Fără răspuns,

 

Am multe întrebări

ce nu își au răspuns

și vreau să-l cunosc,

să pot să mai exist.

 

Mă simt ca într-o buclă

ce nu are ieșire

și simt că sunt mințită,

captivă în simțire.

 

Iluzii mi se par

tot ce ne înconjoară,

de când am fost născuți,

testați în amorțeală.

 

Și fiecare corp

cu ale lui dureri

și tot ce e plăcere —

excesul face rău.

 

Mințiți am fost de mici

că sănătoși venim

și doar că respirăm

e semnul că trăim.

 

Și pentru fiecare

apare o durere

în suflet, corp și minte,

tot noi vinovați..

 

Dar nimeni nu ne spune

că alta e menirea

și, rătăciți, buimaci,

tot căutăm ieșirea.

 

Și nu o vom găsi

nu pentru că n-ar fi,

ci pentru că-i codată

și greu de descifrat.

 

Și suntem neînțeleși,

și plânși și plini de boli,

și credem că-i normal,

dând vina doar pe ani.

 

De ani nu ar fi,

și timpul nu l-am ști.

Ce vină am căuta?

Pe cine am suspecta?

 

Părem marionete

stricate și umile

și suntem aruncate

ca să distrăm pe cine?

 

Sunt multe întrebări,

dar suntem adormiți,

deși mergem pe drum

având ochii deschiși.

 

De ce venim aici?

Toți în suferințe,

ne spunem că-i normal,

e frica de adevar...

 

Și chiar ți se impune

să ai recunoștință

de viața ta, atunci când este grea,

că alții-s în suferință.

 

Și nu e treaba ta

să spui sau să compari,

ci doar să mulțumești

că ai viața în dar.

 

Pilot automat, ușor manipulat,

azi fără simțire,

ne vom trezi vreodată

să știm de ce ne ținem?...


Категория: Исповедальные стихи

Все стихи автора: Maria Spiescu poezii.online Fără răspuns,

Дата публикации: 11 октября

Timp de citire: ~3 min.

Просмотры: 332

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Dorul din noi,

 

 

Dorul din noi ne strânge,ne seacă 

Hai să-i dăm drumul, să plece odată,

Dorul din noi ne striga,ne cheamă,

Să-l ascultăm ,să ne vedem iară.

 

Dorul din noi prinde culoare

O sa -l pictez in revărsare..

Dorul din noi ne împinge la drum,

Să facem pași să-l stingem sub tălpi.

 

Dorul din noi de tot dispare,

Când ne vedem intersectați,

Dorul din noi s-a disipat

Când ne atingem- îmbrățișați...

Еще ...

Doar o stare,

 

 

Simt o stare de tristețe,

de frica și dezamăgire,

Simt o stare de trădare,

Ce simt că mă distruge.

 

Și simt aceasta stare ,

Atât de neînțeles...

Și nu știu ce să fac,

Să mă întorc la ,,eu,,

 

Îmi este și rușine,

Să mă privesc pe mine,

De tot ce mi-am făcut,

Și că nu m-am văzut..

 

Și când mă uit spre mine,

Capul mi-se lasă-n jos,

Și ochii plini de lacrimi,

Sunt triști,sunt goi dar vad...

 

O stare de durere in corpul vindecat,

Simt cum se scurge-n vene,

Prin sângele vărsat...

Dar totuși e curat..

 

Simt cum corpul se înmoaie,

Și mușchii mei cedează,

Sub frica , neputința 

De o schimbare ,,clara,,...

 

Privind doar din afară,

Totul pare simplu,

Dar când mă întorc în mine,

Sunt prinsă doar in frică...

Еще ...

Nu știu,

 

 

Nu știu să iubesc perfect,

Nu știu să iubesc matur,

Nu știu să caut motiv,

Pentru tot ceea ce simt.

 

Nu știu să îți dau răspuns la tot,

Nu știu de ce simt prea mult,

Eu iubesc copilăresc,

Și îmi place să exprim...

 

Nu știu nici cum o să fie,

Nu știu nici cum a inceput,

Tot ce simt, te fac sa simți,

Natural și expresiv..

