Пять книг, написанных современными авторами из румынского пространства

poezii.online Пять книг, написанных современными авторами из румынского пространства

Oferim citeva recomandari ale unui book blogger, cu o scurtă recenzie despre fiecare opera.

1. „Vara în care mama a avut ochii verzi” scrisă de moldoveanca Tatiana Țîbuleac
„Un roman cutremurător despre o mamă și feciorul ei. La începutul romanului, feciorul pe nume Alexy își descrie mama ca cea mai inutilă, proastă, mică și grasă mamă din lume, revărsându-și toată furia și ura asupra ei.
Minunat este că odată ce înaintăm în lectură, sentimentele lui Alexy se schimbă, ajungând chiar să-și iubească mama și să cerșească zile în plus petrecute cu ea… Ce îl face pe Alexy să-și schimbe atitudinea, aflați din roman. Acest roman te poartă printr-un amalgam de emoții și nu te lasă să pui cartea jos până o vezi terminată.”

2. „Grădina de sticlă”, de aceeași autoare
„Acest roman este crud, trist, ca și «Vara în care mama a avut ochii verzi», dar atât de frumos. Îmi place limbajul, stilul scriitoarei și istoria care redă perioada anilor ’80-’90 din Moldova cu toate reformele și schimbările ei. Toată realitatea crudă a acelor ani, împreună cu lupta dintre două culturi, devalorizarea rublei, a limbii și a alfabetului este descrisă prin prisma unei orfane – Lastocika – care este înfiată, crescută și educată la Chișinău. O istorie impresionantă și cutremurătoare, cu un sfârșit ce te pune pe gânduri.”

3. „Învățăturile unei prostituate către fiul său handicapat”, de Savatie Bastovoi
„Autorul acestei opere scrie fără ocolișuri, scrie cutremurător, sfâșietor, pentru oamenii care pot privi adevărul crud și dureros în față. Un roman cu un limbaj mai aparte, cu multe rusisme, specific moldovenilor, însă ușor de descifrat fizic, mai greu emoțional, dat fiind faptul că este scris pe baza unei povești reale dintr-un orfelinat din Moldova pe care, apropo, l-am recunoscut după descriere. Eu însămi l-am vizitat de multe ori. Sunt curioasă dacă cineva a mai înțeles sau va înțelege despre ce orfelinat este vorba, începe cu litera L.”

4. „Nebunul”, de același autor
„Această carte spune povestea sfântului Simeon cel Nebun pentru Hristos din Edessa. La prima vedere, acest om – care umblă cu curul gol, iubește și îngrijește de prostituate, se lasă umilit și bătut – ar fi putut fi numit nebun. Dar oare este el așa? O carte foarte profundă și draga mie, care se citește în maximum o oră, însă se meditează la ea mult timp. Romanul este plin de învățături și minunății. O carte care nu se recomandă, dar se îndeamnă de a fi citită.”

5. „Treisprezece. Proză fantastică” scrisă de 13 prozatori contemporani români cu 16 povestiri fantastice
„Unele dintre ele m-au amuzat tare mult, altele m-au întristat, iar altele m-au lăsat total nedumerită. Recunosc, mi-am făcut favoriți. Îmi este tare interesant dacă favoriții mei ar coincide cu favoriții altor cititori, așa că fuguța la citit!”


Опубликовано 29 июля 2023
Все новости

Случайные публикации :)

Prea tarziu și totuși prea devreme

Mi-au luat luni întregi să anulez

Gândul ce zbura în neștire la tine

Și nici acum parcă nu realizez

Tăcerea ce ai așternut peste mine.

 

Atâtea speranțe... toate au apus

Deși sufletul luptă în continuare 

Aș vrea să resetez tot timpul trecut

Dar mi-e teamă să uit a ta îmbrățişare.

 

S-a făcut și April, târziu în mine

Si recele lui mi-a înghețat inima

Și chiar de uneori mi-e dor de tine

E prea tarziu pentru ce n-a fost... cândva.

 

Atât de târziu... totul în jur arde a neșansă

Mult prea târziu finalul să-l mai plâng 

Deși ritmul inimii nu mi-e în balanță 

Că-i prea devreme... să pot, să te uit. 

 

Еще ...

Toamna

E toamnă, în cimitire nucii bătuţi de ploi,

Se scutură de frunze ce acum sunt inutile,

E toamnă şi iubito prin toamnă şi prin noi,

Trecând vieţile noastre se scutură de zile.

 

Pe cer cârduri de păsări spre sud coboară-n zbor

Spre a lor destinaţie în ţări cu mult mai calde,

În timp ce noi, iubito, ne îndreptăm uşor

Spre alte lumi ce veşnic sunt reci şi-ntunecate.

 

Şi zilele coboară atunci când noaptea urcă,

Întocmai cum se-ntâmplă şi cu ale noastre vieţi,

Ce dinspre ziua care devine tot mai scurtă,

Se duc spre noaptea eternă, cea fără dimineţi.

 

Şi aşa cum sub copacii cei goi zac a' lor frunze,

Care se degradează într-un decor postum,

La fel şi ochii noştri şi ale noastre buze,

Iubito, după moarte sub nuci se descompun.

