De ce?
Afară este înnorat,
Înnorat e și in suflet
Din ochii mei, au tot plouat
Într-una lacrimi, lacrimi multe.
Ma uit in jur și caut mereu,
Caut o cale de scăpare
O cale ca să pot să fug
De adevărul care doare.
Ma-întreb mereu unde greșesc
De ce din rău, merg înspre rău?
Ce am făcut atât de grav
De-mi plânge sufletul mereu?
De ce nu pot fi fericit,
De ce mă macină conștiința?
De ce mereu sunt vinovat
Si îmi zdrobesc mereu ființa?
Nu pot sa înțeleg de ce,
Și nici sa schimb ceva, nu pot
Am obosit sa tot încerc...
Parcă și sufletul mi-e mort.
Categoria: Gânduri
Toate poeziile autorului: ANONIM
Data postării: 4 ianuarie
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 195
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Risipire
Poem: Stii tu ..
Dragi autori și cititori ai poezii.online
Poem: Monolog nepoetic
Poem: Fugar după fericire...
Un bătrân de 91 de ani a luat un loc de frunte la un concurs de poezie
Poem: Lună plină
Poem: Coronavirus
Muzica, dans, poezii si spectacole. Ziua Europei, sarbatorita la Soroca - GALERIE FOTO