În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andreia Aga
Дата публикации: 23 ноября 2024
Просмотры: 231
Стихи из этой категории
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Căutare
Îmi pare că te caut de o viață,
Deși, te simt ținându-mă de mână,
Și parcă mă privești mereu în față,
Cu ochi mai reci ca apa de fântână.
Din poartă-n poartă bat mereu,
Dar nicăieri nu-i găzduire,
Și cad zăpezi, și-i tare greu,
Căci haina-mi este prea subțire.
Acum și vârsta-mi pustiește calea,
Mă izgonesc din drum și tineri crai,
Aproape zilnic mă cuprinde jalea,
Că timp nici tu nu prea mai ai.
Atâta vreme cât încă șanse sunt,
Ca rătăcirea mea să-ți afle locul,
Avântul dus de pasul meu mărunt,
Nu-l va opri nici ditamai potopul.
Probabil să te caut îmi e soarta,
Probabil nu te voi găsi nicicând,
Dar am să las între-deschisă poarta,
Ca din greșeală cândva vei fi intrând.
O NOAPTE ROMANTICĂ
continuare
Între noi am descoperit sacoșa cu nuci. Erau mari și colțuroase.Mi -am închipuit că sunt greu de spart.
Spre surprinderea mea,am scos miezul întreg pe care l-am oferit lui Robert.Cu o privire jucăușă îmi
zâmbește și îmi mai cere câteva.Am continuat să sparg până ce grămăjoara de coji a crescut binișor.
Drumul continuă,mașina străbate pamblica șoselii.De o parte și de alta a drumului,imagini diferite
scăldate de lumina lunii.Natura era darnică, multă verdeață,tufe de arbuști, lăștăriș de un verde crud.
Noaptea pusese stăpânire peste tot.Din cer ,luna ne binecuvânta cu o lumină cald și strălucitoare.
Era prima oară când aveam prilejul să văd farmecul nopții în plină natură. La un moment dat ,simt nevoia
sâ beau ceva.Îmi amintesc de sticla de vin.Nu era frumos să beau din sticlă.Îmi vine o idee și îl rog pe
Robert să oprească .Lumina lunii ascundea mistere.Semi -lumina îmi sugerează nopțile polare pe care
n-o să le pot vedea niciodată,dar mi le pot imagina.
va continua
capota mașinii,eu mă abat spre un crâng , ceva mai departe să caut ce îmi trebuie.Descopăr o plantă
cu frunze mari și lucioase,tocmai ce-mi trebuia. asemânătoare celor de nufăr.Mă declar mulțumită și mă întorc l
la mașină.
De ce-ai spus...Nu?
Te simt pe tine de departe
Cum încă tu aștepți să vin,
Dar am un zid înalt în față
Pe care nu pot să-l înclin
Nu știu cum el s-a ridicat
Și-a pus o barieră intre noi,
Geaba sărut și-mbrățișări
Cănd pe-năuntru suntem goi
Eram al tău, un făt frumos
Iar tu a mea zâna cea bună,
Lumea prin spate ne vorbea
Iar noi râdeam că e nebună
Mergeam lipiți unul de altul
Și ne opream pentru sărut,
Ce fericire am putut simți
Când mâna ta eu am cerut
Nu pot să uit cum lacrima
Ți-a curs de după pleoapă,
Dar ai rostit cuvântul iartă
Și ai mai zis, te rog așteaptă
Timpul și-a urmat parcursul
Iar noi ușor ne-am depărtat,
Și întrebări îmi pun și astăzi
De ce-ai spus Nu și-ai refuzat?
Poate tunel aș fi putut săpa
S-ajung aproape de inima ta,
Ușor am renunțat, sunt fericit
Cu ce mi-a hărăzit mie...soarta!
Promisiunea
Sub cerul nopții, stele plâng în taină,
Te-aștept mereu, cu inima-mi străină.
Prin vise trec, doar tu îmi dai alin,
Promisiunea ta, rămâne-n mine clar destin.
Te-aștept în parc, sub ramuri de castan,
Cu dorul neînvins, în sufletu-mi orfan.
Trec zile lungi și nopți fără cuvinte,
Speranța nu mă lasă, te port mereu în minte.
Întoarce-te, iubito, să fim iar amândoi,
Să-mplinim promisiunea, să fim din nou eroi.
