Când...!

mușcătura lui Cerber e ca o semnătură pe gleznă

a morții

bătrânul Charon nu mai vede dincolo de maluri

și-mi  refuză bănuțul de aur

ca să trec Styxul

lăsându-mă zombi

nici om

nici înger

un fel de mort viu

strivit între două lumi închise ermetic

dac-aș putea mi-aș răcori nemurirea cu sângele tău

în semn de dragoste

dar nu pot

mușcătura otrăvită a lui Cerber mă arde cumplit

în flăcările nimicitoare ale disperării

zdrobește

iubito

porțile vieții ferecate în lanțuri

și vino s-alungi  vulturul care-mi sfâșie inima….

prin perdeaua brodată cu fluturi

luna încețoșată

adâncește tăcerea

valuri de umbre

se izbesc zgomotoase

de crengi de mesteacăn

am crezut mereu în predicțiile lui Nostradamus

neîmplinite

la naiba

trebuie să crezi în ceva

nu poți sta toată viața indiferent

pe marginea șanțului

să numeri stelele

sau găurile negre din Univers

ca și când ai trăi veșnic

legile fizicii ne spun altceva

într-o bună zi se va sfârși totul

se cuvine

așadar

să te obișnuiești cu gândul acesta

mayașii vorbeau încă de acum două mii de ani

despre Nibiru

care se-apropie

apostolii despre Apocalipsă

unii îi zic „încălzire globală”

alții altfel

tu îți dai cu ojă incoloră pe unghii

absentă

te piepteni și arunci câțiva bănuți în poșetă

să ai cu ce plăti vămile…

Uneori în suflet ploua,și lacrima cade,

Alteori sunt raze de soare, și zâmbim,

Tristeti și fericiri scriu povestea vieții noastre,

Ne ridicăm privirea spre astre 

Și dam contur viselor,

Ștergem din amintiri clipele fade,

Prin cele frumoase,magic strălucim..

Mii de trăiri ne inunda 

Când speram,visam,iubim.

Suntem ființe cu aripi de gând 

Si-atatea simtiri adanci

Povestea sufletului nostru o scriu 

Atât cât trăim..

Nu vrei sa stii cate cuvinte au ramas

Pentru ultima rugaciune

si le risipesti pe nimicuri ca un nauc

Ai sa ajungi la capatul cuvintului si dorinta de a exprima

va fi rapusa de:Tacere

Lumina podețului, săgeată către orizont

Împrăștie noanțele cerului asupra ființei.

Ziua se lasă-n amurg la poalele înserării

Și albul norilor îmbracă pelerina înstelată.

Caut pe cer constelația aducătoare de vești,

Transmit telepatic dorința de cunoaștere,

Și aștept ca Universul să își trimită mesagerul

Liniștii, păcii, împăcării și reculegerii.

La umbra ta aș vrea să stau,

Cand soarele arde fierbinte,

Si inima de vrei ție ți-o dau,

Că bate pentru tine și ea nu minte

Aș vrea să îți sărut obrazul,

Și să îți mângâi ale tale pleoape,

Să pot să-ndepărtez necazul,

Și să te simt cât mai aproape

Tristețea se simte pe chipul tău,

Și am aflat acum de unde vine,

Și văd că între voi este un hău,

Așa că te invit să vii spre mine

Să-l uiți pe cel ce amăgirea ți-a adus,

Nu pare pe moment să fie prea ușor,

Eu mâna ți-o întind și-aș vrea nespus,

De ea să te agăți și să pornim în zbor

Poate că ridicarea îți va face bine,

Și vom învinge-a gravita către pământ,

Te-aș duce în balon spre înalțimi cu mine,

Și ți-aș șopti cuvinte dulci de-alint

Dacă acum socoți că nu se poate,

Să fii cu omul ce iubire îți arată,

Te las să-ți plângi

dezamăgirea zi și noapte,

Și-apoi să te întorci la cel ce

dragostea...ți-o poartă!

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Mă uit din nou într-o oglindă

Și ea continuă să îmi arate,

Că nu mai sunt așa de tânăr

Și-am pus ani buni în spate

Pentru moment m-am îndoit

Că asta poate fi figura mea,

Dar imediat m-am resemnat

Ridu-i un semn că viața-i grea

Am părăsit oglinda întristat

Cu gândul dus spre tinerețe,

Iar ochiul minții m-a informat

Că am ajuns deja la bătrânețe

Afară,  mi-am aruncat privirea

Și am văzut și tineri și bătrâni,

Cu toții se bucurau de viață

Zâmbind, ținându-se de mâini

...................................

Ușor, ușor încep să înțeleg

Că nimeni nu întoarce anii,

Sarac, bogat ne vine vremea

Nimic nu iei...degeaba banii!

