Poems in the same category
metamorfozele unui gând/11
pași spre nicăieri,
cetatea adormită
nu simte cum iedera-ntunericului
urcă pe ziduri.
aripi fără zbor,
zbor fără elan,
elan fără un țel determinat.
roșu-i ucigător,
albastru-i apatic,
albul orbește.
suflare de noiembrie
prin cuibul de cuci,
nimeni aproape.
Sclipiri de dovleci
În noaptea de Halloween, umbrele dansează,
Moliile vagi, cu forme ciudate, apar,
Corpuri ce râd, cu fețe vopsite,
Se pregătesc pentru câteva clipe de har.
Luminile palide străbat întunericul,
Cumpăna dintre viață și moarte e umbrită,
Firi de fantezie cu inimi pierdute,
Se-mbracă în frici, în umbre au viețuit.
Dar vine apoi ziua Luminării,
Cu lumânări ce ard pentru cei adormiți,
Și florile albe, în vase mărunte,
Se împletesc cu amintiri dulce-amărâte.
Deși Halloweenul ne arată mască,
În spatele râsului, nisipul se scurge,
Iar Ziua Luminării strigă supliciu,
Să aducem omagiu, chiar când sufletele urlă.
Sclipiri de dovleci și flori de crizanteme,
Zâmbete și lacrimi într-un joc efemer,
În lumea aceasta, plină de contrast,
Moartea și viața dansează la brat.
Halloween e o petrecere a misterelor,
Ziua Luminării, un moment de reflecție,
În fiecare tradiție, o poveste se țese,
Viața și moartea, în legătura lor secvență.
Om fara parere
Esti in bratele multimii,
oare cum te trag de gind?
Timpul tau le apartine
esti fugarul cel de rind.
Tu te lunici prin parerea
Vorba teai vindut plingind.
Omul merge in tacere,
Tu vorbesti doar nu la timp.
Deci teai descaltat de minte
Vei zburda pustiul dens
Dar naiv pina la capat
Tot multimea ai ales.
transfigurare 1/8
disproporționate amurguri
aduc-
prin arhetipurile așteptării,
semințele osificate-ale eroilor...
plantându-le,
într-un iureș de tobe,
pe aleea principală
devastatâ de umbre.
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
metamorfozele unui gând/11
pași spre nicăieri,
cetatea adormită
nu simte cum iedera-ntunericului
urcă pe ziduri.
aripi fără zbor,
zbor fără elan,
elan fără un țel determinat.
roșu-i ucigător,
albastru-i apatic,
albul orbește.
suflare de noiembrie
prin cuibul de cuci,
nimeni aproape.
Sclipiri de dovleci
În noaptea de Halloween, umbrele dansează,
Moliile vagi, cu forme ciudate, apar,
Corpuri ce râd, cu fețe vopsite,
Se pregătesc pentru câteva clipe de har.
Luminile palide străbat întunericul,
Cumpăna dintre viață și moarte e umbrită,
Firi de fantezie cu inimi pierdute,
Se-mbracă în frici, în umbre au viețuit.
Dar vine apoi ziua Luminării,
Cu lumânări ce ard pentru cei adormiți,
Și florile albe, în vase mărunte,
Se împletesc cu amintiri dulce-amărâte.
Deși Halloweenul ne arată mască,
În spatele râsului, nisipul se scurge,
Iar Ziua Luminării strigă supliciu,
Să aducem omagiu, chiar când sufletele urlă.
Sclipiri de dovleci și flori de crizanteme,
Zâmbete și lacrimi într-un joc efemer,
În lumea aceasta, plină de contrast,
Moartea și viața dansează la brat.
Halloween e o petrecere a misterelor,
Ziua Luminării, un moment de reflecție,
În fiecare tradiție, o poveste se țese,
Viața și moartea, în legătura lor secvență.
Om fara parere
Esti in bratele multimii,
oare cum te trag de gind?
Timpul tau le apartine
esti fugarul cel de rind.
Tu te lunici prin parerea
Vorba teai vindut plingind.
Omul merge in tacere,
Tu vorbesti doar nu la timp.
Deci teai descaltat de minte
Vei zburda pustiul dens
Dar naiv pina la capat
Tot multimea ai ales.
transfigurare 1/8
disproporționate amurguri
aduc-
prin arhetipurile așteptării,
semințele osificate-ale eroilor...
plantându-le,
într-un iureș de tobe,
pe aleea principală
devastatâ de umbre.
stihuri diamantine //4
vântul
unduios nestatornic
atingând dojenind risipind
crengile-nflorite de măr-
îmbrăcând acoperind oblojind
bătătoritul pătrunzătorul
pământ
Other poems by the author
Stele
Stele pe cerul lumii,
Strălucim când zâmbim,iubim,
Să nu ardem ce e frumos ,
Conștiința e lumina gândului,
Prin ea el strălucește sublim,
Făcând din suflet o minunata floare..
