
Puterea blândă de-a iubi,
Pe calea Ta mereu a fi.
Când pașii-mi pierd al lor avânt,
Tu fii lumină pe pământ,
Ridică-mi inima spre zare,
Spre harul Tău, spre alinare.
În orice clipă, zi sau noapte,
Rămâi cu mine-n gând și fapte,
Și-ascultă ruga mea fierbinte:
Păzește-mi sufletul, Părinte!
✍️- A.A. ✨
mărturii de seară
un sistem solar împodobit cu stele, cireşe şi dor
doar noi ştim de el, nu spune nimănui secretul nostru
noi, două frânturi de rază spartă
călatoare-n locul ăsta ce umbră de soare n-a simțit
sau miros de stânjenei culeși târziu
sau un simplu contact uman,
pare un abis pierdut pentru-o pereche de ochi
alta decât a noastră
căci ei nu ştiu, nici stele şi nici aştri nu trebuie să afle
că tot ce e frumos în lumea asta
am ascuns la noi în priviri, în ochi ce doar noi ştim
ca pe-o ploaie de meteoriți în plină zi
sau ca pe asfințit de soare pe planetă roşie
când ce numim noi soare va apune permanent
şi cand cireşul, moale se va ofili, sub ochii mei
voi răspunde la-ntrebarea ta: "Cum arată o stea moartă?"
şi-ți voi pune mâna pe ochii mei ce bine-i ştii
ca să găseşti fitil de lampă arsă.
Și totuși
Aproape și totuși departe
În suflet și totuși e noapte
Nu-i cale și totuși se zbate
Grea inima totuși mai bate
Speranțe și totuși deșarte
Curg lacrimi și totuși uscate
În brațe și totuși visate
Și totuși te simt zi și noapte
Perfectă și totuși povară
Iubire și totuși otravă
În flăcări și totuși zăpadă
Și totusi mă arde degrabă
Vorbește și totuși nu spune
Ascultă și totuși n-aude
Prezenta și totuși nici-unde
Și totuși o simt chiar de nu e
Deschisă și totuși nu-i poartă
Nu-s aripi și totuși te-nalță
Iubire și totuși mă-ngheață
Și totuși aștept fără șansă
Scrisoare către tine partea 9
Îți scriu aceste rânduri,
Că poate întâmplător vei citi ce am de zis,
Nu știu în ce moment am uitat numele tău,
Deși a trecut foarte mult timp de atunci,
Îmi amintesc vocea ta cum spune-ai că ești nebun după mine.
Mă întreb oare ce am însemnat pentru tine in trecut?
A fost real sau imaginație?
Doar eu am sentimente pentru tine?
Sau și tu simți la fel?
Nu știu ce se întâmplă cu mine,
Inima mea îmi bate mai tare decât de obicei,
Și simt că ne vom conecta prin telepatie când ochii vor începe să se închidă.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
NEAMUL MEU
Neamul meu de unde vine?
Din lumină și iubire,
înfrățit cu alte nații
Cctitorând cetăți și sate
Păstorind turme de oi
Și răbdători la nevoi.
Rugăciune
Rugăciune
Mă plec, Părinte, cu-al meu dor,
Spre cerul Tău nemuritor,
În mâini întind a mea chemare,
Să-mi dăruiești în suflet soare.
Alungă grijile ce dor,
Și dă-mi în suflet sfințitor
Puterea blândă de-a iubi,
Pe calea Ta mereu a fi.
Când pașii-mi pierd al lor avânt,
Tu fii lumină pe pământ,
Ridică-mi inima spre zare,
Spre harul Tău, spre alinare.
În orice clipă, zi sau noapte,
Rămâi cu mine-n gând și fapte,
Și-ascultă ruga mea fierbinte:
Păzește-mi sufletul, Părinte!
✍️- A.A. ✨
mărturii de seară
un sistem solar împodobit cu stele, cireşe şi dor
doar noi ştim de el, nu spune nimănui secretul nostru
noi, două frânturi de rază spartă
călatoare-n locul ăsta ce umbră de soare n-a simțit
sau miros de stânjenei culeși târziu
sau un simplu contact uman,
pare un abis pierdut pentru-o pereche de ochi
alta decât a noastră
căci ei nu ştiu, nici stele şi nici aştri nu trebuie să afle
că tot ce e frumos în lumea asta
am ascuns la noi în priviri, în ochi ce doar noi ştim
ca pe-o ploaie de meteoriți în plină zi
sau ca pe asfințit de soare pe planetă roşie
când ce numim noi soare va apune permanent
şi cand cireşul, moale se va ofili, sub ochii mei
voi răspunde la-ntrebarea ta: "Cum arată o stea moartă?"
