Târziu
Târziu înțeleg, dar prea greu să rostesc,
Ce-a fost adevăr și ce-a fost nefiresc.
Cuvintele toate rămân suspendate,
În spații pierdute de timp și de fapte.
Atât de târziu, încât n-are rost
Să spun ce-am ascuns și ce-am adăpost.
Un ceas fără glas a trecut în tăcere,
Lăsând doar priviri pierdute-n durere.
Întrebări fără răspuns, regrete-n declin,
Când inima-i gata, trecutul e strin.
Cine-a fost vinovat? Cine-a vrut să înțeleagă?
Târziul răspunde: „E doar o etapă.”
Prea târziu să repar, dar destul să învăț,
Din pașii greșiți, din focul ce-ngheț.
Începuturi mă-ndrumă din umbre spre zare,
Și las un ecou în lumea-n schimbare.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Andreia Aga
Дата публикации: 10 февраля
Просмотры: 172
Стихи из этой категории
Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Destin
Plouă curat și sfânt
Din adâncuri un vuiet răsună
Streșinile murmură-n cânt
Cât de fericiți am fost împreună
Două inimi și-o dragoste curată
Din pădure se aude un fior
O mare durere ca niciodată
De frică păsărele au luat-o-n zbor
Pe deal în preajma unui crin
Se risipește,ajunge la pământ
Speranța omului bătrân
Două lacrimi și un jurământ
Lumina,sufletul și gândul
Toți în spaimă și frică
Unind destine și cuvântul
Lacrimi curg și strigă
Sufletul de amar îmi este plin
Ochii îi lacrimi să nu fie
Accept acest destin
Văd o lume, viață,bucurie
Ma vei găsi
De vei veni, mă vei găsi
Exact unde m-ai lăsat
Între pustiu și furtună
Cu sufletul amanetat.
De vei veni, mă vei găsi
Acolo unde am fost împreună
Așteptând cu dor nesfârșit
Să te privesc...ținându-te de mână.
De vei veni, mă vei găsi
Simțindu-te fără nimic să spui
Cu teamă să nu-ntorci privirea
De vei veni, ar plânge până și tăcerea.
MÂNDRU TEI
Teiule cu frunza deasă
În coroana ta făloasă
Cântăreții își fac casă
Și în cuiburi ouă mici
Ca într-o lume de pitici.
În parcuri și pe alei
Stau băncuțele cuminți
Cu părinții,bunici,bunici.
Sub cupola-ți primitoare,
Au o undă de răcoare
Și un aer parfumat
Poate și un sărutat ,furat!...
Et si tu n'existais pas în suedeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Och om du inte fanns
Och om du inte fanns,
berätta varför jag skulle existera.
Att hänga runt i en värld utan dig,
utan hopp och utan ånger.
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Och om du inte fanns,
berätta för mig för vem jag skulle finnas.
Bandbredder sover i mina armar
som jag aldrig skulle älska.
Och om du inte fanns,
Jag skulle bara vara en punkt till
i denna värld som kommer och går,
Jag skulle känna mig vilsen.
Jag skulle behöva dig.
Och om du inte fanns,
berätta för mig hur jag skulle existera.
Jag kunde låtsas vara jag,
men jag skulle inte vara sant.
Och om du inte fanns,
Jag tror att jag skulle ha hittat det,
livets hemlighet, varför
helt enkelt för att skapa dig,
och att titta på dig.
Och om du inte fanns
berätta varför jag skulle existera
Att hänga i en värld utan dig
utan hopp och utan ånger
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Pahar de dor
Și când dorul mă apasă
Și in suflet simt durere
Îmi pun un pahar pe masă
Și stau singura-n tăcere.
Ochii mi se umezesc
Și mă cert din nou cu mine
Vreau însă nu reușesc
Să mai fiu ca înainte...
Lacrimi îmi inundă fața
Nu-i nimeni să mă aline
Când îmi văd paharul gol
Fără vinul de la tine...
Îl prind usor, e fragil
Plin, ar fi mai senin...
...Vinul tau, Soare
Paharul, Luna ce-l așteaptă...
Întoarce-te te rog...
Fii ca o rază vie!
Să stingem trecutul
Si orice mânie!
Dorul ce-l port
E sfânt jurământ!
Un foc ce nu moare
Ce arde-n cuvânt!
