Te-ai întors
Și acum ca te-ai întors
Mă întreb iubire dacă mai are rost
Dacă mai are rost să te iubesc , să te doresc
Cu tine in gând să ma trezesc
Că vei pleca din nou și știu ca deja e prea târziu
Și am sa accept că vei pleca , și am sa accept că va durea
Dar te rog eu de-ai putea nu pleca in noaptea grea.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 25 martie 2023
Vizualizări: 824
Poezii din aceiaşi categorie
Am sa-ti scriu
Și totuși am să-ți scriu -
Intr-un cer cu lună plină
Am sa-ti scriu, dar nu de frică
Am sa-ti scriu sa-ți spun
Că gândul tău nu mă mai alină acum
Sa-ti spun cum nu mai simt dureri in piept de dor și vină
Cum cerul tău nu-mi ruină lumea,
Sa-ti spun ca nu-mi ma esti divină
Sa-ti spun că nu mai caut mâna ta pe mine
Sa-ti spun ca te-am uitat, dar sa te uitat nu iti scriam acum...
Sa-ti spun că tot ii efemer
Călcând prin fier topit sa-ti spun
Ca a fost o dragoste-n argint
Să-ți spun, chiar dacă știu că mint...
Din dorinta-mi sa te-mpac
Scriu din nou, a nu știu câta oară
Și singură-mi fac sufletul să doară.
E-a nu știu câta poezie scrisă
Poveste-n versuri atât de tristă..
Atâtea lacrimi închinate-n van
Şi nici știi..nu bagi de seamă
Că sufletu-n mine se destramă
Și inima-mi..bate Cu teamă.
Atâtea simțuri stinse de lacrimi aprinse,
..lacrimi fierbinți ce curg pe obraz
În nopţile lungi, de dor incinse
Cu speranțe ce-mi țin incă..sufletul treaz
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Stay with me
When I look at you,
I'm turning shy,
I feel so happy..
I’m in the sky..
But then you leave,
And so I cry..
Because I’m yours
And you are mine ❤️
I want you in my arms,
I want your magic touch,
I want you day and night,
Because you’re running, baby,
Continues,in my mind.❤️
I’m missing you so bad,
My soul is crying,
When you’re not here,
I am so sad..
My heart feels like is dying.
Vraja nopții
Lună, nu mă-ntrista cu lacrimi amare,
Nu-mi spulbera speranțele-n viață,
Nu-mi alunga cântecul de chemare
Ci păstrează-mi zorii pentru dimineață.
Dăruiește-mi tăcerea unei nopți de mister.
Luminează-mi calea cea lungă și grea,
Invită stelele să transforme timpul auster
Și să nu-mi mai măsoare tulburarea.
În tăcere aud vântul cum bate
Și privesc drumul apei sălbatic,
Și-aud zgomote surde, departe
Create de-ntreg alaiul empatic.
Apleacă asupra-mi palida sclipire
Ca blândă și calmă natura să devină,
Și din contopire, sufletul să mă inspire
Ca noile speranțe în gându-mi să revină.
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Te rog
Te rog iartă-mă,
Știu nu am procedat corect
Te-am părăsit
Chiar daca nu mi-ai greșit cu nimic.
Te rog vorbește cu mine,
Spune ceva
Nu rămîne în tăcere
Căci mă voi scufunda în lacrimile mele.
Am sa-ti scriu
Și totuși am să-ți scriu -
Intr-un cer cu lună plină
Am sa-ti scriu, dar nu de frică
Am sa-ti scriu sa-ți spun
Că gândul tău nu mă mai alină acum
Sa-ti spun cum nu mai simt dureri in piept de dor și vină
Cum cerul tău nu-mi ruină lumea,
Sa-ti spun ca nu-mi ma esti divină
Sa-ti spun că nu mai caut mâna ta pe mine
Sa-ti spun ca te-am uitat, dar sa te uitat nu iti scriam acum...
Sa-ti spun că tot ii efemer
Călcând prin fier topit sa-ti spun
Ca a fost o dragoste-n argint
Să-ți spun, chiar dacă știu că mint...
