Îmi placi așa
Îmi placi așa cum ești,
Tu preafrumoaso crede!
Căci nu te mint cu vorbe aurite,
Chiar dacă stai învăluită-n tăcere!
Iar pacea ta, ce-i așternută ca fulgii de zăpadă, pe chipul luminos ce-n liniște îl cerne,
E doar răspunsul tău!
Cum aș putea să spun,
Că tu nu ești cea care vine,
Ca mesagerul Cerului ce-i coborât pe treptele iubirii mele?
Te plac așa chiar si atunci când vocea ta lipsește,
Sau când alegi în locul vorbelor tăcerea,
Nu ești misterul viselor mele?
Și ce-i iubirea dacă nu-i doar nevorbirea!?
(9 noiembrie2023 H.S Vasilica dragostea mea)
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Horia Stănicel
Дата публикации: 4 февраля 2024
Просмотры: 544
Стихи из этой категории
It's about love.
In a few years, I'll forget about you. Remember all this like a sweet dream you had yesterday. A few more years will pass, and I will meet love. So unearthly. It will take more. Several years. I'm going to have a son just like you. Don't you know? That love that was once. But it won't be easy if she stays around. Somewhere deep in the boundless ocean. You know, it will take another 10-15. And I haven't forgotten you. How beautiful was it? I remember that glint in your eyes. I remember that laugh I fell in love with. Which is impossible to forget. Oh, you know! I'm remembering now. It is not good for the soul to realize that love did not bring happiness. It will take another 20-30 years for me to have. Noki. And I will tell this story about that. How 1 girl Fell in love with a mysterious guy with an interesting story. With black eyes like Pools of stars-it's beautiful, it's sad. This is Love.
🎤 Ud de suflet
Iubeşte ploaia pentru momentele dintre,
Pentru elixirul vieții revărsat prin rădăcinile pădurilor
Şi emanat în menirea subtilă ṣi fragilă ce-i umblă cărârile,
Pentru mugurii nimfelor dezveliți în mângâierea seninului,
În culorile irisului, în crângul pupilei, în miresmele şi țopăiala copilăriei.
Iubeşte ploaia cum curge de pe obrazul iubitei
În arṣița palmei ce vine s-o-ntâmpine.
Iubeşte ploaia în ritmul ce-l cântă...
Iubeṣte-o!
Fiecare picătură!
E minunat de scumpă...
Amintire fără vină
Pe-aleile orașului cu pași tăcuți,
Coboară norii negri în surdină,
Și ploaia plânge pe asfalt
O amintire ce-i fără de vină.
În geamuri bate violent,
Și-n fiecare strop ce se prelinge
E-mbrățișarea ta, un dor discret
Ce-n suflet iarăși se răsfrânge.
Ai fost clipă cu soare blând,
Un răsărit frumos ce n-a durat,
De-atunci luna și cerul plâng
De dorul ce mi l-ai lăsat...
Privesc pe geam.. toate-s la fel,
Doar umbre lungi, sub pași ce pier.
Ploaia îmi cântă-un trist ecou
Din ce-ai promis și nu mai sper.
Și-n ritmul ei, mult prea grăbit,
Se scurge timpul și se-nchină,
Că ești plecat de prea mult timp
Și-ai rămas rană ce se-nclină...
Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
Am avut verbul!
Oare cum aș putea să-i spun
Cât îmi doresc să îi vorbesc,
Și cât de mult aș vrea să știe
Că doar la ea, eu mă gândesc
Ne întâlnim mereu pe drum
Zâmbim și ne-adresăm salutul,
Cu ea o vorbă-aș vrea să schimb
Dar ce să vezi..nu am cuvântul
Nu pot prea multe să-mi explic
De ce sunt mut când o-ntâlnesc,
Când zi și seară îmi fac speach-ul
Și mai mereu îl uit când o zăresc
În sinea mea cred că-nțeleg
De unde mi se trage totul,
Și simt că fete-i de pe drum
În timp cu mine îi va fi sorocul
Și șansa peste mine-a dat
Să ne-ntâlnim la o serată,
Nu știu de-a fost premeditat
Sau poate a mea soartă
Aici și-acum am avut verbul
Și multe-am vorbit împreună,
În noapte am ieșit la o plimbare
Pe o potecă, călăuziți de lună
Doar astrul ar putea să spună
Ce a văzut, ce s-a-ntâmplat,
Și cum el ne-a trimis lumină
Iar noi cu drag ne-am sărutat
De-aici a început povestea
Pe care o dorim fără sfârșit,
Și zi de zi am înțeles ce-i viața
Și ne-am iertat...când am greșit!
