Radio Poezii.online — Ваши стихи теперь звучат без перерыва, в прямом эфире, 24/7.

Поэзия всегда жила в звуке. До появления бумаги стихи произносились, пелись и передавались из уст в уста, от человека к человеку. Сегодня на Poezii.online мы возвращаемся к этим истокам.

Мы запустили Radio Poezii.online — радиостанцию, полностью посвященную вашим аудиотворениям.

Что это значит для вас?
Если вы записали стихотворение, прочитали стих или превратили произведение в песню, используя инструменты, предоставляемые Poezii.online, — ваша запись больше не скрыта в профиле. Она попадает в ротацию. Она воспроизводится. Ее можно услышать.

Без остановки. 24 часа в сутки. 7 дней в неделю.

Любой, кто заходит на сайт, может нажать кнопку воспроизведения и услышать вас — ваш голос, вашу интерпретацию, эмоции, которые вы вкладываете в каждый слог.

Общественное радио, созданное вами.
У нас нет платных диджеев. У нас нет плейлистов, выбранных алгоритмами. У нас есть нечто более ценное: голоса авторов этого сообщества.

Каждая запись, добавленная на Poezii.online, автоматически попадает в радиотеку. Читали ли вы классический сонет, пели ли собственное стихотворение под аккомпанемент гитары или просто позволяли своему голосу передавать слова — ваше место в этом непрерывном эфире.

Вы можете быть в прямом эфире. Вы — на радиостанции.
Мы идём дальше. Периодически мы предлагаем некоторым авторам возможность выступить в прямом эфире на радио — читать, говорить, взаимодействовать со слушателями в режиме реального времени.

Если вы активный автор на Poezii.online и хотите иметь собственное «шоу» — будь то десять минут или час — напишите нам. Мы подготовим доступ, вы подготовите текст.

Как слушать
Просто. Никаких приложений, никаких подписок.

Радиоплеер появляется прямо в нижней панели сайта. Нажмите кнопку воспроизведения и продолжайте читать, изучать, открывать для себя новых авторов — музыка и стихи будут играть в фоновом режиме, ничего не прерывая.


Или перейдите непосредственно на live.poezii.online, где находится страница, посвященная радио, и вы сможете увидеть, сколько слушателей онлайн и какой режим трансляции используется — автоматический или прямой эфир.

Почему мы это сделали?

Потому что стихотворение, прочитанное вслух, обладает силой, которую не всегда может воспроизвести написанный текст. Интонация, паузы, дрожь голоса, когда стих захватывает вас — всё это не видно на экране. Это слышно.

И потому что вы, те, кто пишет и записывает здесь, заслуживаете того, чтобы вас услышали.

Радио Poezii.online — ваше. Выпущено в эфир вами, для вас.

Случайные публикации :)

Suflet sculptat în vers

Vreau să-mi fac din suflet o poezie,  

O tristă baladă a unei iubiri trecute,  

Sau o romanță c-o dragoste zglobie,  

Să-mi aștearnă sentimentele pe hârtie.  

 

Durerea să-mi fie scrisă cu sânge,  

Cu-n miros de fier ce transmite tragedie,  

Sau să-mi scriu dorințele toate,  

Cu lacrimi aurii căzute din stele.  

 

Iubirea vreau să fie scrisă albastru,  

Folosind lacrimile unui trist astru,  

Sângele unui rege al cerului sacru,  

Făcând din cuvinte un trist masacru.  

 

Tristețea vreau să-mi fie scrisă cu șoapte,  

Cuvinte ale tuturor sentimentelor deșarte,  

Inimi rupte, pline de durerile iubirii profunde,  

Ale tuturor viselor ce-au fost cândva spulberate.  

 

Iar când voi rămâne fără hârtie de scris,  

Voi folosi zorii pe post de papirus,  

Smulgând din mine al dorului virus,  

Pentru a-mi scrie tot ce m-a distrus.

Еще ...

Psalmi - XXXVIII - Primejdia fricii

 

Frica, Doamne, nu strigă —

ea șoptește.

Și-n șoapta ei

se clatină stâncile credinței

și se face ceață în suflet.

 

Am privit lumea cu ochii închiși,

căutând siguranță în ziduri,

în oameni, în mine —

dar zidurile cad,

oamenii pleacă,

și eu mă tem de mine însumi.

 

Frica e un dumnezeu mic,

dar gelos,

care cere închinare

zi de zi, clipă de clipă,

până ce genunchii slăbesc

nu de rugă, ci de spaimă.

 

Și totuși, Tu m-ai chemat

nu cu tunet,

ci cu o liniște

care nu se teme.

 

Mi-ai spus:

„Nu frica e primejdia,

ci să crezi că ea e stăpână.

Eu sunt Cel ce a spart mormântul,

nu Cel ce se ascunde în umbre.”

 

Și-am ieșit —

nu curajos,

ci ascultător,

cu pasul tremurat,

dar cu inima în Tine.

Еще ...