Din dorinta-mi sa te-mpac
Scriu din nou, a nu știu câta oară
Și singură-mi fac sufletul să doară.
E-a nu știu câta poezie scrisă
Poveste-n versuri atât de tristă..
Atâtea lacrimi închinate-n van
Şi nici știi..nu bagi de seamă
Că sufletu-n mine se destramă
Și inima-mi..bate Cu teamă.
Atâtea simțuri stinse de lacrimi aprinse,
..lacrimi fierbinți ce curg pe obraz
În nopţile lungi, de dor incinse
Cu speranțe ce-mi țin incă..sufletul treaz
#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie
Stay with me
When I look at you,
I'm turning shy,
I feel so happy..
I’m in the sky..
But then you leave,
And so I cry..
Because I’m yours
And you are mine ❤️
I want you in my arms,
I want your magic touch,
I want you day and night,
Because you’re running, baby,
Continues,in my mind.❤️
I’m missing you so bad,
My soul is crying,
When you’re not here,
I am so sad..
My heart feels like is dying.
Vraja nopții
Lună, nu mă-ntrista cu lacrimi amare,
Nu-mi spulbera speranțele-n viață,
Nu-mi alunga cântecul de chemare
Ci păstrează-mi zorii pentru dimineață.
Dăruiește-mi tăcerea unei nopți de mister.
Luminează-mi calea cea lungă și grea,
Invită stelele să transforme timpul auster
Și să nu-mi mai măsoare tulburarea.
În tăcere aud vântul cum bate
Și privesc drumul apei sălbatic,
Și-aud zgomote surde, departe
Create de-ntreg alaiul empatic.
Apleacă asupra-mi palida sclipire
Ca blândă și calmă natura să devină,
Și din contopire, sufletul să mă inspire
Ca noile speranțe în gându-mi să revină.
Tăcerea nu e linişte...
Am devenit atât de sensibil şi timbrul vocii tale aşa de aprig,
Încât mă doare pe sub piele şi-n fiecare por pragmatic.
Iubit-o, cât de tare mă seacă atitudinea ta nonşalantă,
De parcă nimic... nimic nu s-ar fi întâmplat.
Am să merg să-mi caut un leac,
Eu nu pot să mă mint...
Cum nu te-aş mai iubi...
Doar pentru că tu ai încetat să-ngrijeşti orgoliul meu de bărbat...
Te rog
Te rog iartă-mă,
Știu nu am procedat corect
Te-am părăsit
Chiar daca nu mi-ai greșit cu nimic.
Te rog vorbește cu mine,
Spune ceva
Nu rămîne în tăcere
Căci mă voi scufunda în lacrimile mele.
Alte poezii ale autorului
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Lipsa Mamei
O scumpă ,minunată mamă
Mi -as fi dorit sa -ti spun mereu
Dar tu din viața noastră crudă
Ai ales drumuri teleleu.
Nu te-ai gândit ca-n urma ta
Lași durere ,lacrimi și suspine
O tu inconștiență mama
Tu te-ai gândit numai la tine.
Nu ti -ai simțit copiii bolnavi,
Nu te n ntrebai dacă sunt bine
Când noi stateam pe prispa casei,
ne întrebam "mama mai vine?"
Și asa treceau nopți de vara
Iar eu priveam la stele
Eram atent ,le-numărăm,
Puteam să jur cu adevărat
Ca tu tu ești una dintre ele.
Tu singura ti-ai ales destinul
Ai ales sa nu ne iubești.
Acum copiii mici sunt mari
E prea târziu sa te căiești.
Ai ajuns bătrână acum
Timpul e neiertător
Tu vii acum si chiar implori
Sa ceri iertare tuturor.
O tu inconștiență mamă
E prea târziu sa mai repari
Trecutul nostru cel amar
Nu poți topii niște ghețari.
Acum sunt bine vindecat
Eu cu gândul m-am împăcat .
