Старые и нечитаемые книги могут стать бабочками, сердечками или портретами влюбленных.

poezii.online Старые и нечитаемые книги могут стать бабочками, сердечками или портретами влюбленных.

 

Dupa ce sculpteaza cu grija dintii pacientilor, Rebeca Bularu, isi scoate halatul alb si se grabeste la piata unde se vand carti vechi. Le alege pe cele pe care le considera potrivite si, insufletita, merge sa-si dea frau liber imaginatiei.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Ma uitam in primul rand coperta sa fie groasa si cand o asez sa poata sa stea in picioare, apoi verific daca la inceputul si la sfarsitul carti sunt incleiate bine, la acesta carte nu va sta cum trebuie.” 

 

Cand am mers impreuna cu ea, o vanzatoare care a aflat pentru ce le cumpara, i-a daruit Rebecai doua carti. Gestul a emotionat-o. 

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Multumesc frumos, nu toata lumea este dispusa sa mea carti si sunt foarte bune.”

 

Povestea cartilor care prind a doua viata in mainile Rebecai a inceput intamplator, cand ea a dat peste o asemenea imagine pe internet.

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Si ma uitam la imagine si nu-mi vinea a crede ca e posibil astfel sa faci, si ma uitam ca daca in Romania abia acum a inceput am zis sa fac din curiozitate pentru mine apoi sa le pun  retele de socializare.”

 

Apoi a cautat informatii si a invatat tehnica sculptatului in pagini. Acum isi petrece seri intregi modeland paginile de parca le-ar mangaia literele - indoindu-le cu grija si taindu-le cu precizie. 

 

“Daca moldelul imi spune ca prima insemnare este la anumiti milimetri, eu fac acolo si incep si indoi, prima litera e ce, incepe deja sa formeze conturul. Jumatate de milimetru daca l-am gresit la final voi vedea, greseala e vizibila.”

 

Si asa, poemele lui Puskin se transforma in fluturi, iar romanele de dragoste ajung ca portretele unor indragostiti. Sculpturile inca mai lasa la vedere poezii sau bucati de proza. Tanara spune ca nu strica lucrarile scriitorilor – in cele mai multe carti abia se mai deslusesc textele si cine stie pe unde ar fi ajuns sa fie aruncate.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG:  “Mie nu-mi pare rau caci in loc sa stea prafuite, sau sa fie date pe foc eu fac ceva frumos din ele.”

 

Pana acum Rebeca a reusit sa faca zeci de creatii. Pe unele le-a daruit, pe altele - le-a vandut. 

 

Prietenii sunt cei care, uneori, o ajuta si totodata incearca sa deprinda si ei arta cartilor indoite. 

 

“Mi-a placut ceea ce face si am zis ca o fac si eu, am sa-i dasruiesc cateva carti care stau vechi.”

 

Acum, Rebeca se gandeste sa-si duca arta mai departe si vrea sa inceapa sa sculpteze chipuri de oameni in carti.

 


Preluat de la: ProTv


Опубликовано 22 сентября 2018
Все новости

Случайные публикации :)

Autenticitatea nu cere mască, simplitatea îi este fard.

Autenticitatea este curajul de a fi în acord cu tine însuti, chiar si atunci când nu este confortabil sau convenabil. Nu înseamnă să spui tot ce gândesti fără filtru, ci să trăiesti si sắ actionezi în armonie cu valorile tale reale, nu cu așteptările altora.

Autenticitatea nu este rigiditate. Ne schimbăm în timp, învătăm, ne adaptăm. Paradoxal, tocmai această capacitate de a evolua sincer face parte din a fi autentic.

Problema apare când ne modelăm constant fard după aprobarea exterioară, pierzând contactul cu propriul nucleu.

În relatii, autenticitatea creează conexiuni reale. În muncă aduce sens. In viaţa personală, liniste. Nu garantează acceptarea tuturor, dar oferă ceva mai durabil: respectul de sine.

Еще ...

alean

ne vom iubi 

in targul vechi 

uitat de lume

vom rataci

si nimeni nu va sti

pe unde

vom cauta 

sa poposim 

in limpezi case 

si vom uita 

ca mai traim 

duminica la ora sase

Еще ...

Mama🤗

Pentru mine ești o floare,

Și un munte de răbdare,

De aș ști să îți citesc,

Ți-aș citi cât te iubesc!

Tu ești ca o zeitate

Eu te strig doar ,,Majestate!"

De-ai fi o bijuterie,

Ai valora cât o mie.

Ești mai dulce ca bomboana

Eu ți-aș înmâna coroana

Pentru cea mai bună mamă

Meriți să stai într-o ramă.