În umbra lunii, stele ne-or veghea,
Iubirea noastră sfântă, mereu va triumfa.
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Căutare
Îmi pare că te caut de o viață,
Deși, te simt ținându-mă de mână,
Și parcă mă privești mereu în față,
Cu ochi mai reci ca apa de fântână.
Din poartă-n poartă bat mereu,
Dar nicăieri nu-i găzduire,
Și cad zăpezi, și-i tare greu,
Căci haina-mi este prea subțire.
Acum și vârsta-mi pustiește calea,
Mă izgonesc din drum și tineri crai,
Aproape zilnic mă cuprinde jalea,
Că timp nici tu nu prea mai ai.
Atâta vreme cât încă șanse sunt,
Ca rătăcirea mea să-ți afle locul,
Avântul dus de pasul meu mărunt,
Nu-l va opri nici ditamai potopul.
Probabil să te caut îmi e soarta,
Probabil nu te voi găsi nicicând,
Dar am să las între-deschisă poarta,
Ca din greșeală cândva vei fi intrând.
O NOAPTE ROMANTICĂ
continuare
Între noi am descoperit sacoșa cu nuci. Erau mari și colțuroase.Mi -am închipuit că sunt greu de spart.
Spre surprinderea mea,am scos miezul întreg pe care l-am oferit lui Robert.Cu o privire jucăușă îmi
zâmbește și îmi mai cere câteva.Am continuat să sparg până ce grămăjoara de coji a crescut binișor.
Drumul continuă,mașina străbate pamblica șoselii.De o parte și de alta a drumului,imagini diferite
scăldate de lumina lunii.Natura era darnică, multă verdeață,tufe de arbuști, lăștăriș de un verde crud.
Noaptea pusese stăpânire peste tot.Din cer ,luna ne binecuvânta cu o lumină cald și strălucitoare.
Era prima oară când aveam prilejul să văd farmecul nopții în plină natură. La un moment dat ,simt nevoia
sâ beau ceva.Îmi amintesc de sticla de vin.Nu era frumos să beau din sticlă.Îmi vine o idee și îl rog pe
Robert să oprească .Lumina lunii ascundea mistere.Semi -lumina îmi sugerează nopțile polare pe care
n-o să le pot vedea niciodată,dar mi le pot imagina.
va continua
capota mașinii,eu mă abat spre un crâng , ceva mai departe să caut ce îmi trebuie.Descopăr o plantă
cu frunze mari și lucioase,tocmai ce-mi trebuia. asemânătoare celor de nufăr.Mă declar mulțumită și mă întorc l
la mașină.
De ce-ai spus...Nu?
Te simt pe tine de departe
Cum încă tu aștepți să vin,
Dar am un zid înalt în față
Pe care nu pot să-l înclin
Nu știu cum el s-a ridicat
Și-a pus o barieră intre noi,
Geaba sărut și-mbrățișări
Cănd pe-năuntru suntem goi
Eram al tău, un făt frumos
Iar tu a mea zâna cea bună,
Lumea prin spate ne vorbea
Iar noi râdeam că e nebună
Mergeam lipiți unul de altul
Și ne opream pentru sărut,
Ce fericire am putut simți
Când mâna ta eu am cerut
Nu pot să uit cum lacrima
Ți-a curs de după pleoapă,
Dar ai rostit cuvântul iartă
Și ai mai zis, te rog așteaptă
Timpul și-a urmat parcursul
Iar noi ușor ne-am depărtat,
Și întrebări îmi pun și astăzi
De ce-ai spus Nu și-ai refuzat?
Poate tunel aș fi putut săpa
S-ajung aproape de inima ta,
Ușor am renunțat, sunt fericit
Cu ce mi-a hărăzit mie...soarta!
Promisiunea
Sub cerul nopții, stele plâng în taină,
Te-aștept mereu, cu inima-mi străină.
Prin vise trec, doar tu îmi dai alin,
Promisiunea ta, rămâne-n mine clar destin.
Te-aștept în parc, sub ramuri de castan,
Cu dorul neînvins, în sufletu-mi orfan.
Trec zile lungi și nopți fără cuvinte,
Speranța nu mă lasă, te port mereu în minte.
Întoarce-te, iubito, să fim iar amândoi,
Să-mplinim promisiunea, să fim din nou eroi.
