În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 23 noiembrie
Vizualizări: 57
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Urât și de moarte
Poem: Credința
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Poem: Dulce iubire!
Poem: Simplitate,dragoste, Dumnezeu
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor
Poem: Binecuvântarea
Poem: De ce sunt ochii tăi aşa frumoşi?
Imnul Limba noastra a rasunat azi in toata tara. Versurile patriotice au deschis festivitatile dedicate sarbatorii limbii romane. Oficialii au depus flori la busturile poetilor - VIDEO