Cu ochii deschisi
Ochii tai lucesc in noapte
Reflectindu-mi dragostea
Ma iubesti si esti de departe
Nu m-auzi iubirea mea !
Iti soptesc cuvinte multe
Insa ele n-au folos
Dormi frumoaso, somn frumos
Poate stii, ca eu la tine
Ma gindesc neincetat
Ca iubirea mea nu are
Un sfirsit nelimitat
Ca roua tu ma vei uda
Ca soarele vei lumina,
Mereu imi vei fi steaua mea
Si steaua ma va indruma.
Doar tu vei fi lumina mea
Si-n zori de zi vei lumina,
Acum e seara-n viata mea
Te rog aprinde flacara.
It's about love.
In a few years, I'll forget about you. Remember all this like a sweet dream you had yesterday. A few more years will pass, and I will meet love. So unearthly. It will take more. Several years. I'm going to have a son just like you. Don't you know? That love that was once. But it won't be easy if she stays around. Somewhere deep in the boundless ocean. You know, it will take another 10-15. And I haven't forgotten you. How beautiful was it? I remember that glint in your eyes. I remember that laugh I fell in love with. Which is impossible to forget. Oh, you know! I'm remembering now. It is not good for the soul to realize that love did not bring happiness. It will take another 20-30 years for me to have. Noki. And I will tell this story about that. How 1 girl Fell in love with a mysterious guy with an interesting story. With black eyes like Pools of stars-it's beautiful, it's sad. This is Love.
🎤 Ud de suflet
Iubeşte ploaia pentru momentele dintre,
Pentru elixirul vieții revărsat prin rădăcinile pădurilor
Şi emanat în menirea subtilă ṣi fragilă ce-i umblă cărârile,
Pentru mugurii nimfelor dezveliți în mângâierea seninului,
În culorile irisului, în crângul pupilei, în miresmele şi țopăiala copilăriei.
Iubeşte ploaia cum curge de pe obrazul iubitei
În arṣița palmei ce vine s-o-ntâmpine.
Iubeşte ploaia în ritmul ce-l cântă...
Iubeṣte-o!
Fiecare picătură!
E minunat de scumpă...
Amintire fără vină
Pe-aleile orașului cu pași tăcuți,
Coboară norii negri în surdină,
Și ploaia plânge pe asfalt
O amintire ce-i fără de vină.
În geamuri bate violent,
Și-n fiecare strop ce se prelinge
E-mbrățișarea ta, un dor discret
Ce-n suflet iarăși se răsfrânge.
Ai fost clipă cu soare blând,
Un răsărit frumos ce n-a durat,
De-atunci luna și cerul plâng
De dorul ce mi l-ai lăsat...
Privesc pe geam.. toate-s la fel,
Doar umbre lungi, sub pași ce pier.
Ploaia îmi cântă-un trist ecou
Din ce-ai promis și nu mai sper.
Și-n ritmul ei, mult prea grăbit,
Se scurge timpul și se-nchină,
Că ești plecat de prea mult timp
Și-ai rămas rană ce se-nclină...
Incert
Când dezolarea-mi lovește privirea
Și norii negri tot apar,
Te rog din suflet
Adu-mi sclipirea și lacrimile din pahar!
M-am săturat să strig, să plâng!
M-am saturat și de-al meu gând!
M-am săturat de-a vieții farsă,
Ce pare a fi doar o pedeapsă!
Nu știu măcar...cum să încep?
Și ce să fac? Să mai aștept?
Cum scap de golul meu din piept?
Să tot renunț, eu tot încerc!
Nu reușesc să-nfăptuiesc
Nimic din ceea ce-mi doresc.
