Стихи из этой категории
În urma ta...
De ce tăcerea ta mă arde,
Atât de grea în noaptea asta?
În mii de clipe reci și fade...
Sfărmând cu-aripa lor fereastra.
Privind în gol, din urma ta,
Pierdut în mine printre cioburi,
Sunt sigur c-am ales cândva,
Prăpăstii adormind sub poduri.
Genuni gemând întunecate,
Prin ochi de corb mușcând din tine,
Trăgând din pumnul strâns, o carte,
Rescrisă parcă pentru mine.
E un nonsens în orice așteptare,
În vise goale și făcute ghem,
E vina mea că lipsa ta mă doare,
De fiecare dată când te chem.
Primăvara inimii mele în suedeză
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
Våren i mitt hjärta
En trevlig pojke, George...
En introvert pojke, George...
En rolig pojke, George...
En pojke som jag aldrig har träffat förut, George,
En pojke för vilken all uppmärksamhet räknas, George,
En pojke som gillar dikter, George,
En uttrycksfull och konstnärlig pojke, George,
En pojke som verkligen vill ta oss en tur på hydrocykeln, George...
En pojke som verkligen vill att vi ska sitta och berätta historier på picknicken, George,
En pojke att gå på bio med, spelar, George,
En pojke med enkel men väl utvald smak, George,
En modig och beslutsam pojke, George,
En pojke som gillar gamla modetidningar, George,
En pojke som vid varje tillfälle tar med sig fler blommor, godis, George,
En pojke vars dikter lockar mig mer och mer, George,
En pojke som skriver, klipper och skriver om tusen gånger tills han uttrycker precis vad han vill, George,
En pojke som jag går till grannen som ger spanska lektioner med, George,
En pojke som, om jag hamnar på efterkälken i lärandet, mediterar på mig också, George,
En pojke som lyssnar på ungefär samma sorts musik, George.
George, mina minnen av dig, hur jag träffade dig och hur mycket jag älskade hur du skrev, hur du åt pizza, hur du skrattade åt mina skämt (för normalt sett skrattar jag), hur du skrattade åt mig ibland, hur vi brukade gå nerför gränderna, hur vi båda åkte motorcyklar, på solens motorväg, överskridande hastighetsgränsen, med håret i vinden, bekymmerslöst, hur vi visste hur vi skulle få varandra att må bra, för att lyfta vårt humör, till vi ha kul på pubar, gå på fotbollsmatcher, skrika och spotta frön, leka med min Nebelung-katt, ge mig en penna du var uttråkad med, jag skulle fixa det och du skulle bli jätteglad. Söta minnen, synd att du åkte därifrån. Jag vet inte vilket projekt i Brasilien. Det är ingenting, du var ung, som Otilia från "Otilias Enigma" skulle säga, du hade dina drömmar och du var tvungen att uppfylla dem. Det finns så många andra tjejer, men du behövde verkligen det projektet. Jag förstår dig, det gjorde du inte lämna mig många dikter, men jag kommer att behålla dem, deras minne kommer att blomma mer och mer när jag läser dem, bläddrar i dem, när jag njuter av ditt skrivande och vad du ville uttrycka genom de raderna.
Noaptea aceasta
Noaptea aceasta la stele am privit,
Și pe cer ceva am zărit.
Cerul parcă de-ar cădea,
În seninul lunii.
Noaptea aceasta mi-a privit lin,
Și m-am pierdut în plopi,
Când
Pasărea cânta,
În întunericul pădurii.
Alături, de plopi.
Râul și pietricelele murmură,
sub apă.
Și noaptea tot privește la mine,
Sub cerurile senine.
Autor Zamurca Alina 🌷
Звёзды
Смотри на небо, звёзды!
Они мечтают о тебе.
Я знаю зайка, поздно...
Не бойся, ты не одна во тьме.
Слышишь? Одинокий вой,
Это мой друг, он нас хранит.
Ты не молчи, мне тихо пой,
Твой голос для меня магнит.
Твои глаза мои ловушки,
Я в них попал ешё тогда.
Когда искали мы ракушки,
Когда не спали до утра.
Смотри на небо, звёзды!
Они уже бледны.
Я знаю зайка, поздно,
Смотри цвентые сны.
O altă risipire
Fără dor sau amor
Este grea risipire!
Deasupra lor stă doar Dumnezeu,prietenul meu!
Îngerii cu al lor cor
Îmi cântă ceva mult prea dulce Să pot înțelege acum pe Pământ....
Iubirea ce vine din cer nu e rece...
E altceva,nu trece!
E foc ce arde otrava și răul
Ce stau omului ascunse-n sân,
Precum stă un șarpe...
Fără dor sau amor toate dor!
Speranța e săgeată trasă din Rai,
Poate rana-i adâncă,
Te ridică din moarte și frică
Iar viața cea veche fuge, te lasă în pace
Caci drumul pare lung spre Adevărata cerească casă,
Fără dor sau amor,
Ești în veșnică risipire!
(25-26 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Другие стихотворения автора
“mai mult decât”
Eu nu-mi sunt carapacea,
Nu-mi sunt cuvertura
Care poartă uzura,
Care nu-mi dă pacea
De a avea liniște.
De a-mi lăsa gândurile să se miște.
Sunt mai mult decât aspectul
Care nu și are efectul,
Decât defectul
Care nu-mi aduce respectul,
Decât imperfectul
Față de care-i invizibil intelectul.