 

E toamnă, în cimitire nucii bătuţi de vânt,

Se scutură de frunze ce acum sunt amintire,

E toamnă şi iubito uitaţi într-un mormânt,

Acoperiţi de frunze vom sta prin cimitire.

Еще ...

Același cântec vechi, pe care îl știți deja

Dar, prieteni, să mai cântăm un cântec,

Același cântec vechi, pe care-l știți deja:

Căci noi suntem străzile însingurate,

Și companionul ce ne însoțește pe drumul spre casă,

Și zâmbetul care vine, și prietenul care pleacă,

Noi suntem toate cântecele, și toate focurile de artificii,

Crengile copacilor aplecate de zăpadă, și râsetul copiilor,

Și așteptările care nu mai respiră în fragilul echilibru al unui sărut,

Și plajele albe ca heroina, și cerul care se cațără pe stânci chiar înainte de dezastru.

Noi suntem răcoarea dimineților, și ploaia care cade în rafale peste străzi,

Și roza vânturilor, echinocțiile, mareele, eclipsele și cutremurele,

Pinul, verdele îmbătător al pădurii, bradul, strigătul mut al cerbului,

Noi suntem piatra brăzdată de râuri înfometate și câmpia,

Roasă de rugina a unșpe mii de sori; Noi suntem sfiniții,

Și diavolii, care spintecă cu farurile mașinilor depărtarea,

Cu încăpățânarea unei noi promisiuni. Noi suntem Ariadna și Tezeu,

Paolo și Francesca, statuile îngândurate de pe podul Charles,

Apa din căușul palmei, și turmele, răstignite în geometria transalpinelor.

Noi suntem toată iubirea pe care am dat-o, și toată iubirea pe care am primit-o,

Și toată ura, tot plictisul, lenea, virtutea, curajul sau nebunia,

Noi suntem Alexandru cel Mare și Diogene, împărații și vagabonzii,

Pisicile care trec prin pereți și câinii care latră la lună,

Noi suntem Crăciunul și Învierea și Mortul, înălțimea prăpăstiilor,

Și pâinea, și parfumul liliacului, și timpul, și trecerea,

Și statornicia, și lutul, și praful din drum, și diamantul.

Dar, pe asta, prieteni, o știați deja.

 

Autor: O.T. 

Еще ...

Te iert

Te iert că m-ai lasat în agonie

Când cu tăcerea m-ai crucificat de-atâtea ori

Te iert că m-ai scaldat în ură și mânie 

Te iert cu inima curată... de-o 1000 de ori.

 

Iert nepăsarea cu care m-ai îngenunchiat

Când imi doream o ultimă îmbrățișare 

Te iert că in grabă m-ai judecat 

Lăsând în urmă atâta disperare.

 

Te iert pentru ce ai greșit odată 

Trădarea n-o las să-mi tulbure gândul 

Te iert... căci viata să ne-mpace nu mai poate

Te iert și-aștept să ne-mpace pământul...

Еще ...

Final

Tu ai plecat să îți găsești fericirea 

Eu am rămas aici în neputință,

O ultimă îmbrățisare îmi doream

Dar ai plecat cu-atata ușurință!

 

Și nu m-ai mângâiat înainte să pleci

Probabil n-ai vrut să vezi durerea ce-o aveam în mine,

C-aș fi știut că va fi ultima zi când mă privesti

Ultima dată când voi mai bea un vin cu tine.

 

Azi pe cioburi de amintiri pășesc

Și doar pe mine mă mai doare,

Că nici măcar nu mai vorbim

Și acel "noi" astăzi doar moare.

 

Și ai plecat, ești liniștit...eu nu.

Încă te mai aștept în suflet cu ploi

Aș pleca și eu... dar vezi tu...

Încă mai doare sfârșitul dintre noi.

Еще ...

Mă rog

Dumnezeu, mă rog la tine, Doamne,

Să fiu cu acest băiat pe veci.

 

Îmi imaginezi cu el o mie:

Cum stau cu el în pat, 

îmbrățișați, cum că deja avem familie

și o mică copie de-al lui, un frumos băiat.

 

Îmi imaginez cum nu putem unul fără celălalt

Și cum mă ia în brațe mereu când vine-acasă.

Mă văd dansând cu el atât de relaxat

Auzindu-l spunând cât sunt de frumoasă.

 

Îmi imaginez în nopțile în care nu pot să adorm

Cum mă ține lângă el strâns și obrajii mi-i sărută

și cum orice gând de-al meu îl ascultă, 

Ajutându-mă intr-un final să am somn.

 

Mi-l imaginez cum cu al nostru copil se joacă

și că îl privește într-atât de frumos,

Cum nu poate un moment fără noi să îl petreacă,

Căci suntem pentru el un lucru atât de prețios.

 

Mă rog la tine, Doamne, ca aceste gânduri să devină realitate, 

Să privesc în spate la cele scrise

Și să spun că s-au împlinit toate.

Еще ...
#Интересно  Autor: ora mea de poezie
Этот сайт использует файлы cookie. Продолжая просматривать, вы соглашаетесь на использование файлов cookie. Политика в отношении файлов cookie.
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live