 

Nu știu unde e finalul,

Nu știu de ziua de mâine,

Sunt prezentă acum cu tine,

Și asta este iubire.

Еще ...

Intens

Azi să mă simți intens

Și-n fiecare por

Să simți al meu miros

Dintr-un parfum de dor

 

Să simți că și cum mâine 

Eu nu o sa mai fiu

Și să-ți rămână -n simțuri 

Al meu parfum- profund

 

Să nu gândești nimic

Te detașezi de toate

Intens de tu mă simți

Mă vei găsi prin șoapte 

 

Și fiecare clipă,când noi vom fi departe

O vei găsi pe piele,în visele de noapte

Și când închizi ochii,să stai mai linistit 

Eu îți apar în pleoape,să simți ,,intensitate..,,

Еще ...

Cât mai e?

 

Cât mai e de curățat, observat sau analiză?

Simt că toate s-au schimbat,

noi în urmă am rămas

și n-avem nici pic de avans,

într-o lume ce se schimbă.

 

Cât mai e de ajustat

la un corp ce-i prea firav?

Cât mai e de mers în ritm

cu planeta ce se schimbă?

E grăbită, n-are timp

să aștepte al nostru ritm.

 

Cât mai e să ne adaptăm

cu Pământul în armonie,

ca să nu fie nevoie

să treacă la curățare,

să pierim cu mic, cu mare,

într-un flux de energie.

Еще ...

Durerea mea,

 

 

Durerea mea fara răspuns,

Mă tot oprești și-mi stai in drum,

Tu piedică îmi ești,

Captivă simt că-ți sunt.

 

Durerea mea de ani întregi,

Ți-am devenit pereche,

Refuzi sa pleci și tot îmi iei,

Din anii tinereții.

 

Durerea mea neînțeleasă,

Ți-am căutat motivul,

Am răscolit întreaga viață,

Să te-nteleg pe tine.

 

Durerea mea fără răspuns,

Eliberează-mi viața..

De nu te hotărăști să pleci,

Te pedepsesc cu foamea.

Еще ...

Стихи из этой категории

THE OLD MAN

The man who dared commit this crime,
Now haunts the news in prime-time grime.
We listen  - stunned, without a breath -
To every detail dripping with death…

The anchorman spoke with fear in his eyes,
"The body was chopped and kept under ice..."
Yellow tape marked the scene of the strife,
Police still search for the blood-soaked knife...

But around there's no trace of the blood,
Only one witness from the neighborhood,
Who swears he saw one man in the dark,
Killing another, then vanishing stark...

Proudly, the policeman announced on the air:
"Behold the man who caused this despair!"
But many shout, one voice from the skies:
"Not guilty: no corpse, no knife - just lies!"

The old man convicted, standing in chains,
Without words, without complaints,
With empty eyes that hold no tears,
Imprisoned forever for one hundred years...

BĂTRÂNUL 

Omul ce-a-ndrăznit să facă astă crimă sângeroasă,
Bântuie acum la știri, în mizeria de seară, fioroasă.
Ascultăm înmărmuriți, fără suflare-n piept, uimiți,
De fiecare detaliu din care picură moarte…

Prezentatorul vorbea cu teamă-n ochi, pierdut:
„Corpul a fost tăiat în bucăți și sub gheață ținut...”
Banda galbenă marca locul luptei și-al durerii,
Poliția caută încă cuțitul plin de sânge al pierzaniei...

Dar în jur nu este nicio urmă vărsată de sânge,
Doar un singur martor din vecini se mai plânge,
Care jură c-a văzut un om prin bezna grea,
Ucigând pe altul, apoi dispărând complet în ea...

Mândru, polițistul a anunțat în direct, solemn:
„Iată omul care a comis această crimă de blestem!”
Dar mulți strigă, ca o singură voce din cerul de sus:
„Nevinovat: nu-i cadavru, nu-i cuțit - doar minciuni s-au spus!”

Bătrânul condamnat, stând în lanțuri și fiare,
Fără cuvinte, fără plângeri sau strigare,
Cu ochi pustii ce nu mai au lacrimi de șters,
Închis pentru totdeauna, timp de o sută de ani din univers...

