Old and unreadable books can become butterflies, hearts or portraits of lovers.

Dupa ce sculpteaza cu grija dintii pacientilor, Rebeca Bularu, isi scoate halatul alb si se grabeste la piata unde se vand carti vechi. Le alege pe cele pe care le considera potrivite si, insufletita, merge sa-si dea frau liber imaginatiei.
Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Ma uitam in primul rand coperta sa fie groasa si cand o asez sa poata sa stea in picioare, apoi verific daca la inceputul si la sfarsitul carti sunt incleiate bine, la acesta carte nu va sta cum trebuie.”
Cand am mers impreuna cu ea, o vanzatoare care a aflat pentru ce le cumpara, i-a daruit Rebecai doua carti. Gestul a emotionat-o.
Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Multumesc frumos, nu toata lumea este dispusa sa mea carti si sunt foarte bune.”
Povestea cartilor care prind a doua viata in mainile Rebecai a inceput intamplator, cand ea a dat peste o asemenea imagine pe internet.
Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Si ma uitam la imagine si nu-mi vinea a crede ca e posibil astfel sa faci, si ma uitam ca daca in Romania abia acum a inceput am zis sa fac din curiozitate pentru mine apoi sa le pun retele de socializare.”
Apoi a cautat informatii si a invatat tehnica sculptatului in pagini. Acum isi petrece seri intregi modeland paginile de parca le-ar mangaia literele - indoindu-le cu grija si taindu-le cu precizie.
“Daca moldelul imi spune ca prima insemnare este la anumiti milimetri, eu fac acolo si incep si indoi, prima litera e ce, incepe deja sa formeze conturul. Jumatate de milimetru daca l-am gresit la final voi vedea, greseala e vizibila.”
Si asa, poemele lui Puskin se transforma in fluturi, iar romanele de dragoste ajung ca portretele unor indragostiti. Sculpturile inca mai lasa la vedere poezii sau bucati de proza. Tanara spune ca nu strica lucrarile scriitorilor – in cele mai multe carti abia se mai deslusesc textele si cine stie pe unde ar fi ajuns sa fie aruncate.
Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Mie nu-mi pare rau caci in loc sa stea prafuite, sau sa fie date pe foc eu fac ceva frumos din ele.”
Pana acum Rebeca a reusit sa faca zeci de creatii. Pe unele le-a daruit, pe altele - le-a vandut.
Prietenii sunt cei care, uneori, o ajuta si totodata incearca sa deprinda si ei arta cartilor indoite.
“Mi-a placut ceea ce face si am zis ca o fac si eu, am sa-i dasruiesc cateva carti care stau vechi.”
Acum, Rebeca se gandeste sa-si duca arta mai departe si vrea sa inceapa sa sculpteze chipuri de oameni in carti.
Preluat de la: ProTv
Posted 22 сентября 2018
Random creations :)
Bun-rămas
Bun-rămas
În tumultuosul timp prezent
Mai alergăm independent
Căci pentru frica de hârtie
Ne punem țel ca datorie
Trăind în umbrele unui anotimp
Ne bucurăm cât ne-a rămas
Așteptând mereu un timp
Când va fi doar un bun-rămas.
Și pui zâmbete, doar de fațadă
Și te apleci pe esplanadă
Gândindu-te, cea mai rămas?
Din personalul nostru ceas.
Doar mica limbă de speranță
Și marea limbă de suspans
Căci într-o clipă de exuberanță
Nu ți-au lăsat nici, bun-rămas.
Saruta-mi ochii
Saruta-mi ochii daca vrei,
Nu buzele, nici sânul,
Saruta-mi tampla-ngandurata,
Căci vor sublimul ochii-mi grei
De-atata patima lumească,
Saruta-mi ochii,doar atât,
Iubirea ta sa fie adevărată
Și pura ca și fulgii albi în noapte
Când stelele pe cerul negru scot scântei..
Молитва
Есенина читал когда-то,
Не понимал ни слова я тогда.
Сейчас читаю рот открыв припадно,
Запоминая гениальные слова.
Мой друг ушедший в давние писания,
Сегодня в сердце как прекрасный сон,
Вся жизнь его полна была страдания,
С стихах его я слышу сердца стон.
