0.04

Old and unreadable books can become butterflies, hearts or portraits of lovers.

poezii.online Old and unreadable books can become butterflies, hearts or portraits of lovers.

 

Dupa ce sculpteaza cu grija dintii pacientilor, Rebeca Bularu, isi scoate halatul alb si se grabeste la piata unde se vand carti vechi. Le alege pe cele pe care le considera potrivite si, insufletita, merge sa-si dea frau liber imaginatiei.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Ma uitam in primul rand coperta sa fie groasa si cand o asez sa poata sa stea in picioare, apoi verific daca la inceputul si la sfarsitul carti sunt incleiate bine, la acesta carte nu va sta cum trebuie.” 

 

Cand am mers impreuna cu ea, o vanzatoare care a aflat pentru ce le cumpara, i-a daruit Rebecai doua carti. Gestul a emotionat-o. 

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Multumesc frumos, nu toata lumea este dispusa sa mea carti si sunt foarte bune.”

 

Povestea cartilor care prind a doua viata in mainile Rebecai a inceput intamplator, cand ea a dat peste o asemenea imagine pe internet.

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG: “Si ma uitam la imagine si nu-mi vinea a crede ca e posibil astfel sa faci, si ma uitam ca daca in Romania abia acum a inceput am zis sa fac din curiozitate pentru mine apoi sa le pun  retele de socializare.”

 

Apoi a cautat informatii si a invatat tehnica sculptatului in pagini. Acum isi petrece seri intregi modeland paginile de parca le-ar mangaia literele - indoindu-le cu grija si taindu-le cu precizie. 

 

“Daca moldelul imi spune ca prima insemnare este la anumiti milimetri, eu fac acolo si incep si indoi, prima litera e ce, incepe deja sa formeze conturul. Jumatate de milimetru daca l-am gresit la final voi vedea, greseala e vizibila.”

 

Si asa, poemele lui Puskin se transforma in fluturi, iar romanele de dragoste ajung ca portretele unor indragostiti. Sculpturile inca mai lasa la vedere poezii sau bucati de proza. Tanara spune ca nu strica lucrarile scriitorilor – in cele mai multe carti abia se mai deslusesc textele si cine stie pe unde ar fi ajuns sa fie aruncate.  

 

Rebeca BULARU, STOMATOLOG:  “Mie nu-mi pare rau caci in loc sa stea prafuite, sau sa fie date pe foc eu fac ceva frumos din ele.”

 

Pana acum Rebeca a reusit sa faca zeci de creatii. Pe unele le-a daruit, pe altele - le-a vandut. 

 

Prietenii sunt cei care, uneori, o ajuta si totodata incearca sa deprinda si ei arta cartilor indoite. 

 

“Mi-a placut ceea ce face si am zis ca o fac si eu, am sa-i dasruiesc cateva carti care stau vechi.”

 

Acum, Rebeca se gandeste sa-si duca arta mai departe si vrea sa inceapa sa sculpteze chipuri de oameni in carti.

 


Preluat de la: ProTv


Posted 22 сентября 2018

Random creations :)

Gindesc...

As crede ca in noapte
Tu esti din ce in ce aici
Ma simt tot ma aproape
Dar picur mii de fulgi
Rasar tot mai alene
Incet incet ma sting
Ma simt tot mai aproape
Dar e-n acelasi timp
Te-ndepartezi ca lumina
S-apoi incet revii
Ba esti tu dulce calda
Iar rece si pustii ,.

More ...

Beția amorului

Cînd pe foi mi- aștern iubirea și cu lacrimi o declar,
Beau, nebună de durere, tot pahar după pahar
Si-mi simt gâtul ca pelinul, înecat de vin amar,
Mintea însă îmi e trează, că-mi simt vremea în zadar.

Nu mi-i vinul o plăcere și plăcerea nu mi-i vin-
Vreau să șterg din mine dorul prefăcut în rău venin,
Să uit sufletul din tine și din zâmbetu - ți senin
Ce mi-au prefăcut din viață cel mai aprig și greu chin.

Si când mâna mi se-nmoiae și când fruntea mi se pleacă,
Eu aștept că nebunia ca un rece vânt să treacă,
Dar ea crește și mai mare și ca aburul mă - neacă,
Însă după limpezire inima mi-e și mai seacă.

More ...