La o partida de sah cu moartea

Auzeam voci în stânga și în dreapta mea, dar nu reușeam să îmi deschid ochii. Corpul meu era parcă lipit de pat, absent, un sentiment straniu m-a cuprins. Încerc să țip, țip atât de tare încât mă doare... Dar totul e doar în mintea mea căci gura mi-e încleștată iar glasul mi-a fost înghițit de durere. Fiecare pion pe care îl folosesc, ea , mi-l fură cu toată nerușinarea și mă sărută apăsat cu o adiere de vânt. Fiecare mișcare a mea e urmărită cu discreție de parcă îmi citește gândurile. E aici, în salon, dar nu e prea vorbăreață. Cred că mă ține de mână, mă strânge din ce în ce mai tare. Se joacă cu mintea mea, precum un șahist cu niște simple piese. Sare imediat la gâtul meu cu aceeași strânsoare, simt că mă sufoc. Mă simt ca și când aș fi un cal sălbatic capturat de hoți, bătut și închis între patru pereți, fără pic de lumină și aer. Mă zbat în zadar cu ea, simt că nu am suficientă putere. Totuși simt că vine momentul mutării mele, așa că dintr-o ultimă suflare îmi deschid ochii.Șah Mat. Mă trezesc și îmi spun că a fost doar un vis. O adiere rece îmi mângâie obrazul transpirat. Buzele-mi sunt mov. A fost aici, îmi spun înfrigurată. Perdelele stăteau în bătaia vântului, observ fereastra deschisă.

 

Adam Ioana Andreea (2024-02.06)

Еще ...

Evadare

Când nu sunt om,

Mă consider un fluture

Mai somnoros de fel,

plin de somn...

Cu aripi artificiale cusute,

Dar cu aceeași dorință de zbor

Și sete de albastru din cerul cu stele multe,

Exact ca un fluture care s-a născut fluture.

 

Pe tine când nu ești om și furnică,

Te văd tot ca mine, un fluturaș,

Doar că aripile tale par naturale,

Și colorația lor pare că te-a așteptat pe pământ înainte să te naști.

Și numai când bați din aripi

În urma ta lași miros dulce de flori,

Atât de frumoasă și delicată,

Nu-ți trebuie cer ca să zbori.

 

Și acum mă întreb,

Dacă tot suntem ambii fluturi,

Eu într-o parte, tu într-o parte…

Din ce stomac de om îndrăgostit facem parte…

Oare bănuiește omul acesta că în burta lui

Sunt fluturi cu propria conștiință în iubire,

Îndrăgostiți până peste cap…

căzuți la datorie?

Trebuie să facem cumva să găsim o cale de ieșire,

Pentru că situația devine prea complicată,

Dă-mi mânuța de fluture, umple golul dintre degetele mele și hai să ieșim la atac,

Este inadmisibil…

Omul acesta are fluturi cu fluturi în stomac.

 

Suntem doi fluturași liberi acum,

Bine, ieșirea a fost un pic cam grea

(pentru tine)

Pentru că am mai adormit de câteva ori pe drum…

Dar ce nu știi tu este că unii poeți

(eu)

Mai adorm și intenționat ca să-i cerți

În timp ce-i privești cu ochișorii ăia frumoși,

Și la dai o tonă de pupici nervoși.

 

 

Еще ...

Luciditate

Un moment lucid

 

M-am trezit azi, am 36 de ani 

Fug ca să-mi las gândurile în urmă 

Dar totuși cineva mă prinde 

Mi le înapoiază. 

 

Sunt doar un mort viu plin de speranță, 

De a fi mai bun ,de a avea parte 

De fericire, sănătate și iubire 

A mea și a celor dragi din jur. 

 

Gândul spre casă, mă inspaimantă 

Nu știu ce mă va aștepta...

O mare plina de speranță 

Sau doar un vid neclintit. 

 

Lyon 13/02/2024

Еще ...

STOP discriminării!

Ajunge! Destul! Opriți acest joc,

Al urii ce arde și suflete stroc.

Nu suntem culori, nici steaguri, nici nume,

Suntem oameni, nu umbre pierdute prin lume.

 

Nu pielea mă face mai bun sau mai rău,

Nu haina, credința sau drumul meu greu.

Nu-i vina mea că m-am născut altfel,

Că iubesc diferit sau mă rog altui cer.

 

Tu, ce strigi că dreptatea e-n mâna ta,

Și hotărăști cine-i "păcat" și "scăpat",

Privește mai bine, vezi inima mea,

Bate la fel, chiar de nu ți-e pe plac.

 

Culoarea nu-i crimă, iubirea nu-i boală,

Credința nu-i lanț, nici lege brutală.

Om ești și tu, om sunt și eu,

Și tot ce ne-nvață e doar Dumnezeu.

 

Hristos n-a urât, n-a arătat cu degetul,

N-a spus "Tu nu meriți" și n-a pus pe nimeni la zid.

Dar voi ați făcut din iubirea Lui sabie,

Și-ați transformat cerul în vis interzis.

 

STOP! E destul! E timpul să vezi,

Că lumea nu-i scrisă în alb și în negru.

Oprește-te, frate, și lasă-mă-n pace,

Căci Dumnezeu ne-a vrut liberi, nu sclavi ai urii tale!

 

 

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live