Depresie
Depresia mi-e ca o mamă,
Atât de familiară încât prezenţa ei îmi limpezeşte mintea
Atingerea-i puternică îmi face corpul să vibreze,
Cu fiecare mângâiere
Må afund mai tare în brațele ei,
Simțindu-i căldura care mă moleşeşte,
Nevrând să mai plec din brațele-i fierbinţi
Vrând să fim una şi aceeaşi persoană.
Категория: Мысли
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 17 января
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 192
Стихи из этой категории
Другие стихотворения автора
#Интересно
Поэма: "vr să m*r" o'clock
Поэма: Doamne, Zânele...
Versuri şi vin. Ronin Terente a lansat cartea „Epistole către nimeni”, o colecție de 333 de poeme scrise în 3 ani
Поэма: Portret
Поэма: Jurnal
Cine suntem și ce limbă vorbim? (VII) Poezia „Testament” de Tudor Arghezi, recitată de Ana Sîrbu
Поэма: flux de poeme naani /40
Поэма: Români, sub drapelul sfânt al țării adunați-vă cu toții!
Compozitorul Eugen Doga va susține un concert la Botoșani