Destin
Plouă curat și sfânt
Din adâncuri un vuiet răsună
Streșinile murmură-n cânt
Cât de fericiți am fost împreună
Două inimi și-o dragoste curată
Din pădure se aude un fior
O mare durere ca niciodată
De frică păsărele au luat-o-n zbor
Pe deal în preajma unui crin
Se risipește,ajunge la pământ
Speranța omului bătrân
Două lacrimi și un jurământ
Lumina,sufletul și gândul
Toți în spaimă și frică
Unind destine și cuvântul
Lacrimi curg și strigă
Sufletul de amar îmi este plin
Ochii îi lacrimi să nu fie
Accept acest destin
Văd o lume, viață,bucurie
Ma vei găsi
De vei veni, mă vei găsi
Exact unde m-ai lăsat
Între pustiu și furtună
Cu sufletul amanetat.
De vei veni, mă vei găsi
Acolo unde am fost împreună
Așteptând cu dor nesfârșit
Să te privesc...ținându-te de mână.
De vei veni, mă vei găsi
Simțindu-te fără nimic să spui
Cu teamă să nu-ntorci privirea
De vei veni, ar plânge până și tăcerea.
MÂNDRU TEI
Teiule cu frunza deasă
În coroana ta făloasă
Cântăreții își fac casă
Și în cuiburi ouă mici
Ca într-o lume de pitici.
În parcuri și pe alei
Stau băncuțele cuminți
Cu părinții,bunici,bunici.
Sub cupola-ți primitoare,
Au o undă de răcoare
Și un aer parfumat
Poate și un sărutat ,furat!...
Et si tu n'existais pas în suedeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Och om du inte fanns
Och om du inte fanns,
berätta varför jag skulle existera.
Att hänga runt i en värld utan dig,
utan hopp och utan ånger.
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Och om du inte fanns,
berätta för mig för vem jag skulle finnas.
Bandbredder sover i mina armar
som jag aldrig skulle älska.
Och om du inte fanns,
Jag skulle bara vara en punkt till
i denna värld som kommer och går,
Jag skulle känna mig vilsen.
Jag skulle behöva dig.
Och om du inte fanns,
berätta för mig hur jag skulle existera.
Jag kunde låtsas vara jag,
men jag skulle inte vara sant.
Och om du inte fanns,
Jag tror att jag skulle ha hittat det,
livets hemlighet, varför
helt enkelt för att skapa dig,
och att titta på dig.
Och om du inte fanns
berätta varför jag skulle existera
Att hänga i en värld utan dig
utan hopp och utan ånger
Och om du inte fanns,
Jag skulle försöka uppfinna kärleken
som en målare som ser under fingrarna
Född dagens färger,
Och vem tror inte.
Другие стихотворения автора
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Când toți au rănit, Dumnezeu a vindecat
Când toți au rănit, fără milă, prea tăcut,
Când sufletul plângea căzut și pierdut,
Când lumea mi-a fost doar un vânt răvășit,
Dumnezeu a venit… și El m-a iubit.
Când vorbele arse mi-au frânt orice vis,
Când drumul părea o prăpastie-nchis,
Când nimeni n-a stat lângă pasul meu frânt,
Dumnezeu m-a luat și mi-a dat un cuvânt.
El mâna și-a pus peste rana din piept,
Mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt și te-aștept.”
Și-n loc de durere, în loc de oftat,
Când toți au rănit… Dumnezeu a vindecat.
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Primăvara din suflet
A venit primăvara ca și când n-a venit,
Zăpada din sufletul tău n-a topit.
Copacii se-nalță, îmbrăcați în culori,
Dar tu te ascunzi printre umbre și nori.
Se-aud păsărele cântând pe alei,
Dar gândul tău zboară prin ierni și prin nei.
Soarele joacă prin raze ușor,
Dar tu ții în tine un frig arzător.
E timpul să lași vântul cald să te ia,
Să rupă tăceri înghețate-ntr-o stea,
Să simți cum renaște din tine un dor,
Ca floarea ce iese din iarna de dor.
Déjà vu
E-un loc ce-l știu, și-l știu prea bine,
Deși e prima oară-n drum,
Ca o chemare din vechime
Ce m-a găsit, venit de-acum.
O clipă-n timp se-ntoarce iară,
O umbră tristă, un refren,
Ce-mi amintește, peste seară,
Că parcă totul am mai tren.
Priviri pe care nu le-am spus,
Cu vorbe care n-au fost spuse,
Se-nalță, greu, dintr-un apus
Cu rădăcini în lumi apuse.
E-un vis ce se repetă, veșnic,
Ca foșnetul unei trestii-n vânt,
Și parcă-aș fi, din nou, aici,
Într-un trecut, pe-același gând.
Omagiu lui Mihai Eminescu
Omagiu lui Mihai Eminescu
Mihai, luceafăr peste veacuri, stins,
Tu ne-ai lăsat un dor adânc, aprins.
Cu versul tău, în suflet ne-ai pătruns,
Și limba dulce-n slove ai ascuns.
Pe codri falnici i-ai făcut să plângă,
Pe ape line dorul să le-nfrângă.
