dragostea mea
oare te înspăimântă dragostea mea?
atât de profundă,
pe care o port legată de a mea voce, mâini, picioare.
oare ți e frică ca totul sa fie superficial?
ai văzut tu om ce își arata coarnele...in timp ce e legat de pat?
poate dragostea mea e drog,
poate dragostea mea e privata, ascunsa, arzătoare si clară.
dragostea mea cuprinde oceane, lumi, universuri,
dragostea mea nu are sfârșit.
crezi ca am fost un înger în viața mea anterioară?
un descântec sau un plânset?
am fost oare frumoasă? sensibilă, măiastră?
am fost oare copilă, cu ochi făcuți din marmură,
au fost oare ale mele buze pline doar de amorul tau?
dragostea mea nu are gramaj, nu are eticheta,
dragostea pe care ți-o port poate este defectă,
dar mă lași măcar să visez cum te aș iubi corect?
dragostea mea, un vultur singuratic
un cântec fredonat de femei, care acum sunt mame.
dragostea mea nu are margini, o formă adusă la suprafață...
dragostea mea e apa pură, un ocean, o mare..
dragostea mea există? oare e adevărată?
eu sunt dragostea mea.
Стихи из этой категории
Doresc draostea loalala.
doresc iubirea totala fug de dragostu aea,, banala..vorbe goale fara sens ce nu dau veti mele / sens,, vrea vreu iubire ancestrla sa ma plmb cu iea sub sele,, sa ma apere,,de rele.. / prin codru verde rotat..cu lup alb inima,, mare, intelepciune si putre cei sunt adevarata,, avere.. / advarul cinstea., iubirea ii ieste lui .. drumul ..drept in viata,, inima ie inima mea si si in verdea padure amndoi vom sta,,cu vntul in plete cu iubire lumina divina in ochi sufletului dulce si ceresc.. cu inimami curata si solta ,, sprnd a,, dobndi,,/// .
Schimbător
Prima oară când te-am văzut
N-aș fi gândit că aș place așa mult,
Etern, clipele pe ale mele degete de ținut,
Ușoarele mișcări ale mâini de ascult,
Roțile minți preschimbate în simplu lut.
Întorc în minte clipe ce-au fost demult
Pe al meu schimbător, un gest cugetător,
A ta privire, surpriză făcătoare de dor,
Nuanță de culoare, condusă în unic cuvînt,
"Atingerea ta, un vis neîntrerupt" ca avînt.
Lumina ochilor tăi, far călăuzitor.
Apține de a ieși la lumină, călăuzitor
Curaj de prinde, al meu glas
A forjei primordiare a cunoaște compas
Han al melior mâini, doar la tine popas
Una luată pe volan, dată ți-e în dor
Laolaltă într-un dans pe schimbător.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Poemul iubirii
Poemul iubirii
Ți-l dedic doar ție, dragul meu
Cu patos, cu obsesie
Al meu vei fi mereu
Te am în posesie!
Amor nespus și nefiresc
Te simt cum mi te scurgi prin vene
Un joc cu foc copilăresc,
Iubire care lasă semne...
Ești însemnat să fii al meu
cu jar aprins,
și asa o să fii mereu,
De focul iubirii cuprins!
Nu vreau fărâme de iubire
și nici rămășițe,
Vreau să ne iubim în neștire
și focul să se atâțe.
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Un băiat și-o fată!
A fost odat' în sat o fată
Pe când eram tânăr fecior,
Visam să-mi fie ea aleasa
Nuntă să fac și să mă-nsor
Am vrut să-i zic că-mi place
Și mult doresc să îi vorbesc,
Dar cum de ea să mă apropii
Ca-i mei cu-ai ei nu își vorbesc
În fiecare zi ne întâlneam
Și ne zâmbeam unul la altul,
Cred că și ea mă îndrăgea
Dar nu dorea să afle satul
Din sat, mama m-a dus la studii
Dorind să fiu cât mai departe,
Știind că ochii nevăzuți se uită
Și doar așa o să mă țin de carte
Un timp mi-a fost destul de greu
Să-nvăț cu ea ca semn de carte,
Multe-ntrebări, doar un răspuns
Că eu de fată n-am avut parte
Ușor, ușor am început s-o uit
Fără a ști vreodată a ei părere,
Dacă am fost sau nu pe lista ei
Și-așa să îmi alin a mea durere
Am revenit în satul meu natal
De fata dragă m-am interesat,
Prietenii mi-au spus are iubit
Și se mărită, umblă vorba-n sat
....................................