O scumpă minunată mamă.
Nu te -a durut ,nu ți- a păsat.
Nici în ochii nu nu ne-ai privit
Ti -aruncat geanta pe umăr.
Intr-un moment tu te-ai oprit.
Dar după iar te-ai răzgândit.
Iti spun acum la revedere
Cu vocea fără de regret
Căci tu în amintirile mele
Nu ai contur și nici portret.
Serban Ion Georgian
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
La cosit
Am rãdãcini ale locului și am știut de mic asta, prin prisma unui pãrinte care, deși, la vremea de cinci ani, pleca din munte împreunã cu ai lui pãrinti, respectiv bunicii mei, nu uita ca periodic sã se mai întoarcã. Și așa mi-am petrecut multe dintre vacanțele de varã la casa bunicilor din Galda de Jos din Munții Apuseni.Vară de vară îmi luam într-o joacã serioasã, pentru mine, 'responsabilitățile' unei zile petrecute la cosit, spre bucuria bunicului și încântarea bunicãi, dar chiar și a pãrinților mei. Nu ajungea cucul sã cânte de șase ori, la ceasul avut deasupra capului, și eu eram deja îmbrãcat, pregãtit sã alerg spre cuhnia care mã ademenea cu plãcute mirosuri și unde era prima oprire. Apoi aerul tare de munte mã întampina în fuga spre izvor, unde umpleam gãletușa pe mãsura mea, cu cea mai bunã apã. Și era cea mai bunã apã, chiar dacã era și singura sursã de altfel sau cel puțin așa am crescut eu, cu gândul la "cea mai bunã apã de izvor, pe care nu o gãseam decât la Galda".
Lirica
Te aștept ca vinovatul ce-și așteaptă judecata,
Precum soarele-și așteaptă luna, dar ea-i departe
Precum bolnavul, fără speranță, își așteaptă vindecarea
Precum femeia își așteaptă fericirea viitoare
Copilul își așteaptă mama,
Codrii își așteaptă ploaia,
Dependentul-drogul, vânătorul-victima;
Eu te-aștept ca o nebună
Să vii să-mi oferi basmaua,
Să-mi usuci lacrimile,
Să mă înjunghii cu spada,
Să-mi arăți dorul urât,
Dragostea nevinovată.
PUTEREA LUI DUMNEZEU
Trecut-au anii rând pe rând,
Eu nu știam că vine ceasu,
Căci mă luptam ades mergând
Spre insula durerii.
Acolo mângâie am aflat;
Iar durerea a trecut.
Dar fără să cârtesc
Așteptat-am eu vreau leac.
Nicicum,
Așa dintr-odată a trecut;
Iar eu atunci m-am bucurat
Și pe Domnu ' am lăudat.
Atunci atâta m-a-ntărit,
Iar El puterea Lui mi-a dat,
Ca să pot să fiu și eu la fel,
Când nimeni nu mă mângâia.
Îmi este dor…
Astăzi te-am văzut,
Te-am văzut râzând,
Te-am văzut fericit,
Te-am văzut altfel.
Ieri ai fost cu ea,
Ieri, eu te-am văzut.
De mâna v-ați ținut
Și v-ați sărutat.
Îmi este dor să te văd,
Îmi e dor să te mai simt,
Îmi e dor să te iubesc,
Îmi e dor să fii aici.
Lipsa Mamei
O scumpă ,minunată mamă
Mi -as fi dorit sa -ti spun mereu
Dar tu din viața noastră crudă
Ai ales drumuri teleleu.
Nu te-ai gândit ca-n urma ta
Lași durere ,lacrimi și suspine
O tu inconștiență mama
Tu te-ai gândit numai la tine.
Nu ti -ai simțit copiii bolnavi,
Nu te n ntrebai dacă sunt bine
Când noi stateam pe prispa casei,
ne întrebam "mama mai vine?"
Și asa treceau nopți de vara
Iar eu priveam la stele
Eram atent ,le-numărăm,
Puteam să jur cu adevărat
Ca tu tu ești una dintre ele.