"Procrastinare" îmi e prenume
Și "Agonie" mi-e-al doilea nume!
Am avut verbul!
Oare cum aș putea să-i spun
Cât îmi doresc să îi vorbesc,
Și cât de mult aș vrea să știe
Că doar la ea, eu mă gândesc
Ne întâlnim mereu pe drum
Zâmbim și ne-adresăm salutul,
Cu ea o vorbă-aș vrea să schimb
Dar ce să vezi..nu am cuvântul
Nu pot prea multe să-mi explic
De ce sunt mut când o-ntâlnesc,
Când zi și seară îmi fac speach-ul
Și mai mereu îl uit când o zăresc
În sinea mea cred că-nțeleg
De unde mi se trage totul,
Și simt că fete-i de pe drum
În timp cu mine îi va fi sorocul
Și șansa peste mine-a dat
Să ne-ntâlnim la o serată,
Nu știu de-a fost premeditat
Sau poate a mea soartă
Aici și-acum am avut verbul
Și multe-am vorbit împreună,
În noapte am ieșit la o plimbare
Pe o potecă, călăuziți de lună
Doar astrul ar putea să spună
Ce a văzut, ce s-a-ntâmplat,
Și cum el ne-a trimis lumină
Iar noi cu drag ne-am sărutat
De-aici a început povestea
Pe care o dorim fără sfârșit,
Și zi de zi am înțeles ce-i viața
Și ne-am iertat...când am greșit!
Cu ochii deschisi
Ochii tai lucesc in noapte
Reflectindu-mi dragostea
Ma iubesti si esti de departe
Nu m-auzi iubirea mea !
Iti soptesc cuvinte multe
Insa ele n-au folos
Dormi frumoaso, somn frumos
Poate stii, ca eu la tine
Ma gindesc neincetat
Ca iubirea mea nu are
Un sfirsit nelimitat
Ca roua tu ma vei uda
Ca soarele vei lumina,
Mereu imi vei fi steaua mea
Si steaua ma va indruma.
Doar tu vei fi lumina mea
Si-n zori de zi vei lumina,
Acum e seara-n viata mea
Te rog aprinde flacara.
Другие стихотворения автора
Un alt te iubesc
Credeai că dragostea își schimbă forma
Ori conținutul
Sau jurământul,
Ori portul ce iese din tradiția ei milenară,
Din sate si comune unde iubirea se păstrează fără să moară?
Desigur,tu ești iubirea cea curată,
Frumoasa mea!
De vei pleca să știi că zile multe n-am!
Eu sunt pribeagul ce-și caută iubirea rătăcită
Și să nu crezi că mint vreodată cand vine vorba de amor,
Tu fiind aceea,dulce regăsire,
Ce n-o pot opri!
Te vreau a mea știind că nu ești de vânzare,
Neprețuită ești dar te doresc prea tare
Cum să renunț?
Mai bine moartea cea urâtă,
Decât o fugă rușinoasă...
Aștept victoria și lupta glorioasă,
Să-ți pot răpi pe veci amorul sacru,
Ce nu-i de împrumut sau lesne de primit,
Cer zeilor putere și îndurare,
Să te câștig pe veci
Să-ți fac sfânt de iubire legământ!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Portretul tău
Portretul tău este însăși iubirea
Și cum nimeni nicând nu va cunoaște taina aceasta,
Iubito, așa cum fumul sau chiar ceața
Ori norii jucăuși pot desena portrete,
Sau valurile mării învolburate,
Pot vijelios să ni se-ncrunte,
Iar tunetele înspăimântătoare chiar să ne-alunge temători,
Îți spun că nici un pictor nu-ți poate desena portretul!
Căci muritorii nu văd departe,
Nici înțelegerea adâncă n-au,
Portretul dragostei este himeră,
E arta cea înaltă ce ține prizoniere toate celelalte arte,
Ce-i descifrată doar de zei!
(12 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fără teamă
Să stai fără teamă iubito,
Căci noi doi suntem și aici și acolo,
Si nimeni nu poate vreodată
Să ne arunce în mare sau
De pe nori de furtună,
În valuri înalte cât munții, să ne piardă!
Corabia noastră-i nebună,
Este fantomă prin noapte!
Stai fără teamă iubito,
Vom ajunge la țărm împreună!
Ți-am spus doar că sunt piratul
Care iubirea din aur îți fură,
Și te va conduce pe norii născuți acum din tunul,
Ce zgură și fum risipește!
Privește câte vase dușmane,
Pe valuri nebune se-avântă,
Vor să ne fure comoara,iubirea sau viața!
Mai este puțin iubito și ajungem,
Pe Insula iubirii pe tărâmul de eros...
De trebuie însă, vom muri împreună pe tunuri, în praf și explozii!
(Volumul de poezii Sonete de amor-Horia Stănicel 2023)
Poemul tău
Ce pot să fac acum
Sau ce să-ți scriu când toate au fost scrise
Și se citesc pe-obrazu-ți auriu
În timp ce inima-mi străpungi doar cu surâsul
Ce-i prelungirea divinului zâmbet plecat din chipul tău,
Căci frumusețea ta vorbește despre tine
Iar vorbele-mi se sparg în van
Precum o fac doar valurile mării furtunoase....
Nu ești tu visul meu ce-i coborât din ceruri,
Și cum pot eu,un rătăcit să-ți cânt sonetul de amor,
Ce-l meriți tu,frumoasa fără seamăn?
Câți cavaleri de rang înalt nu te-ar dori prințesă dragă,
Viața zălog și-ar pune-o fără să clipească,
Cu toții ar pieri și-n foc doar să te cucerească,
Iar eu știind prea bine toate-acestea,
Plec rușinat, visând-te ca pe-o regină....
Ohhhh prea frumoaso.... cum pot trăi acum gândindu-mă la tine,
Doar zeii au trimis blestemul,
Să se răzbune crunt pe mine!
(23 mai 2023 H.S Irepetabila iubire)
De ce te iubesc
E treaba mea sau trebuie să-ți spun și ție,
De ce iubirea ți-am dăruit,
Sau ce se-ascunde in spatele tăcerii tale,
Când totuși de la Radu Vodă ai glăsuit,
Și-ai aruncat văzduhului frumosul tău,
Un strigăt de iubire nesfârșit,
Ce inima pe loc mi-a săgetat...
Și totuși cred ca Sfinții mi-au vorbit...
Știind atunci că tu ești absolutul meu,
Iubirea vieții mele..
Știu însă că valurile mării mi-au șoptit,
Tu fără glas mi-ai glăsuit,
Sau cine știe cine-a fost,
Ascunsă taină a rămas,
Am început să te iubesc,
Căzut fiind în nesfârșitul infinit,
Eu te iubesc și iarăși te iubesc!
(27 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cai verzi pe pereți
De crezi iubirea o frumoasă zeitate,
Fără de care vei muri...
Minerva sau Junona
Fie Diana ce-i protejează pe amorezi...
Ce ține-nchisă-n ea
Promisiuni de viață,vesel colorate
Ce vin și pleacă zi de zi,
Bieți muritori alcătuiți doar din pământ,
Purtând de carnaval costume
Și măști pictate ce chipurile triste le ascund
Și neputând să prindă pentru sine
Amorul și iubirea care vine
De la frumoasele femei,
Frumoase coborâte ca din basme,
De care tinerii se-agață
Precum în lanțurile de la bâlci,
Cu cai ce sunt pictați in verde
Si stau semeți sau chiar nechează,
Tablou ce-i colorat și pare viu...
Ei bine,află ce îți spun acum!
Căci circulă o glumă populară
Când se vorbește prost și fără rost
Sau când prostia iese mult în față,
Demagogie ce-i proprie la hoți sau la mișei,
Oameni politici ce cred că-s zei...
Se știu și ei ,nerușinați ce-ar trebui s-atârne-n ștreang!
Atunci răspunsul despre care fac vorbire spune:
Cai verzi ce stau să pască pe pereți...
Iar de vei crede vorbele rostite
De gingașele vrăjite domnișoare,
Nu vrăjitoare spus-am,ci vrăjite,
Și prins în mrejele iubirii
Cuprins de o dorință arzătoare
Ce-i proprie doar tinereții cum se știe,
Te vei trezi purtat la trap călare
Pe-aceiași cai verzi pe pereți!
Ooohh....blestemată ești iubire....
Cu sora ta pe nume Amăgire!
Cu tot ce porți asupra ta,
Podoabele din aur,divinele parfumuri și fermecatele minciuni,
Nici cei mai bravi soldați spartani,
Nu pot ușor a te-nfrunta!
Dar nici Virgiliu,Horațiu sau
Ovidiu,
Cel exilat în Tomis din tainice motive
De Augustus Imperator,
Poet ce-a așezat erosul ca scânteie a iubirii
Pe un semeț piedestal,
Nu ar putea ca să ridice azi blestemul,
Cu tot ce ai primit de la ai tăi,
Sau mai degrabă de la mama ta...
Amor,Iubire Dragoste și Amăgire,
Rămâneți pe vecie în Infern!
(18 februarie -4 martie.2023 Horia Stănicel-Irepetabila Iubire)
Un alt te iubesc
Credeai că dragostea își schimbă forma
Ori conținutul
Sau jurământul,
Ori portul ce iese din tradiția ei milenară,
Din sate si comune unde iubirea se păstrează fără să moară?
Desigur,tu ești iubirea cea curată,
Frumoasa mea!
De vei pleca să știi că zile multe n-am!
Eu sunt pribeagul ce-și caută iubirea rătăcită
Și să nu crezi că mint vreodată cand vine vorba de amor,
Tu fiind aceea,dulce regăsire,
Ce n-o pot opri!
Te vreau a mea știind că nu ești de vânzare,
Neprețuită ești dar te doresc prea tare
Cum să renunț?
Mai bine moartea cea urâtă,
Decât o fugă rușinoasă...
Aștept victoria și lupta glorioasă,
Să-ți pot răpi pe veci amorul sacru,
Ce nu-i de împrumut sau lesne de primit,
Cer zeilor putere și îndurare,
Să te câștig pe veci
Să-ți fac sfânt de iubire legământ!
(2 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
Portretul tău
Portretul tău este însăși iubirea
Și cum nimeni nicând nu va cunoaște taina aceasta,
Iubito, așa cum fumul sau chiar ceața
Ori norii jucăuși pot desena portrete,
Sau valurile mării învolburate,
Pot vijelios să ni se-ncrunte,
Iar tunetele înspăimântătoare chiar să ne-alunge temători,
Îți spun că nici un pictor nu-ți poate desena portretul!
Căci muritorii nu văd departe,
Nici înțelegerea adâncă n-au,
Portretul dragostei este himeră,
E arta cea înaltă ce ține prizoniere toate celelalte arte,
Ce-i descifrată doar de zei!
(12 aprilie 2024 Vasilica dragostea mea)
Fără teamă
Să stai fără teamă iubito,
Căci noi doi suntem și aici și acolo,
Si nimeni nu poate vreodată
Să ne arunce în mare sau
De pe nori de furtună,
În valuri înalte cât munții, să ne piardă!
Corabia noastră-i nebună,
Este fantomă prin noapte!
Stai fără teamă iubito,
Vom ajunge la țărm împreună!
Ți-am spus doar că sunt piratul
Care iubirea din aur îți fură,
Și te va conduce pe norii născuți acum din tunul,
Ce zgură și fum risipește!
Privește câte vase dușmane,
Pe valuri nebune se-avântă,
Vor să ne fure comoara,iubirea sau viața!
Mai este puțin iubito și ajungem,
Pe Insula iubirii pe tărâmul de eros...
De trebuie însă, vom muri împreună pe tunuri, în praf și explozii!
(Volumul de poezii Sonete de amor-Horia Stănicel 2023)
Poemul tău
Ce pot să fac acum
Sau ce să-ți scriu când toate au fost scrise
Și se citesc pe-obrazu-ți auriu
În timp ce inima-mi străpungi doar cu surâsul
Ce-i prelungirea divinului zâmbet plecat din chipul tău,
Căci frumusețea ta vorbește despre tine
Iar vorbele-mi se sparg în van
Precum o fac doar valurile mării furtunoase....
