Depresie
Depresia mi-e ca o mamă,
Atât de familiară încât prezenţa ei îmi limpezeşte mintea
Atingerea-i puternică îmi face corpul să vibreze,
Cu fiecare mângâiere
Må afund mai tare în brațele ei,
Simțindu-i căldura care mă moleşeşte,
Nevrând să mai plec din brațele-i fierbinţi
Vrând să fim una şi aceeaşi persoană.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 17 ianuarie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 291
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: WWW (în englezā)
Poem: La marginea iadului.
Care sunt cele mai vândute cărţi în prima jumătate a acestui an. În top 10 sunt şi trei autori români
Poem: Băltoaca Vieții
Poem: Acolo sus în nori mă voi scălda,
Se împlinesc 130 de la moartea Luceafărului poeziei româneşti, Mihai Eminescu
Poem: Gînd asimetric
Poem: Inexistență
OMUL SĂPTĂMÂNII: Constantin Rusnac, compozitor