Iar stelele, cu farmecul tău viu,
S-au prins în horă-n cerul azuriu.
Din „Teiul sfânt” se scurge nemurirea,
Și-n fiecare vers vibrează firea.
Ai pus în cuvinte un neam întreg,
Ești farul ce călăuzește-un legământ vechi.
Astăzi, Mihai, îți închinăm cuvânt,
Cu gând curat și suflet legământ.
Ești steaua noastră-n zarea infinită,
Purtând mereu lumina ta vrăjită.
Poezia, drog curat
Poezia, drog curat
N-ai tu drog ca versul scris,
Ce te prinde-n paradis.
Rime-alene, fum de gând,
Te ridică-n vânt plăpând.
Nu se vinde, nu se ia,
Curge lin din mâna mea.
Doar citești și e de-ajuns,
Să te pierzi, să uiți de-uns.
Ești și sus, și pe pământ,
Fără lanț, dar fără vânt.
N-ai tu drog ca poezie,
Căci ea-i suflet, nu hârtia
Când toți au rănit, Dumnezeu a vindecat
Când toți au rănit, fără milă, prea tăcut,
Când sufletul plângea căzut și pierdut,
Când lumea mi-a fost doar un vânt răvășit,
Dumnezeu a venit… și El m-a iubit.
Când vorbele arse mi-au frânt orice vis,
Când drumul părea o prăpastie-nchis,
Când nimeni n-a stat lângă pasul meu frânt,
Dumnezeu m-a luat și mi-a dat un cuvânt.
El mâna și-a pus peste rana din piept,
Mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt și te-aștept.”
Și-n loc de durere, în loc de oftat,
Când toți au rănit… Dumnezeu a vindecat.
Lumina credinței
Lumina credinței..
Pe masa tăcerii, strălucește de har
Potirul de argint, un veșnic altar.
O cruce din lemn, smerită veghează,
Și peste veșminte lumina dansează.
Sub semnul credinței, un jurământ sfânt,
Se-nalță spre ceruri al rugii cuvânt.
În liniștea sacră, ecouri răsar,
Și timpul se-oprește-n al lumii hotar.
Un colț de etern, în prezent adunat,
Un loc de iertare, de ceruri legat.
Aici sufletul plânge, aici se-nsenină,
Sub crucea cea vie, sub raza divină.
A.A.✨
_________________________________________
Un lucru e cert: Iubirea nu cade niciodată, iar dacă a căzut înseamnă că nu a fost iubire.✨
Primăvara din suflet
A venit primăvara ca și când n-a venit,
Zăpada din sufletul tău n-a topit.
Copacii se-nalță, îmbrăcați în culori,
Dar tu te ascunzi printre umbre și nori.
Se-aud păsărele cântând pe alei,
Dar gândul tău zboară prin ierni și prin nei.
Soarele joacă prin raze ușor,
Dar tu ții în tine un frig arzător.
E timpul să lași vântul cald să te ia,
Să rupă tăceri înghețate-ntr-o stea,
Să simți cum renaște din tine un dor,
Ca floarea ce iese din iarna de dor.
Déjà vu
E-un loc ce-l știu, și-l știu prea bine,
Deși e prima oară-n drum,
Ca o chemare din vechime
Ce m-a găsit, venit de-acum.
O clipă-n timp se-ntoarce iară,
O umbră tristă, un refren,
Ce-mi amintește, peste seară,
Că parcă totul am mai tren.
Priviri pe care nu le-am spus,
Cu vorbe care n-au fost spuse,
Se-nalță, greu, dintr-un apus
Cu rădăcini în lumi apuse.
E-un vis ce se repetă, veșnic,
Ca foșnetul unei trestii-n vânt,
Și parcă-aș fi, din nou, aici,
Într-un trecut, pe-același gând.
Omagiu lui Mihai Eminescu
Omagiu lui Mihai Eminescu
Mihai, luceafăr peste veacuri, stins,
Tu ne-ai lăsat un dor adânc, aprins.
Cu versul tău, în suflet ne-ai pătruns,
Și limba dulce-n slove ai ascuns.
Pe codri falnici i-ai făcut să plângă,
Pe ape line dorul să le-nfrângă.
Iar stelele, cu farmecul tău viu,
S-au prins în horă-n cerul azuriu.
Din „Teiul sfânt” se scurge nemurirea,
Și-n fiecare vers vibrează firea.
Ai pus în cuvinte un neam întreg,
Ești farul ce călăuzește-un legământ vechi.
Astăzi, Mihai, îți închinăm cuvânt,
Cu gând curat și suflet legământ.
Ești steaua noastră-n zarea infinită,
Purtând mereu lumina ta vrăjită.