A fost odată un băiat și-o fată
Într-un sătuc, pe malul unei ape,
El a dorit s-o facă a lui mireasă
Soarta a spus Nu...atât de-aproape!
Doresc draostea loalala.
doresc iubirea totala fug de dragostu aea,, banala..vorbe goale fara sens ce nu dau veti mele / sens,, vrea vreu iubire ancestrla sa ma plmb cu iea sub sele,, sa ma apere,,de rele.. / prin codru verde rotat..cu lup alb inima,, mare, intelepciune si putre cei sunt adevarata,, avere.. / advarul cinstea., iubirea ii ieste lui .. drumul ..drept in viata,, inima ie inima mea si si in verdea padure amndoi vom sta,,cu vntul in plete cu iubire lumina divina in ochi sufletului dulce si ceresc.. cu inimami curata si solta ,, sprnd a,, dobndi,,/// .
Schimbător
Prima oară când te-am văzut
N-aș fi gândit că aș place așa mult,
Etern, clipele pe ale mele degete de ținut,
Ușoarele mișcări ale mâini de ascult,
Roțile minți preschimbate în simplu lut.
Întorc în minte clipe ce-au fost demult
Pe al meu schimbător, un gest cugetător,
A ta privire, surpriză făcătoare de dor,
Nuanță de culoare, condusă în unic cuvînt,
"Atingerea ta, un vis neîntrerupt" ca avînt.
Lumina ochilor tăi, far călăuzitor.
Apține de a ieși la lumină, călăuzitor
Curaj de prinde, al meu glas
A forjei primordiare a cunoaște compas
Han al melior mâini, doar la tine popas
Una luată pe volan, dată ți-e în dor
Laolaltă într-un dans pe schimbător.
Din "Volumul Ceai de portocale și scorțișoară"
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură
Să îmi spui iubito de mă mai iubeşti,
Să îmi spui iubito de mă mai doreşti.
Mi-ai spus că mă iubeşti precum o floare,
Precum şi cerul e droit mereu de soare.
Mi-ai spus iubito că sunt îngerul tău,
Căci eu am fost şi eu voi fii mereu.
Cel ce te călăuzeşte spre Calea Lactee,
La început aşa mi-ai spus femeie.
Tu mă iubeşti cu întreaga ta făptură,
Am înţeles când tu m-ai sărutat pe gură.
Căci tu vei sta iubito lângă mine,
Căci fără dragoste tu nu mai ai zile senine!
Poemul iubirii
Poemul iubirii
Ți-l dedic doar ție, dragul meu
Cu patos, cu obsesie
Al meu vei fi mereu
Te am în posesie!
Amor nespus și nefiresc
Te simt cum mi te scurgi prin vene
Un joc cu foc copilăresc,
Iubire care lasă semne...
Ești însemnat să fii al meu
cu jar aprins,
și asa o să fii mereu,
De focul iubirii cuprins!
Nu vreau fărâme de iubire
și nici rămășițe,
Vreau să ne iubim în neștire
și focul să se atâțe.
Fără tine, zilele dor...
Totul e trist fără tine...și zilele dor
Se aprind, se sting pe rând, fără glas, în al timpului zbor
Te caut prin vise...gândul abia te mai găsește
Ești doar o umbră, ce abia mai sclipește
Pe străzile reci mă pierd obosită
Purtând amintirea ce nu mă invită
La un toast de final... să mă rup de trecut
...dar cum sa renunț la ce... final n-a avut?...
Lipsa ta mă săgeată în piept
Îmi șoptesc că ce trăiesc nu e drept
De când nu mai ești și lumea e mută
Iar eu doar o păpușă ce zâmbetul imită..
Simt cum mă pierd de dor in poezie
Speranțele vor sa le dedic un vers
Să prindă viață, a ta umbră,
Să prindă glas, culoare...sens.
Un băiat și-o fată!
A fost odat' în sat o fată
Pe când eram tânăr fecior,
Visam să-mi fie ea aleasa
Nuntă să fac și să mă-nsor
Am vrut să-i zic că-mi place
Și mult doresc să îi vorbesc,
Dar cum de ea să mă apropii
Ca-i mei cu-ai ei nu își vorbesc
În fiecare zi ne întâlneam
Și ne zâmbeam unul la altul,
Cred că și ea mă îndrăgea
Dar nu dorea să afle satul
Din sat, mama m-a dus la studii
Dorind să fiu cât mai departe,
Știind că ochii nevăzuți se uită
Și doar așa o să mă țin de carte
Un timp mi-a fost destul de greu
Să-nvăț cu ea ca semn de carte,
Multe-ntrebări, doar un răspuns
Că eu de fată n-am avut parte
Ușor, ușor am început s-o uit
Fără a ști vreodată a ei părere,
Dacă am fost sau nu pe lista ei
Și-așa să îmi alin a mea durere
Am revenit în satul meu natal
De fata dragă m-am interesat,
Prietenii mi-au spus are iubit
Și se mărită, umblă vorba-n sat
....................................
A fost odată un băiat și-o fată
Într-un sătuc, pe malul unei ape,
El a dorit s-o facă a lui mireasă
Soarta a spus Nu...atât de-aproape!
Другие стихотворения автора
Unde?
unde toată lumea râde,
unde mă pot deplasa
de pe o insulă pe alta,
unde mă pot legăna
într-un hamac stilat,
bronzat de soare,
unde timpul nu mai fuge,
iar toamna se apropie pe neașteptate,
făcând furori…cu ale sale frunze..uscate
unde toată lumea cântă
și mă așteaptă..
să îi îmbrățișez…
să le spun ,, poftiți pe această tavă este iubire ‘’
să împart iubire și ceai dulce,
unde mă simt complet,
iubit și împlinit,
unde apusul are să vină,
găsindu-mă în elementul meu,
unde toată lumea…
în locul unde toată lumea
mă cunoaște! și iubește—
Flori de cireș
Legat de un apus de soare,
Într-un colț de armonie,
Plutind, parcă încă visez,
La micile flori de cireș,
Ce pașnic ele îmi vestesc,
Totul e cald și învăluit,
De o dulce mireasmă,
Iar vântul adie ușor,
Peste câmpul vesel de lavandă,
Ce incântător e prezentat,
Prin dansul veșnicilor fluturi.
Euforicul cântec al mării,
E auzit din depărtare,
De pescărușii ce se îndreaptă,
Spre drumul sigur cu speranțe,
Fiind ocrotiți de raze calde.
Acum doar un gând colorat,
Știut de chipuri blânde,
Trăiește, înflorind treptat,
Intr-o pace din suflet,
Cât timp florile de cires,
Nu sunt încă pierdute.
Speranța
Ne bucurăm de lucruri mici,
Fără să știm ce ne așteaptă..
Dorim să pășim spre viitor,
Dar vedem urme din trecut
Ce nu își doresc să piară.
Totul e-n ceață și suntem într-un anotimp ploios,
Dar așteptăm ca răul să se schimbe,
Iar lumea să devină un loc mult mai frumos.
Un război de prisos ne așteaptă după colț,
Porumbeii ne anunță ca vom cădea într-un abis misterios,
Iar ploaia abundentă se risipește dintr-un nor întunecos.
Dar când soarele apare
Cu ale sale raze calde,
Ne dă încă speranța că pacea o să vină și va fi folositoare.
Măcar o clipă, un minut,
Să îi spunem răului un simplu,
Rămas bun.
XXVI. XII
oare dragostea mea merită salvată?
și dacă ți o dau...va mai fi întreagă?
te gândești la mine ca la un posibil inamic..
eu nu sunt inamicul nimănui,
as spune ca sunt doar plină de frici..
mi-am lăsat curajul la poartă, tu ia-l.
oare sunt cea bună sau doar un salvamar?
nu mai știu să număr, defect profesional.
inca știu să citesc, te pot citi în poezii.
oare sunt încă vie? sau pe muchie de cuțit
nu știu dacă știu ce vreau, mai lasă-mă puțin,
as vrea sa cred ca nu ma doare..
dar te caut în răspunsuri, semne, zâmbete și duhuri.
nu știu cine sunt, poate de asta nu știu încă ce vreau,
dar cred ca vreau sa stau cu tine, sa nu ma mai chinui la fel de mult.
o energie străină bate la ușa mea,
eu nu îi deschid, o las ca să mă vrea..
o las ca să mă cânte, să mi spună povești,
iar noaptea să mi dezvăluie că încă mă iubești.
iau trenul pân' la tine, dar nu știu unde ești,
aș vrea să fiu cu tine, nu să culeg cireși,
oare dacă te strig, mă vei chema de acolo?
am să ți aflu adresa și vom fi pentru totdeauna –
....împreună...iar dragostea mea salvată.
Eu, cu mine
tot ce n-am simtit, de ce as simtii acum?
cand totul cade, cade
si noi cadem, intr-o mare de noroi
poate daca..
de ce oare?
de cand? pana unde?
tu vezi cat iti este greu in suflet.
alergi, alergi, dar pana cand?
unde sa merg, cand totul e desert?
