De ce?
Afară este înnorat,
Înnorat e și in suflet
Din ochii mei, au tot plouat
Într-una lacrimi, lacrimi multe.
Ma uit in jur și caut mereu,
Caut o cale de scăpare
O cale ca să pot să fug
De adevărul care doare.
Ma-întreb mereu unde greșesc
De ce din rău, merg înspre rău?
Ce am făcut atât de grav
De-mi plânge sufletul mereu?
De ce nu pot fi fericit,
De ce mă macină conștiința?
De ce mereu sunt vinovat
Si îmi zdrobesc mereu ființa?
Nu pot sa înțeleg de ce,
Și nici sa schimb ceva, nu pot
Am obosit sa tot încerc...
Parcă și sufletul mi-e mort.
Category: Thoughts
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 4 января
Added in favorites: 1
Views: 191
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Doar fii...
Poem: Corabie în norvegiană
Compozitorul Eugen Doga va susține un concert la Botoșani
Poem: Trilogia durerii
Poem: La izvor!
Vino la „Distanțe Poetice” - evenimentul care combină perfect poezia și notele muzicale
Poem: Tu, femeie...
Poem: Oda Prunelor și Țuicii
(foto) La Chișinău s-a deschis o cafenea dedicată poeziei. Unde o puteți găsi