Iubire fără sfârșit
Te iubesc iubindu-te Interminabil...!
Este refrenul ce ți-l cânt acum...
E timpul acestor nebunești iubiri,
Neîntâlnite ,îți spun,
Să nu crezi că te mint, îți jur!
Din lada ta de zestre am văzut,
Un pergament cu litere de aur,
Bătut cu pietre prețioase,
De marii meșteri antici egipteni,
Pe care era scris în relief
Te voi iubi mereu ca astăzi sau chiar acum,
O altfel de iubire ce-i pentru zei,
De negăsit printre săracii muritori,
Iubire interminabilă,fără sfârșit!
(28 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 28 февраля 2024
Просмотры: 519
Стихи из этой категории
Cum aș putea?
O.F.
Și mi-am dorit să fie adevărat
Dar se pare că m-am înșelat,
Îmi păreai perfect
Sub orice tip de aspect.
Îmi vorbeai de oameni care mult grăiesc
Dar nici tu nu pari mai înțelept, cum te slăvesc,
Construisem o clădire frumoasă
Care s-a dărâmat la ultima pasă.
Crezi că e perfect
Iar totul se dărâmă încet ,
Ce a fost n-o să mai fie
Asta spun mereu și tot Îmi iau chirie.
Mai bine mai devreme decât prea târziu
Tot ce e vechi se pierde-n pustiu,
Să iei o pauză de la tot ce te-a răzbit
E-o alegere ce n-a ars și nu s-a risipit.
Iar cu încrederea muncim
Nu suntem făcuți toți s-o stăpânim ,
Crezi ca-i un basm?! Sunt doar povești
Prințul pe cal alb are termeni regește.
Din ecoul unimii
De ce inimă alergi,
Mi te opui și negi,
Că iubindu -l,ai greșit
Sufletul nepotrivit.
Ești o neastâmpărată
Și de val purtată;
Rațiunea mi-o ignori
Slobodă să zbori..
Și -ti aud suspinul,
Freamătul și chinul;
Sub lacăt te încătușez,
De avânt să te calmez..
Te bosumfli și bocești
După craiul din povești
Călare pe un armăsar,
Ce te -a pus din nou pe jar.
Timpul vindecă și tace
De lacrimi te va stoarce,
Te va obloji de rană
Și -ti va sufla dojană.
Nu te mai zbate,nu râvni,
Patima nu mi -o stârni
Doldora de cicatrici,
Tot după amor oftici..
Iubirea noastră
În privirea ta m-am pierdut,
Încă din prima zi în care te-am cunoscut.
Mi-ai zâmbit, mi-ai vorbit,
Şi atunci inima de tine s-a îndrăgostit.
Nu mă așteptam ca tu să fii,
Cel care mi va umple inima de bucurii.
Dar m-am pierdut în ochii tai senini,
Şi datorită lor, al meu am vrut să fii.
Mă iei de mâna, timpul se opreste în loc,
Îmi zâmbești și inima îmi ia foc,
Te iau de mâna, îți șoptesc încet,
Trecem împreună peste orice moment.
Şi dacă drumul e mai greu,
Mă vei avea pe mine mereu.
Împreună, orice luptă va fi ușoară,
Iubirea noastră, promit ca n-o să doară.
Da
Da, te urasc, te urasc extrem de mult
Te urasc deoarece din prima clipa mi ai placut.
Da, îmi e dor de tine , nici nu ai idee cat..
Dar ce folos atunci cand între noi sta un biet suflet plăplând?
Da, vreau sa vorbim, pana cand dimineata ne gaseste!
Dar tu nu ma mai cauti si ...speranta mea usor se risipeste.
Da, sunt disperata si nu mi-e rusine sa o spun..
Cred ca nu sunt pregatita înca ..sa iti spun "ramas-bun"...
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Cum aș putea?
O.F.
Și mi-am dorit să fie adevărat
Dar se pare că m-am înșelat,
Îmi păreai perfect
Sub orice tip de aspect.
Îmi vorbeai de oameni care mult grăiesc
Dar nici tu nu pari mai înțelept, cum te slăvesc,
Construisem o clădire frumoasă
Care s-a dărâmat la ultima pasă.
Crezi că e perfect
Iar totul se dărâmă încet ,
Ce a fost n-o să mai fie
Asta spun mereu și tot Îmi iau chirie.
Mai bine mai devreme decât prea târziu
Tot ce e vechi se pierde-n pustiu,
Să iei o pauză de la tot ce te-a răzbit
E-o alegere ce n-a ars și nu s-a risipit.