şi-ți voi pune mâna pe ochii mei ce bine-i ştii
ca să găseşti fitil de lampă arsă.
Și totuși
Aproape și totuși departe
În suflet și totuși e noapte
Nu-i cale și totuși se zbate
Grea inima totuși mai bate
Speranțe și totuși deșarte
Curg lacrimi și totuși uscate
În brațe și totuși visate
Și totuși te simt zi și noapte
Perfectă și totuși povară
Iubire și totuși otravă
În flăcări și totuși zăpadă
Și totusi mă arde degrabă
Vorbește și totuși nu spune
Ascultă și totuși n-aude
Prezenta și totuși nici-unde
Și totuși o simt chiar de nu e
Deschisă și totuși nu-i poartă
Nu-s aripi și totuși te-nalță
Iubire și totuși mă-ngheață
Și totuși aștept fără șansă
Scrisoare către tine partea 9
Îți scriu aceste rânduri,
Că poate întâmplător vei citi ce am de zis,
Nu știu în ce moment am uitat numele tău,
Deși a trecut foarte mult timp de atunci,
Îmi amintesc vocea ta cum spune-ai că ești nebun după mine.
Mă întreb oare ce am însemnat pentru tine in trecut?
A fost real sau imaginație?
Doar eu am sentimente pentru tine?
Sau și tu simți la fel?
Nu știu ce se întâmplă cu mine,
Inima mea îmi bate mai tare decât de obicei,
Și simt că ne vom conecta prin telepatie când ochii vor începe să se închidă.
O iubești
Ea-i caldură
ce-ti toropește sufletu’
când ghețar pierdut in ape tulburi e
Ea e marea caldă și ascultătoare
când toți din jur sunt munți infrigurați și groaznici
Ea e liniștea ce-ti îmbrățișează
veșnica poliloghie
Ea e soarele ce-ncalzeste pătimaș
după furtuna
ce chinuit-a sufletul cel nărăvaș
Ea e mâna care șterge lacrimile inimii
Ea dansează cu grijile in sufragerie
și le transformă in stele de pe cerul vieții
Ea îți sărută durerea
care te-a lipit pământului
și aduce vise, pace și speranță
Ea e dulcea alinarea
Intre stâlpii de tristete
Ea e valul ce se sparge
Să-ti aducă armonie și dulceață la ureche
Ea dresează chinurile
și le-nedreapta spre pieire
ca să ti-e fie lină calea spre iubirea din povesti
Ea intre ziduri construite din amar ridică zmee
Si-a sădit mixandre
in golul dintre inima ta și a ei
Și când ceata dinăuntru tău a rupt-o
in bucăți de fluturi mov
Ai știu că o iubești.
Другие стихотворения автора
Câte inimi
Nu știu câte inimi vei mai frânge,
Dar vine clipa-n care vei plânge.
Și lacrimi grele vor cădea pe foi,
Din dorul celor ce-au plecat din noi.
Când jocul tău va fi doar amintire,
Vei înțelege prețul din iubire.
Că orice suflet rupt și părăsit
Îți lasă-n urmă-un drum necucerit.
Căci roata vieții se întoarce-n taină,
Și-n jurul tău va crește a sa haină.
Durerea-i lecție, iar timpul, sfetnic bun,
Să-nveți iubirea fără să răpun’.
✨Trecerea vieții..✨
✨Trecerea vieții..✨
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor nestins,
Uităm că timpul ne-a lăsat
Doar amintiri ce pier în vis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem sub stele,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de drumuri grele.
_________________________________________
✍️A.A.-Aga Andreia ✨
Dor cu dor până în Rai
Te caut printre amintiri,
Prin vise blânde, prin priviri,
Dar timpul crud și nemilos
Te-a dus departe… prea frumos.
Și dor cu dor urc către stele,
Prin nopți tăcute, gânduri grele,
Și știu că dincolo de zări
Mă aștepți lin, fără-ntristări.
Mi-e dor de glasul tău duios,
De râsul cald, de chip frumos
De grijile de pe pământ—
Acum ești înger și cuvânt.
Dar știu că-n liniștea cerească
Ne-om regăsi în zi firească,
Că dor cu dor se face rai
Și-n ceruri nu există grai
Decât iubirea ce ne leagă—
Din veșnicie… înspre veșnicie tată.
În cartea vieții
În cartea vieții noi tot răsfoim,
Sperând la-o dragoste să ne găsim,
De mii de ori spunând “e ultima dată”,
Dar inima încă ne e-mbătată.
Cu răni adânci, căutăm alinare,
Și speranța ne poartă iar cărare,
Visăm la-un ideal îndepărtat,
Cu toții, de perfecțiune-amăgit, chemat.