Ai glasul ca primăvara,

Ești mai caldă decât vara.

Te-aș duce prin toată țara

Să vadă toți cine-i mama!

Еще ...

🎦 ,,Memorii eterne" partea 11.

Еще ...

Strigoi

Mi-e frig de mine și m-alung
Dintr-un mormânt creat din lut
Cu margini galben colorat,
Și cu pământul drept capac.


Sunt blestemat să mă accept...
Strigoi cu ochi și oase moi,
Mă plimb slăbit printre morminte
În timp ce plâng niște cuvinte.


Mă ține cimitirul-n brațe
Cum ține câmpul o paiață,
S-alung din sfintele morminte
De pe la cruci babe smintite.


Mă ceartă popa de necaz
Că umblu noaptea prin oraș
Doar cu cămașa mea de in
Și-o lumânare ca un fir.


Sunt vinovat de noaptea-mi tristă
Ce-apasă peste neființă...
Sunt un strigoi creat din ploi
Ce mi-au spălat mormântu-n zori.

Еще ...

Viața și surprizele ei ! continuare.

           Anii trec, în discuțiile mele cu părinții, le tot dau 

speranțe.Deocamdată ei se descurcă încă bine cu foate. Eu 

și soțul meu chiar ne dorim să ne întoarcem în țară. Hotărârea,

am comunicat-o părinților mei. Mare bucurie pe sufletele lor.

         Eu cu soțul ne pregătim sufletește de plecare. Am pus 

casa la vânzare, avem mobilă și diverse lucruri la vânzare.

S-a creeat oarecare tensiune. Soțul meu era cam agitat.

Îl văd că se agață de un fotoliu , până ajung el s-a prăbușit 

lângă pat .Am chemat salvarea, dar nu mai era nimic de făcut...

În loc de plecare, a avut loc o înmormântare, o moarte 

neprevăzută: soarta?.....destinul?.....ce-i omul?....

         Doamne !.... ce greu mi-a fost....Jumătate din mine a 

plecat cu el. Ce-mi rămâne de făcut? Am venit în România.

Părinții mei nu știau ce să-mi facă. A fost o vreme lungă în care 

nu eram bună de nimic. Ce ași fi făcut singură?,,,străină?

        Dragii mei părinți, m-au ajutat, mi-au alinat suferințele,

m-au pus iar pe picioare.În următorii ani convețuirea  noastră

a fost  plină de afecțiune, liniște și împăcarea sufletelor noastre.

Acum  mă simțeam iar acasă, ca în copilârie, doar că sufletul 

îmi era tare rănit.

        Timpul trece, tata are 75 de ani. Cade victimă ,covitului.

Îl pierdem și pe el.Rămân cu mama.Nu plânge, nu se vaită, e doar 

o umbră mișcătoare. Acum am grijă de sufletul ei care plânge, un plâns 

interior... nu mai pleacă din curte,nu mai merge la cumpărături,dar cu 

mine vorbeste foarte mult. Dar nemișcarea o slăbește și asta se vede.

Nu știu cum s-o fac să înțeleagă că are nevoie de mișcare.Draga mea mă 

ascultă, dar tace.Avem o curte mare dreptunghiulară cu ieșire la strada 

principală. Tata a făcut casa în fundul curții, cu gândul să fim cât mai departe 

de zgomotul și praful străzi.De la casă până la poartă este o alee lungă cu flori.

            Mi-a venit o idee, și am pus-o în aplicare. A dat roade...Am sunat 

insistent la sonerie...mama știa că nu-s acasă. A fost nevoită să meargă să vadă ce-i.

cu un mers zorit ... s-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta...nimic. Așa am făcut 

câteva zil, mama nu era supărată , doar surprinsă și îmi mărturisește că i-a prins 

bine mișcarea- că nu mai credea că se poate mișca într-un ritm așa alert.Dacă am 

văzut părerea ei, am continuat jocul.Până la urmă, mama s-a prins și m-a rugat s-o 

scot șa plimbare.... cine știe ce ne mai rezervă viitorul ? Am rămas singure , suport,

una pentru alta... Mama mă întreabă uneori -ce ai să faci tu singură?-Bună întrebare.

Chiar că rămân, pustie eu, pustie casa...

               Am să încerc să scriu prin ce am trecut, cred că sunt mulți ca mine, am să 

mă alătur unui grup de supravețuitori, dar mai am pe Dumnezeu deasupra mea!!!!! 

                                              

                                                          

 

Еще ...
#Интересно  Autor: R͟e͟b͟e͟c͟c͟a͟ C͟.͟
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live