Apar ca fiind un obiect,
Niciodată perfect,
Mereu un poem incomplet
Scris de un defect poet.
Aș vrea să mi se cunoască inteligența,
Să-mi fie vizibilă divergența.
de Beatrice Lotreanu
Chip îngeresc
Nici un zâmbet nu zăresc
Pe chipul tău îngeresc
Deși te-am iubit odată
Tu m-ai părăsit îndată
Ploaia rău m-a amărât
Primăvara n-a venit
Sufletul meu e tot mâhnit
De când tu m-ai părăsit
Singur eu m-am răcit
De lume am tot fugit
M-am ascuns mai mereu
Să nu îmi fie așa greu
Imperfectul ideal
Uneori te pierzi pe tine doar de teama de-a nu pierde
Simpatia unui om care-aproape nu te vede.
Uneori privesti in urma- pentru atatea defecte
Ai gasit cate o scuza si au devenit perfecte.
Ideal pe langa altii,niciun imperfect ca el
Ba il vrei, ba nu te vrea, cand te vrea dar nu la fel...
Uneori atat de dulce....Alteori ca de otel,
Te-ameteste cu parfumul de barbat perfect fidel.
Uneori te pierzi pe tine, ca nu cumva sa i faci rau
Celui ce pune cu mana stelele pe cerul tau...
Primeste viata-n dar!
Primeste-ti viata-n dar, tu Suflet ravasit,
Opreste te putin si Si te mai odihneste ,
Asaza te sub cerul clar de Rasarit
Sa vezi Lumina cum se naste
Si cum invaluie ființa toata!
Si bucura te si mai iarta
Si nu mai fi tu necajit!
O viata ai, invata să trăiești!
Si nu mai alerga in mii de randuri …
Invata sa te odihnesti!
Opreste te si vezi Apusul!
Opreste ti mintea, aduna ti gandul
Si bucura te de frumosul dar
Caci clipele prea repede se sting
Si mult prea repede ne trecem
Si ajungem tristi si reci la capat!
Fara a sti de ce-am trait
Si fara sa fi zabovit
In clar de Luna sa ne fi plimbat,
Si cantecul naturii sa il fi cantat!
O melodie este viata, Si noi compozitorii ei
Deci scrie-o lin , si nu in graba,
Asterne strofele pe rand,
Ia pauza cand versul se destrama
Si ncepe de la capat surazand!
Tu
Tu, pentru tine, eu trăiesc;
Noaptea, eu o ocolesc -
Ca să mă salut cu tine;
Luminând în pacea fină.
Eu mă uit la tine prin iubire;
Prin speranță și blândețe.
Ca să observi a mea, tu, fericire,
Și să împarți a ta bunețe.
Ochii tăi sunt galaxii,
Nu mă pot uita în ei.
Orice privire ce-mi oferi,
Mă umple de iubire zmei.
Zâmbetul tău... e unic.
Eu nu pot uita de el.
Aș vrea să mai comunic;
Dar de soarta mea mă tem.
Și dacă viitorul ne-ar fi predispus,
O clipă eu cu tine n-aș fi pierdut.
De iubirea ta supus,
Sfârșitul, eu, cu tine l-aș fi petrecut.
Da, eu scriu.
Această, următoare noapte
Sper sa nu mă ducă în sicriu
Așa niste duioase fapte.
Și nu, eu nu mă tem de bătălie
Daca tu vei fi langa mine
Duioasă doina canta-n vie
Dacă asta-i soarta mea - să fie.
Pintea Denisa
Aici sunt pentru tine, copil trist și pustiu,
Chiar de sunt in eternitate, rămâne ce îți scriu,
Cuvintele nu ne limitează sufletul cald și iubitor
Rămân in umbra ta, ca un pașnic privitor.
Cantă des, dansează prin curtea ta de-acasă,
Bucură-te că azi, ca și ieri, e o zi luminoasă!
Păsările îți cântă doar ție, căci ei nu le ascultă
Culege-ți păpădiile dintre iarba crescută multă
Privește norii ce călătoresc tăcuți spre mine
Nu fi cazut la pamant, căci această zi are să se termine,
Urmează întunericul poetic, constelatiile să le aprindă,
Îți arunc de aici câteva stele, în brațe să te cuprindă,
Nu plânge, nimic nu e de jelit in a vorbii cu luna
Crede in tine si când seceta nu mai salvează fauna.
Singuratatea ta nu există, o simți doar in gând,
Apogeul durerii in zadar il aud neclar urlând.
Mulți m-au constrans, mi-au legat aripile si au vrut sa ma ucidă,
Nu stiau ca venirea luminii să trăiesc mă inspiră,
Credeau ca suntem la fel, lipsiți de a creației aură,
Viața lor ca frunza, a mea simplă ramură.
Simplitatea e cheia, deci nu o schimba în lacăt,
Nu arunca ce ai, pe ceva nou și proaspăt.
Vin-o aici, la cenușa mea care va ramane vie,
Când te simți prins în a minții falsă colivie,
Nimic nu e limitat, doar noi le complicăm degeaba
Nu-ti deschide ochii obosiți ca să-ți începi treaba,
Rămâi si asculta-mă în balade ale răsăritului,
Nu te speria, căci mereu vine începutul sfârșitului.
Trupul meu e mort, dar tot ce contează e prezent,
Gandurile vindecă mintea, nu al muritorilor medicament,
Cand ai nevoie, cauta-mă unde sunt mereu,
Ia-mi voința din cuvinte, din al poeziei veșnic muzeu.