Сегодня рифмы стали как проклятие,
Как яд в душе все эти тошнотворные стихи.
и книгу я твою читаю как заклятие,
Чтобы от глупости от этой всей уйти.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în maghiară
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez volt a "szeretlek" ideje
Mi ketten boldogan éltünk álmainkban
Ez volt a "szeretlek" ideje
És akkor a szárnyaimmal akartam repülni
Más szerelmeket akartam megtapasztalni
Mások „szeretlek”, mások „mindig”
De te vagy az, akiről álmodtam éjjel, szerelmem
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez akarás és tudás volt
Az életben minden, talán túl gyorsan
Az élet felfedezése volt
Bánataival, örömeivel, őrületeivel
Úgy akartam élni, mint az idő
Kövesse nyomon az óráimat, éljen a jelenben
Minél tovább éltem, annál jobban szerettelek gyengéden
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni.
,,Ne cunoaștem din vedere" în maghiară
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Látásból ismerjük egymást
mennyi röpke pillanat
soha nem az útjukban
nem álltak meg
biztonságos és gyors gyaloglás
Látásból ismerjük egymást
csak a szemek csendben
annyiszor mondták
mindent, amit akartak
amikor találkoztak a fényükkel...
Még véletlenül sem
nem szóltam egy szót sem
Annyi találkozón,
ezt a bámészkodó játékot
ez mindkettőnket szórakoztatott.
Látásból ismerjük egymást
de ez mindig öröm
a megtartandó emlék
és felülvizsgálja
a szemek, amelyeket egy életen át ismersz
találkozunk reggel
és ha esik, és ha esik
179-es autóban.
látásból ismerjük egymást...
És aztán!
Látásból ismerjük egymást
mennyi röpke pillanat
soha nem álltunk meg útjuk során
biztonságos és gyors gyaloglás
Látásból ismerjük egymást
csak a szemek csendben
annyiszor mondták
mindent, amit akartak
amikor találkoztak a fényükkel...
Még véletlenül sem
nem szóltam egy szót sem
Annyi találkozón,
ezt a bámészkodó játékot
ez mindkettőnket szórakoztatott.
Látásból ismerjük egymást
de ez mindig öröm
a megtartandó emlék
és felülvizsgálja
a szemek, amelyeket egy életen át ismersz
találkozunk reggel
és amikor esik a hó, és ha esik
179-es autóban.
látásból ismerjük egymást...
És aztán!
Nici că îmi vine-a crede
Nici că îmi vine-a crede
Că a ta dulce mână,
Ce tocmai mă dezmiardă...
Va fi cândva ţărână.
Şi nici că ochii tăi,
Ce inima mi-au frânt
Cu a lor strălucire...
Vor fi cândva pământ.
Sau c-ale tale buze,
Ce azi când le sărut,
Culcaţi în iarba verde...
Vor fi cândva doar lut.
Nici că îmi vine-a crede.
Bun-rămas
Bun-rămas
În tumultuosul timp prezent
Mai alergăm independent
Căci pentru frica de hârtie
Ne punem țel ca datorie
Trăind în umbrele unui anotimp
Ne bucurăm cât ne-a rămas
Așteptând mereu un timp
Când va fi doar un bun-rămas.
Și pui zâmbete, doar de fațadă
Și te apleci pe esplanadă
Gândindu-te, cea mai rămas?
Din personalul nostru ceas.
Doar mica limbă de speranță
Și marea limbă de suspans
Căci într-o clipă de exuberanță
Nu ți-au lăsat nici, bun-rămas.
Saruta-mi ochii
Saruta-mi ochii daca vrei,
Nu buzele, nici sânul,
Saruta-mi tampla-ngandurata,
Căci vor sublimul ochii-mi grei
De-atata patima lumească,
Saruta-mi ochii,doar atât,
Iubirea ta sa fie adevărată
Și pura ca și fulgii albi în noapte
Când stelele pe cerul negru scot scântei..
Молитва
Есенина читал когда-то,
Не понимал ни слова я тогда.
