1  

Пять книг, написанных современными авторами из румынского пространства

Oferim citeva recomandari ale unui book blogger, cu o scurtă recenzie despre fiecare opera.

1. „Vara în care mama a avut ochii verzi” scrisă de moldoveanca Tatiana Țîbuleac
„Un roman cutremurător despre o mamă și feciorul ei. La începutul romanului, feciorul pe nume Alexy își descrie mama ca cea mai inutilă, proastă, mică și grasă mamă din lume, revărsându-și toată furia și ura asupra ei.
Minunat este că odată ce înaintăm în lectură, sentimentele lui Alexy se schimbă, ajungând chiar să-și iubească mama și să cerșească zile în plus petrecute cu ea… Ce îl face pe Alexy să-și schimbe atitudinea, aflați din roman. Acest roman te poartă printr-un amalgam de emoții și nu te lasă să pui cartea jos până o vezi terminată.”

2. „Grădina de sticlă”, de aceeași autoare
„Acest roman este crud, trist, ca și «Vara în care mama a avut ochii verzi», dar atât de frumos. Îmi place limbajul, stilul scriitoarei și istoria care redă perioada anilor ’80-’90 din Moldova cu toate reformele și schimbările ei. Toată realitatea crudă a acelor ani, împreună cu lupta dintre două culturi, devalorizarea rublei, a limbii și a alfabetului este descrisă prin prisma unei orfane – Lastocika – care este înfiată, crescută și educată la Chișinău. O istorie impresionantă și cutremurătoare, cu un sfârșit ce te pune pe gânduri.”

3. „Învățăturile unei prostituate către fiul său handicapat”, de Savatie Bastovoi
„Autorul acestei opere scrie fără ocolișuri, scrie cutremurător, sfâșietor, pentru oamenii care pot privi adevărul crud și dureros în față. Un roman cu un limbaj mai aparte, cu multe rusisme, specific moldovenilor, însă ușor de descifrat fizic, mai greu emoțional, dat fiind faptul că este scris pe baza unei povești reale dintr-un orfelinat din Moldova pe care, apropo, l-am recunoscut după descriere. Eu însămi l-am vizitat de multe ori. Sunt curioasă dacă cineva a mai înțeles sau va înțelege despre ce orfelinat este vorba, începe cu litera L.”

4. „Nebunul”, de același autor
„Această carte spune povestea sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. La prima vedere, acest om – care umblă cu curul gol, iubește și îngrijește de prostituate, se lasă umilit și bătut – ar fi putut fi numit nebun. Dar oare este el așa? O carte foarte profundă și draga mie, care se citește în maximum o oră, însă se meditează la ea mult timp. Romanul este plin de învățături și minunății. O carte care nu se recomandă, dar se îndeamnă de a fi citită.”

5. „Treisprezece. Proză fantastică” scrisă de 13 prozatori contemporani români cu 16 povestiri fantastice
„Unele dintre ele m-au amuzat tare mult, altele m-au întristat, iar altele m-au lăsat total nedumerită. Recunosc, mi-am făcut favoriți. Îmi este tare interesant dacă favoriții mei ar coincide cu favoriții altor cititori, așa că fuguța la citit!”

Случайные публикации :)

COSMOGONIE INTIMĂ

Originea se deschide ca o pagină albă,

fără zgomot, fără exces,

clară precum o ipoteză nerostită.

Universul se așază metodic,

materia pulsează tăcută

în ritmul unei ordine invizibile,

asemeni unui vals de stele reci.

 

Stelele, distante și austere,

strălucesc ca axiome luminoase,

fixe în propria lor tăcere,

martorii nemișcați

ai unei persistențe absolute.

 

Spațiul, amplu și disciplinat, se întinde

asemenea unei săli de lectură infinită,

unde golurile au greutatea unor gânduri clare,

iar lumina se strecoară printre idei.

 

Timpul, măsurat și discret,

nu curge ca un râu romantic,

ci pulsează asemenea unui metronom precis,

ordonând transformarea fără o cometă.

 

Subiectul apare târziu, fragil,

o notă de subsol vie,

mică precum o paranteză,

dar esențială - locul intim

în care universul,

vast și impersonal,

își întoarce, pentru prima dată,

privirea asupra propriei sale lumi.