Și pagina o-ntoarcem iar și iar,
Descoperind iubirea ca-ntr-un dar,
Căci, în cartea vieții de luptători,
E scris să iubim… o dată-n fiori.
Cum ți-e sufletul?
Cum e-n suflet la tine?
Plin de soare sau pustiu?
Ți-e senin ca-n nopți divine
Sau te-ncearcă vreun târziu?
E speranța-n miez de floare
Sau doar frunze-ngălbenite?
Ți-e iubirea cântătoare
Sau tăcerile-s zidite?
Cum e-n suflet? Îți dă pace
Ori te-apasă vreun regret?
Ai un vis ce te desface
De poveri ce-s grele-n piept?
Dacă-i greu, lasă lumina
Să-ți pătrundă-n taină firea.
Sufletul, ca și grădina,
Înflorește din iubirea.
Dacă-n suflet e furtună,
Fă-ți un port din gânduri bune.
Căci și cerul, după ploaie,
Se îmbracă iar în lume.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.
Câte inimi
Nu știu câte inimi vei mai frânge,
Dar vine clipa-n care vei plânge.
Și lacrimi grele vor cădea pe foi,
Din dorul celor ce-au plecat din noi.
Când jocul tău va fi doar amintire,
Vei înțelege prețul din iubire.
Că orice suflet rupt și părăsit
Îți lasă-n urmă-un drum necucerit.
Căci roata vieții se întoarce-n taină,
Și-n jurul tău va crește a sa haină.
Durerea-i lecție, iar timpul, sfetnic bun,
Să-nveți iubirea fără să răpun’.
✨Trecerea vieții..✨
✨Trecerea vieții..✨
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor nestins,
Uităm că timpul ne-a lăsat
Doar amintiri ce pier în vis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem sub stele,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de drumuri grele.
_________________________________________
✍️A.A.-Aga Andreia ✨
Dor cu dor până în Rai
Te caut printre amintiri,
Prin vise blânde, prin priviri,
Dar timpul crud și nemilos
Te-a dus departe… prea frumos.
Și dor cu dor urc către stele,
Prin nopți tăcute, gânduri grele,
Și știu că dincolo de zări
Mă aștepți lin, fără-ntristări.
Mi-e dor de glasul tău duios,
De râsul cald, de chip frumos
De grijile de pe pământ—
Acum ești înger și cuvânt.
Dar știu că-n liniștea cerească
Ne-om regăsi în zi firească,
Că dor cu dor se face rai
Și-n ceruri nu există grai
Decât iubirea ce ne leagă—
Din veșnicie… înspre veșnicie tată.
În cartea vieții
În cartea vieții noi tot răsfoim,
Sperând la-o dragoste să ne găsim,
De mii de ori spunând “e ultima dată”,
Dar inima încă ne e-mbătată.
Cu răni adânci, căutăm alinare,
Și speranța ne poartă iar cărare,
Visăm la-un ideal îndepărtat,
Cu toții, de perfecțiune-amăgit, chemat.
Și pagina o-ntoarcem iar și iar,
Descoperind iubirea ca-ntr-un dar,
Căci, în cartea vieții de luptători,
E scris să iubim… o dată-n fiori.
Cum ți-e sufletul?
Cum e-n suflet la tine?
Plin de soare sau pustiu?
Ți-e senin ca-n nopți divine
Sau te-ncearcă vreun târziu?
E speranța-n miez de floare
Sau doar frunze-ngălbenite?
Ți-e iubirea cântătoare
Sau tăcerile-s zidite?
Cum e-n suflet? Îți dă pace
Ori te-apasă vreun regret?
Ai un vis ce te desface
De poveri ce-s grele-n piept?
Dacă-i greu, lasă lumina
Să-ți pătrundă-n taină firea.
Sufletul, ca și grădina,
Înflorește din iubirea.
Dacă-n suflet e furtună,
Fă-ți un port din gânduri bune.
Căci și cerul, după ploaie,
Se îmbracă iar în lume.
Trec clipele
Trec clipele ca valul lin,
Și viața curge-n al său rost,
În urma noastră lasă-un spin,
Dar și amintiri ce n-au un cost.
Privim spre anii ce-au zburat,
Și-n suflet strângem dor și vis,
Uităm că timpul ne-a-nvățat,
Că totul trece… chiar și-nchis.
Adunăm aur, strângem faimă,
Dar ce rămâne e iubirea,
Nu-i loc pe drum pentru o haină,
Ci doar pentru ce-nalță firea.
Să ne oprim un ceas, o zi,
Să prețuim ce-avem acum,
Căci Cerul ne va dărui
Lumină-n loc de al nost’ drum.