Еще ...

Sufletul mi-e ca o frunză

Sufletul mi-e ca o frunză smulsă de pe ram,

Purtată în derivă de un vârtej hoinar,

Privește cu tristețe prin nevăzutul geam

Cum timpurile trec și se destramă iar.

 

E-o umbră de durere în galbenul ei stins,

Când codrul se dezbracă de fosta lui splendoare,

Iar cerul, de o brumă târzie e cuprins,

Lăsând pe trupul lumii o dâră care doare.

 

Dar dincolo de moartea ce pare că s-a pus

Pe marginile lumii, în liniști de mormânt,

Eu simt cum licărește, în taină, un apus

Ce va aduce viața din nou pe acest pământ.

 

Căci frunza nu coboară în humă ca să piară,

Ci moare ca o jertfă sub gerul amorțit,

Păstrând în pieptul rece o caldă primăvară

Și visul unui mugur de soare regăsit.

 

Mă las pierdută-n vânturi, cu teamă și speranță,

Un amestec de lacrimi și zâmbet viitor,

Căci viața își menține eterna ei balanță...

Din fiecare cădere ne naștem mai ușor.

Еще ...

Secunda unei priviri

.... despre clipa în care pașii se intersectează, dar destinele rămân străine.

..... acea secundă încremenită într-un decor banal, când două priviri desenează o punte curată de gheață și detașare

 ....  modul în care timpul așază oglinzile trecutului, lăsând prezentul să curgă liber, cu fruntea sus și fără cale de întoarcere.

 

O privire fugară, un fulger de-o clipă

Secundă în care și timpul se oprește,

O bătaie ușoară din nevăzuta aripă

A unui destin ce în taină pornește.

 

Ea nu cere cuvinte și nu vrea răspunsuri,

E o punte de gheață și foc între noi,

Ascunde în umbră nespuse-nțelesuri

Și lasă în suflet furtuni, și apoi ...

 

O liniște adâncă, o caldă lumină

O poartă deschisă spre lumi nevăzute

În ochii ce trec, o poveste străină

Devine un dor de memorii pierdute.

 

Căci totul începe și totul se pierde

În trecerea asta grăbită și rară,

O mare de gânduri în ochiul ce vede

Cum o privire poate o lume să doară.

Еще ...

ANTICAMERA DIN NEANT

Nu mai sunt voci. Doar frigul ce muscă

Din pereţii de var, albiti de tăcere,

Sunt singur în mine ca-n propria cuscă,

Un rest de lumină ce-n umbră mai piere.

 

Orologiul bate cu ciocane de fier

Într-o tâmplă ce-asteaptă un somn de granit

Sunt singur pe lume, sunt singur sub cer,

Un punct de cenusă într-un cerc infinit

 

Mă strig pe nume, dar numele-i gol,

Cade ca o piatră într-un put părăsit

Nu-i nimeni la geam, nu-i nimeni pe hol

Doar negrul din colturi e infinit.

 

Sunt singur cu plumbul ce-mi curge prin vene,

Cu noaptea ce intră prin porii deschisi

Se sting pe retină imagini viclene

Lăsând în urmă doar oameni uciși 

Еще ...

Tot ce contează

La un metru de-al meu mormânt

Stă o doamnă-n negre zdrențe,

Сompletează formularul:

„Azi l-apus s-a stins sonarul,

Nu mai strigă ea cu viața,

Nu mai vede a sorții ața,

Nu mai speră, nu visează,

E un mort.

Asta contează.”

Еще ...

Vânat

Am buze degerate

De la viscol rece , de iarnă

Sunt Înțepenită ca o căprioară

Când aude păsări împușcate

 

In vas fragil de porțelan

Îi pun vânatul din pădure

Când dau sa plec a mia oară

afundă colții și mai tare

 

O data stă și da din coadă

Îmi linge mâinile crăpate

Dar când în pat se pune seara

Miros pe bot praful de pușcă

 

Am rupt bucăți din mine

Și tot nu-i mulțumit

Iar câinii legănați pe mătase fină

Sunt greu de hrănit...

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