Сейчас читаю рот открыв припадно,
Запоминая гениальные слова.
Мой друг ушедший в давние писания,
Сегодня в сердце как прекрасный сон,
Вся жизнь его полна была страдания,
С стихах его я слышу сердца стон.
Сегодня рифмы стали как проклятие,
Как яд в душе все эти тошнотворные стихи.
и книгу я твою читаю как заклятие,
Чтобы от глупости от этой всей уйти.
Pardonne-moi ce caprice d'enfant în maghiară
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était le temps des « je t'aime »
Nous deux on vivait heureux dans nos rêves
C'était le temps des « je t'aime »
Et puis j'ai voulu voler de mes ailes
Je voulais vivre d'autres amours
D'autres « je t'aime », d'autres « toujours »
Mais c'est de toi que je rêvais la nuit mon amour
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi
C'était vouloir et connaître
Tout de la vie, trop vite peut-être
C'était découvrir la vie
Avec ses peines, ses joies, ses folies
Je voulais vivre comme le temps
Suivre mes heures, vivre au présent
Plus je vivais, plus encore je t'aimais tendrement
Pardonne-moi ce caprice d'enfant
Pardonne-moi, reviens moi comme avant
Je t'aime trop et je ne peux pas vivre sans toi.
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez volt a "szeretlek" ideje
Mi ketten boldogan éltünk álmainkban
Ez volt a "szeretlek" ideje
És akkor a szárnyaimmal akartam repülni
Más szerelmeket akartam megtapasztalni
Mások „szeretlek”, mások „mindig”
De te vagy az, akiről álmodtam éjjel, szerelmem
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni
Ez akarás és tudás volt
Az életben minden, talán túl gyorsan
Az élet felfedezése volt
Bánataival, örömeivel, őrületeivel
Úgy akartam élni, mint az idő
Kövesse nyomon az óráimat, éljen a jelenben
Minél tovább éltem, annál jobban szerettelek gyengéden
Bocsásd meg ezt a gyerekes szeszélyt
Bocsáss meg, gyere vissza hozzám, mint korábban
Túlságosan szeretlek, és nem tudok nélküled élni.
,,Ne cunoaștem din vedere" în maghiară
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Látásból ismerjük egymást
mennyi röpke pillanat
soha nem az útjukban
nem álltak meg
biztonságos és gyors gyaloglás
Látásból ismerjük egymást
csak a szemek csendben
annyiszor mondták
mindent, amit akartak
amikor találkoztak a fényükkel...
Még véletlenül sem
nem szóltam egy szót sem
Annyi találkozón,
ezt a bámészkodó játékot
ez mindkettőnket szórakoztatott.
Látásból ismerjük egymást
de ez mindig öröm
a megtartandó emlék
és felülvizsgálja
a szemek, amelyeket egy életen át ismersz
találkozunk reggel
és ha esik, és ha esik
179-es autóban.
látásból ismerjük egymást...
És aztán!
Látásból ismerjük egymást
mennyi röpke pillanat
soha nem álltunk meg útjuk során
biztonságos és gyors gyaloglás
Látásból ismerjük egymást
csak a szemek csendben
annyiszor mondták
mindent, amit akartak
amikor találkoztak a fényükkel...
Még véletlenül sem
nem szóltam egy szót sem
Annyi találkozón,
ezt a bámészkodó játékot
ez mindkettőnket szórakoztatott.
Látásból ismerjük egymást
de ez mindig öröm
a megtartandó emlék
és felülvizsgálja
a szemek, amelyeket egy életen át ismersz
találkozunk reggel
és amikor esik a hó, és ha esik
179-es autóban.
látásból ismerjük egymást...
És aztán!
Nici că îmi vine-a crede
Nici că îmi vine-a crede
Că a ta dulce mână,
Ce tocmai mă dezmiardă...
Va fi cândva ţărână.
Şi nici că ochii tăi,
Ce inima mi-au frânt
Cu a lor strălucire...
Vor fi cândva pământ.
Sau c-ale tale buze,
Ce azi când le sărut,
Culcaţi în iarba verde...
Vor fi cândva doar lut.
Nici că îmi vine-a crede.