Nu pot să înțeleg de ce

La toți ne este foarte greu,

În țara-n care ne-am născut

De unde vreau să plec și eu

Nu înțeleg de ce ne păcălesc

Când noi prin vot i-am ales,

Și am crezut în tot ce au promis

Pâna-am văzut că au doar interes

Vorbim cu ei când ne-ntâlnim

Și nu le cerem vreo pomană,

Decât să-și țină al lor cuvânt

Și să-și păstreze fața lor umană

Pe zi ce trece tot mai mulți plecăm

Peste hotare în țari ce ne doresc,

Fiindcă aici vedem că-i nedreptate

Iar dincolo corect ei ne plătesc

Și tot mai des rămâne locul gol

Că cei ce pleacă nu se mai întorc,

Chiar dacă-aici trăiesc părinții lor

Cu griji, nevoi ce de puteri îi storc

Nu știm cum să mai punem votul

Că toți ne spun ce mult le pasă,

Dar când ajung acolo sus ne uită

Iar frații noștri nu-s aduși..acasă!

Se simte un miros de primăvară

Adus de vântul de pe munte,

Dar seara este frig și pot răci

Așa că-mi trag cușma pe frunte

Pe deal mai văd multă zăpadă

Ce spune că iarna nu s-a dus,

Și punem lemne încă în sobă

Când soarele se duce la apus

Mă uit în calendar și-l răsfoiesc

Și văd că este luna lui februarie,

Ce îmi șoptește să nu mă mint

Căciula să o schimb pe pălarie

Mă duc pe vale la izvorul rece

De unde sticle pline ne luăm,

El curge chiar de-i vară-iarnă

Și apă bună ne-aduce să gustăm

Mă-ntorc acasă puțin dezamăgit

Că primăvara se lasă așteptată,

Că ziua-i mică și noaptea-i lungă

Iar vremea nu mai e ca altădată!

...........................

Și simt că și aceasta..ne e furată!

Am acasă un cățel, talie mare,

Toată ziua vrea scos la plimbare,

Cănd să-l bag în casă mârâie tare,

Latră și mă prinde de picioare

Numele e Ghost și-i șmecher,

Nu prea răspunde la comenzi,

Uneori mai muscă și din ștecher,

Când îl cerți, ochii sunt umezi

Când suntem noi plecați la muncă,

El comandant cu grad este în casă,

Iar când ieșim și lui îi dăm poruncă

Ascultă și se retrage imediat sub masă

Îl urmărim pe cameră tot timpul,

Să constatam cum se descurcă,

Se plimbă, mâncă, freacă trupul,

De mobilă și pat și-apoi se culcă

De doua ori pe zi e scos afară,

Să alergăm și să ne ușurăm,

Altfel, îmi fac nevoile în scară,

Și pe vecinii noștri, îi bucurăm

Când de la joacă, noi revenim,

Cu piciorușele negre, murdare,

Direct în cada casei poposim,

Și-atunci să vezi apa cum sare

Săptămânal plecăm la rude,

Unde primim masă bogată,

Dar nu mâncăm bucate crude,

Și doar șuncuță si carne-afumată

După ce burta plină plesnește,

Încep să sar în sus pe canapele,

 Marce constată și amar zâmbește,

Când vede atâtea urme pe ele

Apoi vioi prin dormitor mă plimb,

Pe pat, subpat, covor și pe parchet,

Pe perna lui Marce mereu mă-ntind,

Și tot ce prind în grabă, fac pachet

Mai fac călătorii și prin balcon,

Să văd aici ce rufe pot s-apuc,

Și dacă prind ușa deschisă la salon,

Mă culc întins cu botul pe cultuc

Dar să nu credeți că nu mi-i greu,

Să mă-abțin și să nu sfâșii ce prind,

Că sunt cățel și nu o piesă de muzeu

 Și-mi place pe oricine să surprind

Deplasarea o fac doar cu mașina,

Că doar nu plătesc eu din chenzină,

Nu am habar că s-a scumpit benzina,

Și sunt fudul, mă mișc cu limuzina

Fac parte din rasă, Samoyed,

Puțin cam agitat și foarte curios,

Mai niciodată nu ascult să șed,

Totuși sunt blând și credincios

De vreți căței cuminți, voi să aveți,

Și nicio pagubă în casă să nu simțiți,

Voi pofta-n cui cu toții, să v-o puneți,

Că noi așa ,,răutășioși", mereu de voi...

vom fi iubiți!

Voi scrie mereu despre iubire,

Și desprea dragostea adevărată,

Și nu voi renunța să caut fericire,

În viața asta scurtă și nedreaptă

Dar oare știu cum este a iubi?

Și a primi iubirea de la cineva!

Am dat ceva pentru-a primi?

Sau doar cerșesc la mila altcuiva!

Ne întrebăm...suntem iubiți?

Sau doar trăim, dezamăgire,

Sărac, bogat putem fi fericiți,

Dacă în suflet avem mulțumire

Iubirea, fericirea vin către noi,

Doar la acei ce-n viață dăruim,

Și dăm ceva și celor cu nevoi,

Cu dragoste..urmând răsplată..să primim!

Scrisă de Cezar!

Pe curànd!