Depresie
Depresia mi-e ca o mamă,
Atât de familiară încât prezenţa ei îmi limpezeşte mintea
Atingerea-i puternică îmi face corpul să vibreze,
Cu fiecare mângâiere
Må afund mai tare în brațele ei,
Simțindu-i căldura care mă moleşeşte,
Nevrând să mai plec din brațele-i fierbinţi
Vrând să fim una şi aceeaşi persoană.
Category: Thoughts
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 17 января
Added in favorites: 1
Views: 290
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Bătrânica hoață în suedeză
Poem: Epigrame XIX
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Poem: Scrisoare către tine partea 3
Poem: Bătrânica hoață în finlandeză
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018
Poem: GÂNDUL MEU
Poem: flux de poeme naani /50
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură