transfigurări

privind apusul prin prisma rațiunii: neprietenoase sunt păsările; ofilite-s florile; oamenii, din ce în ce mai distanțați, nu se mai recunosc.... și umbra poetului trecând agale printre stele...

cu cât ne depărtăm- spre stânga, de centrul creației divine, valorile umane-și schimbă structura, modifică genomul, inversând sensul forțelor de progres spiritual.

un copil mi-a spus că numerele negative nu-s simpatice.

este adevărat că numerele negative nu-s arătoase, totuși, ele-s necesare-n rostuirea vieții.

lupta pentru a câștiga un loc pe zid, lupta pentru un scor de credit social mare, rupe aripile, dizolvă nemulțumirile.

la toaleta publică, aparatul distribuie hârtie după merit.

neliniști- sculpturi de vânt, vârtejuri rotite de brațele de oțel ale unei caracatițe solare- oglindesc în oglinda brixel, siluete feminine temătoare.

netulburat de sunetul sirenei, vânzătorul de-nghețată, proptit în picioru-i de lemn, privește îndepărtatul zbor al pescărușilor.

aripile se ating, nelăsând loc întristărilor.

muțenia- unei foi albe de hârtie, poate trezi din adâncuri lumini nebănuite de iubire.

muțenia unei foi imaculate înspăimântă tiranul.

disproporționate amurguri aduc- prin arhetipurile așteptării, semințele osificate-ale eroilor... plantându-le, într-un vuiet de tobe, pe aleea principală devastatâ de umbre.

deja ninge... licori amăgitoare pansează vechile răni. până la prima stație,

viespea de mare-i blocată-ntre uși.

mirosim adevătul din toate părțiile...

cine se va înfrupta primul?

ochii hidrei strălucesc în noapte.....

vremea-i cam aspră, cercurile , din cubul lui metratron, se-nvârtesc aiurea...

libertatea-i de vânzare pentru câteva denunțuri.

făra să fie observată, luna-și ascunde amărăciunea printre tufele de coral roșu.

compromisuri pe genunchi, semne zodiacale aruncate-n fumul spiralat de salvie-albastră, gesturi obscene pictate pe treptele parlamentelor, toate aceste indicii-dintr-un scenariu de excape room, intensifică întunericul.

bietul om, împovărat de griji, făcându-și cruce, aprinde candela.

Category: Thoughts

All author's poems: Anișoara Iordache

Date of posting: 28 ноября 2022

Timp de citire: ~4 min.

Views: 1445

Other poems by the author

o adiere de simfonii albastre/5

o adiere de simfonii albastre

aduce din grădini

parfumuri de brândușe

și zambile.

norii nu mai sunt țepoși,

au gustat din vata pe băț,

și cum era de-așteptat,

s-au îndulcit.

More ...

fulguiri//8

orașul e viu când

locuitorii lui

simt zborul păsărilor

peste talgerile fântânilor;

când inima copiilor lui

vibrează la atingerea bunătății.

casa noastră e vie

cand sufletele-s

luminoase.

More ...

tămâioase cu poetul Ghiorghios Seferis/2

" Tu scrii:

cerneala a scăzut

marea suie"

citești în gând:

valurile roșiatice

acoperă stânca.

More ...

disensiuni/10

deși e-nnorat,

câțiva trandafiri

se pregătesc pentru

Sărbătoarea Luminii.

forța

vibrațiilor iubirii

învinge ura lumii și dizolvă

într-o lacrimă de bucurie

toate

disensiunile.

apoi

traversează, ca o săgeată,

galaxiile.

More ...

flux de poeme naani /42

după ploaie

fără scăpare-s

fluturii ispitiți

de mireasma de abelia

More ...

disensiuni/4

luate-s de vânt,

ca într- un dans de inițiere,

brândușe și frunze....

dincolo de prag,

întotdeauna

vezi

că trădătorul e

lângă tine.

More ...

Poems in the same category

Oare de ce doar unii...!

Oare de ce doar unii au dreptate

Și când greșesc nu dau socoteală,

Oare nu suntem toți egali în lege

Pedeapsă să primim după greșeală?

Oare de ce doar unii sunt norocoși

Iar pentru alții norocu-i floare rară,

Când este scris că toți venim egali

Iar după, mulți avem o viață amară.

Oare de ce doar unii dețin bogății

Iar mulți trăim săraci ca vai de noi,

Chiar de muncim din zori în noapte

Tot nu scăpăm de griji și de nevoi.