Nu ești tu visul meu ce-i coborât din ceruri,
Și cum pot eu,un rătăcit să-ți cânt sonetul de amor,
Ce-l meriți tu,frumoasa fără seamăn?
Câți cavaleri de rang înalt nu te-ar dori prințesă dragă,
Viața zălog și-ar pune-o fără să clipească,
Cu toții ar pieri și-n foc doar să te cucerească,
Iar eu știind prea bine toate-acestea,
Plec rușinat, visând-te ca pe-o regină....
Ohhhh prea frumoaso.... cum pot trăi acum gândindu-mă la tine,
Doar zeii au trimis blestemul,
Să se răzbune crunt pe mine!
(23 mai 2023 H.S Irepetabila iubire)
De ce te iubesc
E treaba mea sau trebuie să-ți spun și ție,
De ce iubirea ți-am dăruit,
Sau ce se-ascunde in spatele tăcerii tale,
Când totuși de la Radu Vodă ai glăsuit,
Și-ai aruncat văzduhului frumosul tău,
Un strigăt de iubire nesfârșit,
Ce inima pe loc mi-a săgetat...
Și totuși cred ca Sfinții mi-au vorbit...
Știind atunci că tu ești absolutul meu,
Iubirea vieții mele..
Știu însă că valurile mării mi-au șoptit,
Tu fără glas mi-ai glăsuit,
Sau cine știe cine-a fost,
Ascunsă taină a rămas,
Am început să te iubesc,
Căzut fiind în nesfârșitul infinit,
Eu te iubesc și iarăși te iubesc!
(27 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Cai verzi pe pereți
De crezi iubirea o frumoasă zeitate,
Fără de care vei muri...
Minerva sau Junona
Fie Diana ce-i protejează pe amorezi...
Ce ține-nchisă-n ea
Promisiuni de viață,vesel colorate
Ce vin și pleacă zi de zi,
Bieți muritori alcătuiți doar din pământ,
Purtând de carnaval costume
Și măști pictate ce chipurile triste le ascund
Și neputând să prindă pentru sine
Amorul și iubirea care vine
De la frumoasele femei,
Frumoase coborâte ca din basme,
De care tinerii se-agață
Precum în lanțurile de la bâlci,
Cu cai ce sunt pictați in verde
Si stau semeți sau chiar nechează,
Tablou ce-i colorat și pare viu...
Ei bine,află ce îți spun acum!
Căci circulă o glumă populară
Când se vorbește prost și fără rost
Sau când prostia iese mult în față,
Demagogie ce-i proprie la hoți sau la mișei,
Oameni politici ce cred că-s zei...
Se știu și ei ,nerușinați ce-ar trebui s-atârne-n ștreang!
Atunci răspunsul despre care fac vorbire spune:
Cai verzi ce stau să pască pe pereți...
Iar de vei crede vorbele rostite
De gingașele vrăjite domnișoare,
Nu vrăjitoare spus-am,ci vrăjite,
Și prins în mrejele iubirii
Cuprins de o dorință arzătoare
Ce-i proprie doar tinereții cum se știe,
Te vei trezi purtat la trap călare
Pe-aceiași cai verzi pe pereți!
Ooohh....blestemată ești iubire....
Cu sora ta pe nume Amăgire!
Cu tot ce porți asupra ta,
Podoabele din aur,divinele parfumuri și fermecatele minciuni,
Nici cei mai bravi soldați spartani,
Nu pot ușor a te-nfrunta!
Dar nici Virgiliu,Horațiu sau
Ovidiu,
Cel exilat în Tomis din tainice motive
De Augustus Imperator,
Poet ce-a așezat erosul ca scânteie a iubirii
Pe un semeț piedestal,
Nu ar putea ca să ridice azi blestemul,
Cu tot ce ai primit de la ai tăi,
Sau mai degrabă de la mama ta...
Amor,Iubire Dragoste și Amăgire,
Rămâneți pe vecie în Infern!
(18 februarie -4 martie.2023 Horia Stănicel-Irepetabila Iubire)