Iar cu încrederea muncim
Nu suntem făcuți toți s-o stăpânim ,
Crezi ca-i un basm?! Sunt doar povești
Prințul pe cal alb are termeni regește.
Din ecoul unimii
De ce inimă alergi,
Mi te opui și negi,
Că iubindu -l,ai greșit
Sufletul nepotrivit.
Ești o neastâmpărată
Și de val purtată;
Rațiunea mi-o ignori
Slobodă să zbori..
Și -ti aud suspinul,
Freamătul și chinul;
Sub lacăt te încătușez,
De avânt să te calmez..
Te bosumfli și bocești
După craiul din povești
Călare pe un armăsar,
Ce te -a pus din nou pe jar.
Timpul vindecă și tace
De lacrimi te va stoarce,
Te va obloji de rană
Și -ti va sufla dojană.
Nu te mai zbate,nu râvni,
Patima nu mi -o stârni
Doldora de cicatrici,
Tot după amor oftici..
Iubirea noastră
În privirea ta m-am pierdut,
Încă din prima zi în care te-am cunoscut.
Mi-ai zâmbit, mi-ai vorbit,
Şi atunci inima de tine s-a îndrăgostit.
Nu mă așteptam ca tu să fii,
Cel care mi va umple inima de bucurii.
Dar m-am pierdut în ochii tai senini,
Şi datorită lor, al meu am vrut să fii.
Mă iei de mâna, timpul se opreste în loc,
Îmi zâmbești și inima îmi ia foc,
Te iau de mâna, îți șoptesc încet,
Trecem împreună peste orice moment.
Şi dacă drumul e mai greu,
Mă vei avea pe mine mereu.
Împreună, orice luptă va fi ușoară,
Iubirea noastră, promit ca n-o să doară.
Da
Da, te urasc, te urasc extrem de mult
Te urasc deoarece din prima clipa mi ai placut.
Da, îmi e dor de tine , nici nu ai idee cat..
Dar ce folos atunci cand între noi sta un biet suflet plăplând?
Da, vreau sa vorbim, pana cand dimineata ne gaseste!
Dar tu nu ma mai cauti si ...speranta mea usor se risipeste.
Da, sunt disperata si nu mi-e rusine sa o spun..
Cred ca nu sunt pregatita înca ..sa iti spun "ramas-bun"...
Labirint Ceresc
Țucă,
Ai tăi ochi gri ca ceața de dimineață,
mă fac să mă pierd în adâncuri eteree
ochii tăi tandrețe de platină, labirint ceresc
oferă taină și blândețe nopții adânci
O hartă mi-ar trebui, ai tăi ochi să îndrăznesc ai descoperi
Dar pierdut in vise sunt, lângă copacii negri, in labirintul ceresc, prins ca de sirene.
Și ochii tăi gri de paladiu, un cer de toamnă noros, îmi aduce mulțumire, și un vis frumos, odios.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Другие стихотворения автора
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărut public
Voi căuta un loc aglomerat
Cu mii de ochi și gură cască
Și-am să te strâng în brațe tare
Fără vreo jenă sau rușine
Și voi striga în gura mare
Că te iubesc,de fapt nimic nu-i nou sub soare...
Și-ți voi trimite un sărut pe gură...
Pe ochii tăi ca două perle ce-au ieșit din mare
Iar te voi săruta domol,
Să mă iubești și tu mai tare,
Că dragostea e prea frumoasă și nu doare!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Crede-mă
Crede-mă, te iubesc!
Dragostea-i medicament,
Ce vindecă doar prin cuvânt
Răni,suferințe noi și vechi,
Te rog să crezi că te iubesc!
Nu mint,știu bine ce vorbesc,
Alungă duhurile negre,
Dragostea dă,oferă,nimic nu cere,
Ea rabdă toate pe pământ,
Și viscol ger sau vânt și ploi...
De ce să stăm fără iubire triști
Să fim cu sufletele goi?
Primește-mă să te iubesc,
Zâmbește speră și așteaptă
Să treacă norii și furtuna
Iubește-mă și tu în gând măcar
De nu poți face azi mai mult,
Eu te aștept nu voi pleca
Crede-mă te iubesc așa cum ești,
Ce pot să fac mai mult acum?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Moment poetic de amor
Iubito,îți spun a mia oară
Tu ești poemul de amor...
Căci vorbele oricât de grele vor să pară,
Sunt goale și lipsite de putere,
Ce vor atâtea în neputința lor!
