De ce?
Afară este înnorat,
Înnorat e și in suflet
Din ochii mei, au tot plouat
Într-una lacrimi, lacrimi multe.
Ma uit in jur și caut mereu,
Caut o cale de scăpare
O cale ca să pot să fug
De adevărul care doare.
Ma-întreb mereu unde greșesc
De ce din rău, merg înspre rău?
Ce am făcut atât de grav
De-mi plânge sufletul mereu?
De ce nu pot fi fericit,
De ce mă macină conștiința?
De ce mereu sunt vinovat
Si îmi zdrobesc mereu ființa?
Nu pot sa înțeleg de ce,
Și nici sa schimb ceva, nu pot
Am obosit sa tot încerc...
Parcă și sufletul mi-e mort.
Category: Thoughts
All author's poems: ANONIM
Date of posting: 4 января
Added in favorites: 1
Views: 297
Poems in the same category
Other poems by the author
#Interesting
Poem: Bătrânica hoață în suedeză
Poem: Epigrame XIX
Au scris eseuri despre istoria si literatura romana si au castigat o excursie peste Prut.
Poem: Scrisoare către tine partea 3
Poem: Bătrânica hoață în finlandeză
De la sisteme de luptă autonome la meditaţie. Ce cărţi recomandă Bill Gates, dintre cele pe care le-a citit în 2018
Poem: GÂNDUL MEU
Poem: flux de poeme naani /50
O scriitoare moldoveană a câştigat Premiul European pentru Literatură