Eu, cu mine
Tu, cu tine
unde sa fug? totul e-n ceata
de ce sa alerg, cand totu-n jur e gheata.
dar eu visez, poate am sa scap
o sa ma ascund intr-un taram ascuns,
uitat de lume, inapoiat.
dar am sa plec?
el, tu, eu, ea
Cine sunt eu? el, tu, eu, ea.
Unde?
unde toată lumea râde,
unde mă pot deplasa
de pe o insulă pe alta,
unde mă pot legăna
într-un hamac stilat,
bronzat de soare,
unde timpul nu mai fuge,
iar toamna se apropie pe neașteptate,
făcând furori…cu ale sale frunze..uscate
unde toată lumea cântă
și mă așteaptă..
să îi îmbrățișez…
să le spun ,, poftiți pe această tavă este iubire ‘’
să împart iubire și ceai dulce,
unde mă simt complet,
iubit și împlinit,
unde apusul are să vină,
găsindu-mă în elementul meu,
unde toată lumea…
în locul unde toată lumea
mă cunoaște! și iubește—
Flori de cireș
Legat de un apus de soare,
Într-un colț de armonie,
Plutind, parcă încă visez,
La micile flori de cireș,
Ce pașnic ele îmi vestesc,
Totul e cald și învăluit,
De o dulce mireasmă,
Iar vântul adie ușor,
Peste câmpul vesel de lavandă,
Ce incântător e prezentat,
Prin dansul veșnicilor fluturi.
Euforicul cântec al mării,
E auzit din depărtare,
De pescărușii ce se îndreaptă,
Spre drumul sigur cu speranțe,
Fiind ocrotiți de raze calde.
Acum doar un gând colorat,
Știut de chipuri blânde,
Trăiește, înflorind treptat,
Intr-o pace din suflet,
Cât timp florile de cires,
Nu sunt încă pierdute.
Speranța
Ne bucurăm de lucruri mici,
Fără să știm ce ne așteaptă..
Dorim să pășim spre viitor,
Dar vedem urme din trecut
Ce nu își doresc să piară.
Totul e-n ceață și suntem într-un anotimp ploios,
Dar așteptăm ca răul să se schimbe,
Iar lumea să devină un loc mult mai frumos.
Un război de prisos ne așteaptă după colț,
Porumbeii ne anunță ca vom cădea într-un abis misterios,
Iar ploaia abundentă se risipește dintr-un nor întunecos.
Dar când soarele apare
Cu ale sale raze calde,
Ne dă încă speranța că pacea o să vină și va fi folositoare.
Măcar o clipă, un minut,
Să îi spunem răului un simplu,
Rămas bun.
XXVI. XII
oare dragostea mea merită salvată?
și dacă ți o dau...va mai fi întreagă?
te gândești la mine ca la un posibil inamic..
eu nu sunt inamicul nimănui,
as spune ca sunt doar plină de frici..
mi-am lăsat curajul la poartă, tu ia-l.
oare sunt cea bună sau doar un salvamar?
nu mai știu să număr, defect profesional.
inca știu să citesc, te pot citi în poezii.
oare sunt încă vie? sau pe muchie de cuțit
nu știu dacă știu ce vreau, mai lasă-mă puțin,
as vrea sa cred ca nu ma doare..
dar te caut în răspunsuri, semne, zâmbete și duhuri.
nu știu cine sunt, poate de asta nu știu încă ce vreau,
dar cred ca vreau sa stau cu tine, sa nu ma mai chinui la fel de mult.
o energie străină bate la ușa mea,
eu nu îi deschid, o las ca să mă vrea..
o las ca să mă cânte, să mi spună povești,
iar noaptea să mi dezvăluie că încă mă iubești.
iau trenul pân' la tine, dar nu știu unde ești,
aș vrea să fiu cu tine, nu să culeg cireși,
oare dacă te strig, mă vei chema de acolo?
am să ți aflu adresa și vom fi pentru totdeauna –
....împreună...iar dragostea mea salvată.
Eu, cu mine
tot ce n-am simtit, de ce as simtii acum?
cand totul cade, cade
si noi cadem, intr-o mare de noroi
poate daca..
de ce oare?
de cand? pana unde?
tu vezi cat iti este greu in suflet.
alergi, alergi, dar pana cand?
unde sa merg, cand totul e desert?
Eu, cu mine
Tu, cu tine
unde sa fug? totul e-n ceata
de ce sa alerg, cand totu-n jur e gheata.
dar eu visez, poate am sa scap
o sa ma ascund intr-un taram ascuns,
uitat de lume, inapoiat.
dar am sa plec?
el, tu, eu, ea
Cine sunt eu? el, tu, eu, ea.