Să fim precum un soare blând,și cald,
Ridicând inimi spre înalt,
Căci soarele atrage ,,soare":
Bucurie,bunătate,sentimente minunate.
Să fim stele fascinante,
Nu sori ce ard cu nepăsare..
Îngerul negru
In noaptea adâncă
Un înger negru coboară,soptindu-mi:
Tu știi?,timpul zboară...
Și pleoapa-mi se zbate,
Tresar-al meu suflet,
M-agat de lumina vieții,
Cu sete aștept a dimineții speranța,
Mi-e frig și mi-e frica,
A morții aripa in zare se-arata,
Pun mantia speranței pe mine,
Mi-e bine,mi-e bine,
Acuș răsăritul iar vine
Si-alung-a apusului neagra pata..
Prezentul ucis
Încătușat in amintiri
Gândul ucide prezentul.
Trăiești fara-a trai,
Prizonier at zilei de ieri
Răcind pe-al trecutului drum,
Risipești momentul de-acum..
Clipele nu se mai întorc,
Și uitând de azi
Mori înainte de-a muri..
Cu rugăminți ardente
Viața îți spune:trezeste-te!
Iubiri netrăite te-astepta,
Dimineți strălucitoare,
Îmbrățișări,visuri fervente.
Nu-ți reteza aripile,
Ucigând ceea ce poți fi..
Iubire suprema
Mai presus de stele ajunge o iubire-iubirea de părinte..
Mai sfântă decât cele sfinte,
Mai frumoasă decât un înger,
Mai pura decât fulgul de nea,
În inima noastră are rădăcini uriașe,eterne,
Iar când noaptea se-asterne și pleoapele cad,
Ultimul gând șoptește:,,Puiuț drag,
As vrea sa fiu îngerul care
Din zori pana-n noapte,
Te-acopera cu aripa lui protectoare...
Dar sunt doar un om...
Și lacrima cade,și inima doare...
Stinge lumina,Doamne
Stinge lumina,am obosit de atâta îngrijorare pentru omul iubit,
Stinge lumina,suferința adâncă m-a rănit,
Stinge lumina,dezamăgirile mă dor,
Stinge lumina,sensul vieții nu l-am găsit,
Stinge lumina,mi-e frig de tristețe,
Stinge lumina,durerea mea e vie,
Stinge,Doamne,lumina,
Și lasă-mă să dorm în veșnicie..
Stele
Stele pe cerul lumii,
Strălucim când zâmbim,iubim,
Să nu ardem ce e frumos ,
Conștiința e lumina gândului,
Prin ea el strălucește sublim,
Făcând din suflet o minunata floare..
Să fim precum un soare blând,și cald,
Ridicând inimi spre înalt,
Căci soarele atrage ,,soare":
Bucurie,bunătate,sentimente minunate.
Să fim stele fascinante,
Nu sori ce ard cu nepăsare..
Îngerul negru
In noaptea adâncă
Un înger negru coboară,soptindu-mi:
Tu știi?,timpul zboară...
Și pleoapa-mi se zbate,
Tresar-al meu suflet,
M-agat de lumina vieții,
Cu sete aștept a dimineții speranța,
Mi-e frig și mi-e frica,
A morții aripa in zare se-arata,
Pun mantia speranței pe mine,
Mi-e bine,mi-e bine,
Acuș răsăritul iar vine
Si-alung-a apusului neagra pata..
Prezentul ucis
Încătușat in amintiri
Gândul ucide prezentul.
Trăiești fara-a trai,
Prizonier at zilei de ieri
Răcind pe-al trecutului drum,
Risipești momentul de-acum..
Clipele nu se mai întorc,
Și uitând de azi
Mori înainte de-a muri..
Cu rugăminți ardente
Viața îți spune:trezeste-te!
Iubiri netrăite te-astepta,
Dimineți strălucitoare,
Îmbrățișări,visuri fervente.
Nu-ți reteza aripile,
Ucigând ceea ce poți fi..
Iubire suprema
Mai presus de stele ajunge o iubire-iubirea de părinte..
Mai sfântă decât cele sfinte,
Mai frumoasă decât un înger,
Mai pura decât fulgul de nea,
În inima noastră are rădăcini uriașe,eterne,
Iar când noaptea se-asterne și pleoapele cad,
Ultimul gând șoptește:,,Puiuț drag,
As vrea sa fiu îngerul care
Din zori pana-n noapte,
Te-acopera cu aripa lui protectoare...
Dar sunt doar un om...
Și lacrima cade,și inima doare...
Stinge lumina,Doamne
Stinge lumina,am obosit de atâta îngrijorare pentru omul iubit,
Stinge lumina,suferința adâncă m-a rănit,
Stinge lumina,dezamăgirile mă dor,
Stinge lumina,sensul vieții nu l-am găsit,
Stinge lumina,mi-e frig de tristețe,
Stinge lumina,durerea mea e vie,
Stinge,Doamne,lumina,
Și lasă-mă să dorm în veșnicie..