Tu singura ti-ai ales destinul
Ai ales sa nu ne iubești.
Acum copiii mici sunt mari
E prea târziu sa te căiești.
Ai ajuns bătrână acum
Timpul e neiertător
Tu vii acum si chiar implori
Sa ceri iertare tuturor.
O tu inconștiență mamă
E prea târziu sa mai repari
Trecutul nostru cel amar
Nu poți topii niște ghețari.
Acum sunt bine vindecat
Eu cu gândul m-am împăcat .
O scumpă minunată mamă.
Nu te -a durut ,nu ți- a păsat.
Nici în ochii nu nu ne-ai privit
Ti -aruncat geanta pe umăr.
Intr-un moment tu te-ai oprit.
Dar după iar te-ai răzgândit.
Iti spun acum la revedere
Cu vocea fără de regret
Căci tu în amintirile mele
Nu ai contur și nici portret.
Serban Ion Georgian
Noi doi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris pe foi
au trecut atâtea zile
și cu soare dar și ploi
a trecut acea perioadă grea
dar nu am dat înapoi
a trecut atâta timp
de când n am mai scris de "noi"
oare este așa, bine?
am un țel, puțin greoi
și tot stau să mă gândesc
cum ar fi din nou în "doi"
cum ar fi sa ți văd chipul
chiar în fiecare dimineață
cum ar fi sa te trezesc
sărutându- te pe fața
cum ar fi sa te susțin
când e mare importanță
cum ar fi ca din noi doi
să se mai creeze o viață
La cosit
Am rãdãcini ale locului și am știut de mic asta, prin prisma unui pãrinte care, deși, la vremea de cinci ani, pleca din munte împreunã cu ai lui pãrinti, respectiv bunicii mei, nu uita ca periodic sã se mai întoarcã. Și așa mi-am petrecut multe dintre vacanțele de varã la casa bunicilor din Galda de Jos din Munții Apuseni.Vară de vară îmi luam într-o joacã serioasã, pentru mine, 'responsabilitățile' unei zile petrecute la cosit, spre bucuria bunicului și încântarea bunicãi, dar chiar și a pãrinților mei. Nu ajungea cucul sã cânte de șase ori, la ceasul avut deasupra capului, și eu eram deja îmbrãcat, pregãtit sã alerg spre cuhnia care mã ademenea cu plãcute mirosuri și unde era prima oprire. Apoi aerul tare de munte mã întampina în fuga spre izvor, unde umpleam gãletușa pe mãsura mea, cu cea mai bunã apã. Și era cea mai bunã apã, chiar dacã era și singura sursã de altfel sau cel puțin așa am crescut eu, cu gândul la "cea mai bunã apã de izvor, pe care nu o gãseam decât la Galda".
Lirica
Te aștept ca vinovatul ce-și așteaptă judecata,
Precum soarele-și așteaptă luna, dar ea-i departe
Precum bolnavul, fără speranță, își așteaptă vindecarea
Precum femeia își așteaptă fericirea viitoare
Copilul își așteaptă mama,
Codrii își așteaptă ploaia,
Dependentul-drogul, vânătorul-victima;
Eu te-aștept ca o nebună
Să vii să-mi oferi basmaua,
Să-mi usuci lacrimile,
Să mă înjunghii cu spada,
Să-mi arăți dorul urât,
Dragostea nevinovată.
PUTEREA LUI DUMNEZEU
Trecut-au anii rând pe rând,
Eu nu știam că vine ceasu,
Căci mă luptam ades mergând
Spre insula durerii.
Acolo mângâie am aflat;
Iar durerea a trecut.
Dar fără să cârtesc
Așteptat-am eu vreau leac.
Nicicum,
Așa dintr-odată a trecut;
Iar eu atunci m-am bucurat
Și pe Domnu ' am lăudat.
Atunci atâta m-a-ntărit,
Iar El puterea Lui mi-a dat,
Ca să pot să fiu și eu la fel,
Când nimeni nu mă mângâia.