În umbra lunii, stele ne-or veghea,
Iubirea noastră sfântă, mereu va triumfa.
Другие стихотворения автора
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.
Rugăciune
Rugăciune
Mă plec, Părinte, cu-al meu dor,
Spre cerul Tău nemuritor,
În mâini întind a mea chemare,
Să-mi dăruiești în suflet soare.
Alungă grijile ce dor,
Și dă-mi în suflet sfințitor
Puterea blândă de-a iubi,
Pe calea Ta mereu a fi.
Când pașii-mi pierd al lor avânt,
Tu fii lumină pe pământ,
Ridică-mi inima spre zare,
Spre harul Tău, spre alinare.
În orice clipă, zi sau noapte,
Rămâi cu mine-n gând și fapte,
Și-ascultă ruga mea fierbinte:
Păzește-mi sufletul, Părinte!
✍️- A.A. ✨
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Pe cerul meu
Pe cerul meu ești cea mai frumoasă stea,
O lumină blândă ce mereu mă va veghea.
În noaptea adâncă, când totul dispare,
Tu strălucești, îmi dai vis și alinare.
Ești farul ce-mi ghidează pașii rătăciți,
În întuneric, printre nori nesfârșiți.
Cu tine, chiar și umbrele par mai ușoare,
În suflet, lumina ta mereu apare.
Pe cerul meu, doar tu ai loc,
Ești cântec lin, ești al vieții foc.
Oricât de departe, te voi căuta,
Căci tu, iubirea mea, ești cea mai frumoasă stea.
Era să fim
Era să fim
Era să fim lumină pe drum,
O șoaptă pierdută-n al vieții parfum,
Un dans printre stele, o vară fierbinte,
Dar totul s-a stins în cuvinte mărunte.
Era să fim izvor de-nceput,
Un glas ce răsună din ce-am petrecut,
O frunză-ntr-o toamnă ce nu se usca,
Dar vântul ne-a dus pe căi altundeva.
Era să fim povestea din noi,
Dar timpul ne-a rupt în două nevoi.
Și chiar de ne pierdem pe-un țărm anonim,
În inimi va sta mereu: era să fim.
Puterea cărții
Puterea Cărții
Citește azi, căci vei zbura
Pe-aripi de vis, în lumea ta.
O carte-i cheia spre mister,
Te duce sus, dincolo-n cer.
Cu fiecare rând citit,
Un drum nou ți s-a deschis grăbit,
Ești călător prin univers,
În pagini scrise-n tainic vers.
Întâlnești zâne, împărați,
Eroi puternici, înțelepți, curați.
Din vremuri vechi până departe,
Te poartă cartea mai departe.
Ea te învață să visezi,
Să lupți, să crezi, să nu cedezi.
Cuvântul scris e dar divin,
Izvor de har, al tău destin.
Așa că-n fiecare zi,
O carte-n suflet îți va fi,
Prieten bun și sfetnic drag,
Când pașii-n lume ți se-nșir pe prag.
Rugăciune
Rugăciune
Mă plec, Părinte, cu-al meu dor,
Spre cerul Tău nemuritor,
În mâini întind a mea chemare,
Să-mi dăruiești în suflet soare.
Alungă grijile ce dor,
Și dă-mi în suflet sfințitor
Puterea blândă de-a iubi,
Pe calea Ta mereu a fi.
Când pașii-mi pierd al lor avânt,
Tu fii lumină pe pământ,
Ridică-mi inima spre zare,
Spre harul Tău, spre alinare.
În orice clipă, zi sau noapte,
Rămâi cu mine-n gând și fapte,
Și-ascultă ruga mea fierbinte:
Păzește-mi sufletul, Părinte!
✍️- A.A. ✨
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Pe cerul meu
Pe cerul meu ești cea mai frumoasă stea,
O lumină blândă ce mereu mă va veghea.
În noaptea adâncă, când totul dispare,
Tu strălucești, îmi dai vis și alinare.
Ești farul ce-mi ghidează pașii rătăciți,
În întuneric, printre nori nesfârșiți.
Cu tine, chiar și umbrele par mai ușoare,
În suflet, lumina ta mereu apare.
Pe cerul meu, doar tu ai loc,
Ești cântec lin, ești al vieții foc.
Oricât de departe, te voi căuta,
Căci tu, iubirea mea, ești cea mai frumoasă stea.