Oare de ce doar unii vor să fie învățați

Când nimeni nu te-ntreabă de ai carte,

Mai bine e să ai pe undeva o cunoștință

Și-atunci vei fi în vârf și nu dat deoparte.

Oare de ce în lume există nedreptate

Și ne mințim unii pe alții neîncetat,

Când bine-ar fi să pedepsim minciuna

Iar adevărul prin orice mijloc...căutat!

More ...

Dor de tine

Dragă tu , nu te-am cunoscut dar sincer ți-o spun

Că îmi este dor de tine , de amintirile cu tine

Atâtea povesti am auzit , dar niciodată varianta adevarată pe care nimeni nu o va ști

Pe care doar tu o ști, și șiretul de care te-ai folosit

Mie dor de tine , îmi doresc și eu să aud sunt aici pentru tine

Te-am visat , însă timpul mi te-a furat

Nu te-am cunoscut cu adevărat

Dar vreau să îți spun că te iubesc

Mă uit la cer și uneori mă întreb ,

Dacă ești mândru de mine ?

Îți place cum sunt acum ?

Am crescut am devenit mare , nu mai sunt fetita de 3 ani pe care ai abandonat-o

Nu îți port ură pentru ce ai făcut, chiar dacă mai rănit

Vei rămâne veșnic al meu tati , chiar dacă nu te-am cunoscut....

More ...

Te iubesc,omule

Te iubesc,omule!

Știi de ce?

Pentru că cred în lumina din tine!

Să-ți spun ceva:Ești frumos!

Zâmbești,nu-i așa?

Bine,atunci îți voi zice:Ești bun!

Ghicesc?

Și sufletul îți zâmbește acum.

Ești minunat,și tu știi!

Doar că lumea uneori

Ne otrăvește cu gândul ei gri.

Eu iubesc inima ta

Pentru că știu ca din sămânță iubirii

Rasare lumina din tine..

Să nu te schimbi,sa fii mereu așa..

More ...

Sunt enigma

Sunt enigma

Pentru cei ce-si uita-n pod inima

Sunt ciudata

Ca am vorba mult uitata

Ca vorbesc de Dumnezeu

Dar El m-a purtat mereu

In cuvant,in purtare

Sa fiu calma,ce are?

Sunt enigma

Pentru cei ce-n pod si-au uitat inima

Sunt neinteleasa

Pentru cei ce sufletul si l-au uitat in casa

Cand vorbesc Al universului Creator

Se uita la mine ca la monitor

Parca as fi nebuna

Cand vad ca ei privesc la mine ca la luna

Sunt enigma

Pentru cei ce-n pod isi uita inima

Prefer sa fiu o enigma

Decat o rea inima

Am sa inchei aici

Ca sa fim mai logici

More ...

Ecouri

Nu te-am mai găsit.

Plecasei odată cu păsările călătoare

adunate în cercuri concentrice

ascunsă undeva

la mijloc

printre sute de aripi și țipete

Frigul de afară îți aburise ferestrele casei

ofilise florile

în jurul trecutului tău se făcuse liniște

a fost primul și cel din urmă moment

de liniște

când n-am mai auzit urletul tânguitor al câinelui

la oblonul debaralei tale cu dragoste

apăruse o gaură imensă

prin care se vedeau de departe

scheletele morților

Sadic. Nu te-aș fi crezut în stare să faci asta!

Este peste puterea mea de înțelegere

nimeni n-a putut să-și explice atunci

de ce ai părăsit câinele?

Am rememorat amintiri

de când mergeai la grădiniță

nedespărțită de el

Primul meu gând

a fost să cumpăr două bilete de avion; unul de dus

și două de întoarcere

Spaima de apă mă ținuse treaz tot drumul

văzusem cum agonizase sub ochii mei

noaptea

Speram să ajung înaintea ta; am așteptat zile întregi

numărând stelele

gândindu-mă la bărbatul cocor de care te îndrăgostisei…

imaginar! O minciună sfruntată

ultima…

More ...

De ce?

Nu înțeleg nimic. Ce e cu viața aici

și care-i scopul ei, de nu poți să faci ce simți?

De ce atâta ură, atâtea limitări?

Trăim, se spune, liberi, dar veșnic prizonieri.

Și unde poți să fugi? În față-i neștiutul,

în spate e trecutul, ce nu-și mai are rostul.

Rămâi pe loc, nu poți, și te-nvârtești în roată,

încerci grăbit să ieși din tot ce-nseamnă soartă.

Și unde e puterea sau liberul arbitru

în care îți creezi soarta sau destinul?

De poți să faci ceva, de ce nu ai acces

și ți se ține-ascuns tot ceea ce ești?

More ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.