În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Andreia Aga
Data postării: 23 noiembrie
Vizualizări: 83
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Iubirea
Poem: Ziua internațională a poeziei haiku
Salonul Internațional de Carte pentru Copii şi Tineret şi-a deschis ușile
Poem: Despre voi si despre mine
Poem: Apusul soarelui
ZILELE LITERATURII ROMÂNE LA CHISINĂU. Cum a influențat țuica apariția poporului român
Poem: Parfum de dor
Poem: Reînnoire
Editura Bestseller participă cu un stand inedit la Salonul Internațional de Carte pentru Copii și Tineret, ediția a XXI-a