De te iubesc sau nu tu îmi vei spune,
Nu când te cuceresc ca pe-o cetate,
Cu armele ce le dețin ca scriitor,
Ci când te țin în brațe ca pe-un copil,
Ori te sărut,sărutul însuși fiind iubirea ce se vrea rostită,
Dar neputând ca să vorbească,
Te sărută....
Iar eu, al tău poet îndrăgostit pe veșnicie doar de tine,
Îți scrie dulcile cuvinte de amor,
Să-ți fiu mereu aproape cu iubire,
Acum,sau mâine în infinitul timp nemuritor!
(29 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Sărut public
Voi căuta un loc aglomerat
Cu mii de ochi și gură cască
Și-am să te strâng în brațe tare
Fără vreo jenă sau rușine
Și voi striga în gura mare
Că te iubesc,de fapt nimic nu-i nou sub soare...
Și-ți voi trimite un sărut pe gură...
Pe ochii tăi ca două perle ce-au ieșit din mare
Iar te voi săruta domol,
Să mă iubești și tu mai tare,
Că dragostea e prea frumoasă și nu doare!
(21 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Adio tristețe
E timpul să pleci,pleacă tristețe,
În gazdă să stai unde vrei!
Eu te arunc în stradă,
Ai stat gratuit,rușine să-ți fie,
Ți-ajunge și ție și mie,
Dispari drace,piei!
Bei ,dansezi,cânți fals,nu plătești niciodată,
Îmi lași tristele tale note de plată,
Ești musafirul nepoftit!
Perfidă de fel,minți, promiți, amăgești,
Joci teatru de vrei
Talentul ți-e desavârșit!
Ceri bani arvună apoi te muți pe Lună,
Râzi ca un drac știind că nu te găsesc...
Adio tristețe,te rog să îmi scrii dacă vrei,
Scrisorile toate ți le voi arde,
Lasă-mi plăcerea asta mie,
De te prind te jupoi de vie,
Orice săgeată trimisă ți-o rup pe spinare,
În ochi îți pun sare,ești precum un strigoi!
Adio tristețe, rămâi acolo pe Lună,
Cu duhurile rele prietenele tale!
Mori de sete,stai fără hrană,
Ferecată pe viață ești condamnată...
Taci ca o statuie,ce-ți pasă ție?!
Adio,adio,de trei ori adio,
Blestemată ești pe vecie,
Tristețe nebună, piei!
(14-15 august 2023 H.S. Irepetabila iubire)
Sărut
Te-ai intrebat iubita mea
Ce stă ascuns în spatele unui sărut?
De este cuibărită blând dorința ta
Ori nebunia unei iubiri târzii de-a mea
Ce prinde un răspuns sosit
Dintr-un sărut?
Al cui sărut?
Al tău, al meu,al nostru?
Este sărutul un copil ce ne-aparține nouă
Cei fără de copii?
Nu suntem amândoi din veșnicie prinși așa
Într-un sărut?
Nu crezi că dragostea cerșește
Lipsită de rușine săruturi mii si mii?
Contează oare mult mai mult
Ultimul sau primul tău sarut?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Eu nu renunț la tine
Eu nu renunț la tine!
Tu ești acel ceva nemuritor..
Cum să renunți la nemurire,
Cum să omori un inocent amor?!
Eu nu renunț la mine..
Căci m-am topit demult în ființa ta,
Eu mă iubesc mai mult acum pe mine
Tu fiind aici ,acum în inima-mi ce-ți aparține!
Eu nu renunț la noi!
Căci nu suntem o complicată amăgire,
Noi suntem tot ce-i scris despre iubire,
Eu nu renunț, tu nu renunți,
Noi suntem dragostea,
Iar dragostea ne are pe-amândoi!
(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Crede-mă
Crede-mă, te iubesc!
Dragostea-i medicament,
Ce vindecă doar prin cuvânt
Răni,suferințe noi și vechi,
Te rog să crezi că te iubesc!
Nu mint,știu bine ce vorbesc,
Alungă duhurile negre,
Dragostea dă,oferă,nimic nu cere,
Ea rabdă toate pe pământ,
Și viscol ger sau vânt și ploi...
De ce să stăm fără iubire triști
Să fim cu sufletele goi?
Primește-mă să te iubesc,
Zâmbește speră și așteaptă
Să treacă norii și furtuna
Iubește-mă și tu în gând măcar
De nu poți face azi mai mult,
Eu te aștept nu voi pleca
Crede-mă te iubesc așa cum ești,
Ce pot să fac mai mult acum?
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)