Еще ...

Undeva

Unde ești? suflet drag pe care l-am iubit,

Mă întreb oare,de te-ai rătăcit 

Că nu te-am văzut de atâta amar de vreme 

Iar inima mea nu încetează să te cheme.

Când ne-am promis iubirea pentru veci,

Nu credeam că ai să pleci.

Te-am iubit și am crezut în tine

Dar mi-ai lăsat doar lacrimi și m-ai făcut ruine! 

Еще ...

URĂRII DE AN NOU

CU  OCAZIA  SĂRBĂTORILOR  DE  IARNĂ , DORESC  TUTUROR

CITITORILOR   , UN  AN  CU  MULTE  BUCURII

ȘI TOT  CE-ȘI  DOREȘTE  FIIECARE. LA MULȚI  ANI !...

              CU  DRAGOSTE  ȘI  RESPECT

                                              T.  A . D.

Еще ...

Tot la tine vreau să mă întorc

Mă întrebi curios și cald, ceva de necrezut.

Cum că eu m-aș fi răcit de tine

și iubirea mea pentru tine,

crezi că așa de repede a căzut.

 

Deși a fost o pauză între noi,

și nu te-am simțit lângă mine,

așteptam să mă săruți cu buzele tale moi,

să mă strângi în brațe tare, să mă lipești de tine.

 

Nu, băiatul meu brunet, nu m-am răcit de tine.

Simțeam că te sufoc și că prezența mea nu-ți face bine.

Dar mi-ai dovedit contrar și mi-ai explicat cuminte,

cum că de mine îți e dor, și că te-ai învățat minte.

 

Cu sentimentele confuze și ochii nevinovați,

eu te ascultam pe tine, cât de înflăcărați erați.

Povesteai așa de simplu "A fost o noapte, nu mai mult".

Dar știu că v-ați iubit, de aia tu m-ai pierdut.

 

M-am retras în bula mea, fără să îmi dau seama,

Și m-am îndepărtat de oameni ca să-mi rezolv inima.

Și îi spuneam cu voce tare, plângând în pumni în noapte,

"Nu poate fi al meu, cu ea poate merge mai departe".

 

Și uite așa, ai venit atunci și ai întrebat "de ce?",

Eu nu știam la ce te referi, dar tu credeai că sunt rece.

Și privind spre ochii tăi simțeam că fața îmi arde,

Mi-am pus palma spre piept și simțeam inima ce tare bate.

M-ai întrebat simplu, privindu-mă în ochi atent

"Ți-am lipsit? Mă mai iubești?"

Normal ca da...băiatul meu brunet..

Еще ...

În singurătate

Zilele trec,timpul zboară

Anii risipiți ca o povară,

Au trecut în degrabă pe lângă mine

Pe vremea când nu eram în sine 

 

Și acum șed în pustietate 

Cu amintirea din trecută colectivitate.

Mă gândesc la ai mei vechi colegi

Cu care mă încăieram din motive blegi.

 

Patru ani la rând 

Am fost naiv să-i scot din gând, 

Când profesorii în parte, 

Și-au avut propria dreptate 

 

Că eu,zbanghiu și neascultător 

Deranjam orele dânșilor 

Căci de carte mă otrăveam 

Când pe dânsa o priveam

 

Așadar regretul murdar,

Ma afectează din zadar,

Când de zi până noapte

Ajung să sufăr de anxietate.

Еще ...

Privește prin ochii mei

Este prea mare ambuteiaj
Din cauza stărilor insipide,
În sticle găsesc același mesaj
“Scuze, promit să nu mai deranjez”.


N-am nevoie de încă un bandaj,
Sunt sătul de scuzele morbide,
Du-te sus la ultimul etaj
Să vezi destăinuirile obide.

 

Da’ privește atent urmele de siaj
Cum mănâncă din aceleași blide
Și tulbură apele oceanelor de bruiaj,
Că-s frați la bine, restul sunt vorbe perfide.

 

Priveliști post-mortem de scurtmetraj
Pline de frici ce aleargă cu fețele palide,
În timp ce fericirea e tăiată la montaj,
Ca nimeni să nu știe sa conchide.



 

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live