Meditații matinale

Adesea vedem dușmanii în lucruri,

Don Quijote îi văzuse în morile de vânt

care măcinau grâul în Consuegra,

 pe unde trecuse și El Cid, mâncătorul de mauri,

erau duhurile rele din farmece,

uriașii din poveștile copilăriei cu cel puțin patru capete,

castelanii sângeroși și cavalerii rătăcitori din La Mancha,

exact ca acum,

unii spun că dau pensii bătrânilor

( în alte timpuri și locuri bătrânii era omorâți cu pietre,

aruncați din copaci sau lăsați să moară de foame!)

alții spun că nu mai sunt bani pentru aceștia,

statul de drept e ca strecurătoarea bunicii

( Dumnezeu s-o ierte!),

iar eu, poetul, Cavalerul Tristei Figuri,

fierb în suc propriu

la etajul cincisprezece.

Peste o sută de ani

dacă mă va mai găsi cineva

va zice că am murit din cauza caniculei...

More ...

Și ce dacă...

Și ce dacă iarna vine
cernând fugii de zăpadă...
Eu, mă învelesc cu tine
lăsând sufletu-mi să cadă
în al drgostei cascadă.

Și ce dacă pe la geamuri
frigul a gravat flori albe
adunându-le drept  lauri
și țesând din ele salbe.

Și ce dacă bate vântul
mult prea zbuciumat și rece
Este la fel ca și gândul
că, încă un an se trece
care a schimbat Pământul.

Și ce dacă în văzduh
se aud doar glas de ciori
iar pe lac, acolo-n stuh,
mai sticlesc doi ochișori.

Și ce dacă iarna vine
lăsând pomii dezbrăcați
Eu mă pitulesc în tine
precum conurile-n brazi
și te țin ca să nu cazi.

Și ce dacă iarna vine
și cad fulgii ca-n poveste
Eu mă plimb la braț cu tine
dulce îți șoptesc o veste...
Fericire, tu-mi faci zilele senine.

 

Drepturi de autor
Anna Dzengan 07.12.2020

More ...

Nu am ales

Pe un drum bisericesc

Merg c-un pas bolesc

In timp ce privesc

Cum visele-mi zdrobesc

 

Din intunericul diabolesc

Vezi, ușor, cum strălucesc 

Nemărginirile care ma amăgesc. 

Nu le sunt dator, dar platesc. 

 

Plătesc pentru a lor răutate

Talant, cu talant in greutate

Pentru multe păcate 

Care-mi sunt interpretate

 

Credinta mea e a zeilor

Inima mi-o dau vremilor

Parearea,, vorbitorilor

Gandurile mele, vânturilor

Visele, tulburarilot

 

Si nu asta-m ales

Ma tot gandesc

De ce prigonesc, 

In asa mare exces? 

 

Mi-e necunoscut. 

Cu ce am gresit? 

Ca m-am nascut? 

Atunci de ce mi-e însușit 

 

Sa sufar pentru voi

Sa fiu un vistovoi

Care trage cat un razboi

Din cauza ale voastre nevoi? 

 

Prin a voastra urzurpare

Tot ce iubesc dispare

Tot ce imi doresc, moare

Nu regret, dar totusi doare. 

More ...

În cimitirul de povești

În cimitirul de povești,
Acolo unde stau la rând
Toți trubadurii unei vieți
Și viața lor de trubaduri,-
Acolo unde te-ntalnești
Și tu si eu, și noi și voi 
Cărând bagajul desfacut
Din care curg litere moi.
Acolo unde ochii mari
Și curioși, ...nerăbdători
Pictați cu guașe sidefii
Își strigă versul rafinat
Scăldat de roz și mult ciel
Poate și ocru și cobalt..
Stridențe reci de negru-gri
Și alb-galbui... imaculat...
Mult lut,
Dar foarte diluat...
Acolo unde primprejur
Vezi chipuri cunoscute
Și, vai, atatea chipuri noi
Cu toții alergând grăbit
Să prindem roluri absolute.
Și-n cimitirul de povești
Din manuscrisul unei vieți
Îți scriu câteva rânduri vii
Ce-ți mușcă buzele-n livezi
Și-ți picură nisipul pe picior...
Mai mor puțin și iar învii
Și simt și fluturi și fior
Și-i viață-n mine, viața-n noi.
În cimitirul de povești
Se nasc povești...se scriu povești...

More ...