În încheiere
Să plec a fost o mângâiere,
Un dor ascuns, o înviere.
Am înțeles ce-i de păstrat,
Ce-a fost uitat, ce-a fost iertat.
Din rădăcini cresc ramuri noi,
Dar nu uităm ce-i sub noi doi.
Cuvintele rămân tăcute,
Dar faptele sunt celeute.
În încheiere spun cu rost:
Tot ce-am pierdut, tot ce-am fost,
M-au învățat să merg spre soare,
Să las în urmă ce mă doare.
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: Elixir
Поэма: Pre - judecăți
Cartea ”Blocaţi în labirint” este lansată ASTĂZI la Soroca
Поэма: Uitându-mă la ploaie...
Поэма: Pentru tine
Un eveniment de vânzare a cărților secondhand însoțit de gustări și prăjituri de casă
Поэма: Iubire
Поэма: Ce e mai prețios în viata
Cele mai cautate au fost romanele, dar si cartile de dezvoltare personala